32,236 matches
-
Deținătorii acestei poziții se bucurau de privilegii speciale și salarii mari. Inițial, pentru a accede la rangul de consilier de stat, un candidat trebuia să petreacă cinci ani într-un rang inferior. Rangul a fost abolit în 1917 prin decretul sovietic cu privire la moșii și rangurile civile.
Consilier de stat (Rusia) () [Corola-website/Science/337573_a_338902]
-
neoclasic, care a devenit sediul Institutului Smolnîi— prima și cea mai cunoscută instituție regală de învățământ pentru fetele de viță nobilă. Înainte de evenimentele revoluționare din 1917, clădirea a fost părăsită de conducerea institutului și a fost preluată de autoritățile revoluționare sovietice. În data de 7 noiembrie 1917 (această dată corespunde cu data de 25 octombrie din calendarul Iulian, care era încă în uz în Rusia), Vladimir Lenin a anunțat aici că facțiunea bolșevică a Partidului Social-Democrat al Muncii din Rusia a
Smolnîi () [Corola-website/Science/337597_a_338926]
-
guvernul s-a mutat pentru a fi ferit de luptele de pe fronturile Războiului Civil Rus și ale Primului Război Mondial la Moscova în 1918 (capitala fiind astfel transferată de la Sankt Petersburg la Moscova). Smolnîi a îndeplinit funcția de cartier general al Armatei Sovietice de pe Frontul Leningrad în timpul asedierii orașului în cel de-al Doilea Război Mondial. Clădirea institutului a fost folosită ca sediu al autorităților orașului până în 1991. Din moment ce conducerea orașului se afla în mâinile Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și ale organizațiilor
Smolnîi () [Corola-website/Science/337597_a_338926]
-
general al Armatei Sovietice de pe Frontul Leningrad în timpul asedierii orașului în cel de-al Doilea Război Mondial. Clădirea institutului a fost folosită ca sediu al autorităților orașului până în 1991. Din moment ce conducerea orașului se afla în mâinile Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și ale organizațiilor sale locale, clădirea a fost ocupată de funcționarii organizației de partid din oraș (care a fost redenumit „Leningrad”) și, mai important, de organele de conducere ale regiunii Leningrad. Din acel moment, clădirea a fost folosită de către orașul
Smolnîi () [Corola-website/Science/337597_a_338926]
-
numele de catedrala Smolnîi, face parte din ansamblul arhitectural al mănăstirii Smolnîi, care este situat pe malul stâng al râului Neva, la Sankt-Petersburg. Este un edificiu religios resfințit din nou pentru cultul ortodox în 2009 (după ce fusese desacralizat în perioada sovietică), folosit, de asemenea, începând cu anul 1990, ca sală de concerte de muzică clasică. În 1730, Elisabeta Petrovna, fiica lui Petru cel Mare și al Ecaterinei I-a și moștenitoare a tronului imperial, dar înlăturată de la succesiune din rațiuni politice
Catedrala Învierea Domnului (Smolnîi) () [Corola-website/Science/337596_a_338925]
-
în 1997 au găsit un bilet într-o sticlă aflată într-unul dintre faldurile robei îngerului. În acea notă, restauratorii din 1953 își cereau scuze pentru ceea ce au simțit că ar fi o lucrare în grabă și de mântuială (premierul sovietic Nikita Hrușciov dorea ca îngerul să fie renovat pentru cea de-a 250-a aniversare a orașului). Se spune că restauratorii din 1997 au lăsat un mesaj pentru generațiile viitoare, dar conținutul mesajului nu a fost dezvăluit. Când Petru cel
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337603_a_338932]
-
specialitate, Facultatea de Studii Militare, Gimnaziul Academic, Colegiul Medical, Colegiul de Educație Fizică și Sport, Economie și Tehnologie și Departamentul de Educație Fizică și Sport. Universitatea are două campusuri principale: unul pe insula Vasilievski, iar celălalt la Peterhof. În perioada sovietică a fost cunoscută sub numele de Universitatea de Stat din Leningrad (). A fost numită după Andrei Jdanov în 1948. este a doua cea mai bună universitate multifuncționala din Rusia, după Universitatea de Stat din Moscova. În clasamentele internaționale, universitatea s-
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
de asemenea, Facultatea de teorie și istorie a artei ca parte a Facultății de istorie și filologie. În 1924 universitatea a fost redenumită Universitatea de Stat din Leningrad după orașul omonim. În scopul de a suprima opoziția intelectuală față de puterea sovietică, o serie de istorici care lucrau la universitate, inclusiv Serghei Platonov, Evgheni Târle și Boris Grekov, au fost arestați în cadrul așa-numitei Afacerii Academice din 1929-1930 pe baza unor acuzații inventate de participare la o conspirație contra-revoluționară care viza răsturnarea
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
au murit de foame, în lupte sau represiuni. Cu toate acestea, universitatea a continuat să funcționeze, evacuată la Saratov în 1942-1944. O filială a universității a fost găzduită în orașul Ielabuga în timpul războiului. În 1944 Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice a acordat universității Ordinul Lenin cu ocazia celei de-a 125-a aniversare și pentru contribuția sa la dezvoltarea științei și a culturii. În 1948 Consiliul de Miniștri a numit universitatea după Andrei Jdanov, un lider comunist recent decedat. Această
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
de Miniștri a numit universitatea după Andrei Jdanov, un lider comunist recent decedat. Această decizie a fost revocată în 1989, în timpul Perestroikăi. În perioada 1949-1950 mai multe cadre didactice au murit în închisoare în timpul anchetării Afacerii Leningrad fabricată de către conducerea sovietică centrală, iar ministrul educației al RSFSR, fostul rector Alexandr Voznesenski, a fost executat. În 1966 Consiliul de Miniștri a decis să construiască un nou campus suburban la Petergof pentru facultățile de matematică și științe naturale. Mutarea facultăților au fost finalizate
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
a fost executat. În 1966 Consiliul de Miniștri a decis să construiască un nou campus suburban la Petergof pentru facultățile de matematică și științe naturale. Mutarea facultăților au fost finalizate până în anii 1990. În 1969 Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice a acordat universității Ordinul Steagul Roșu al Muncii. În 1991 universitatea a fost redenumită înapoi Universitatea de Stat din Sankt-Petersburg după orașul ei omonim. SPbSU este formată din 24 de facultățile pe următoarele profile: Universitatea de Stat din Sankt Petersburg
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
fi, oricum, evitată). Cel puțin teoretic, sovieticii pătrundeau în România ca aliați și, după 23 August, nu au mai avut loc ostilități între Armata Română și cea sovietică. La 2 aprilie 1944 (deci, chiar înainte de schimbarea taberelor), ministrul de externe sovietic, Viaceslav Molotov a declarat că, dacă România va accepta condițiile de armistițiu dictate de Aliați, armata sovietică nu va căuta să modifice regimul politic și social existent atunci când va intra în țară - promisiune care, mai târziu, a fost încălcată flagrant
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
au mai avut loc ostilități între Armata Română și cea sovietică. La 2 aprilie 1944 (deci, chiar înainte de schimbarea taberelor), ministrul de externe sovietic, Viaceslav Molotov a declarat că, dacă România va accepta condițiile de armistițiu dictate de Aliați, armata sovietică nu va căuta să modifice regimul politic și social existent atunci când va intra în țară - promisiune care, mai târziu, a fost încălcată flagrant. După 23 August, Regele și guvernul Sănătescu au repus în funcțiune, cu toate greutățile, Constituția liberală din
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
permis funcționarea normală a partidelor politice, care fuseseră oficial dizolvate sub regimul Antonescu). Respectarea condițiilor de armistițiu era supravegheată de Comisia Aliată de Control (cea sovietică, cu sediul la București), din care făceau parte câte un reprezentant american, britanic și sovietic. Cu toate acestea, din cauza ocupării militare a țării de către sovietici și a Acordului de procentaj (despre care România nu avea cunoștință la acea dată), voința delegatului rus în Comisie a predominat, iar viața politică a degenerat rapid spre abuzuri și
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
sovietici și a Acordului de procentaj (despre care România nu avea cunoștință la acea dată), voința delegatului rus în Comisie a predominat, iar viața politică a degenerat rapid spre abuzuri și dictatură, după modelul stalinist. La 6 martie 1945, reprezentantul sovietic Andrei Vîșinski a impus Regelui, prin amenințare cu forța militară, înlocuirea guvernului condus de generalul anticomunist Nicolae Rădescu cu un guvern-marionetă, dominat de comuniști și pro-sovietic, condus de „boierul roșu” Petru Groza. În august 1945, din cauza numeroaselor abuzuri ale guvernului
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
zăcământ cunoscut de radiu din lume. După celebrele stațiuni de la Karlsbad, Franzensbad, și Marienbad, prima „stațiune termală cu radiu” și-a deschis porțile în 1906. Minele de uraniu, exploatate până în 1962, au dat vreo de metal utilizat pentru programul nuclear sovietic. Ele au servit și drept lagăr de muncă silnică pentru deținuții politici ai regimului comunist.
Jáchymov () [Corola-website/Science/337630_a_338959]
-
crearea imaginii unei prese germane libere. Datorită primirii acestei asigurări, respectatul corespondent străin Paul Scheffer a devenit editor la 1 aprilie 1934. El a fost primul jurnalist străin căruia i s-a refuzat eliberarea unui permis de reintrare în Uniunea Sovietică în 1929 din cauza opiniei critice față de Planul cincinal și a previziunii foametei din Ucraina. Timp de aproape doi ani, Scheffer a fost înconjurat de absolvenți de universitate cu minți deschise precum Margaret Boveri. Ea a scris în 1960 că Scheffer
Berliner Tageblatt () [Corola-website/Science/337653_a_338982]
-
cronicar al revistei "Volya Rossii". Din acest punct de vedere, el a încurajat elementele liberal-progresiste și moderniste ale intelectualilor albi emigrați. Slonim a susținut, împotriva conservatorilor gen Zinaida Gippius, că exilații trebuie să aprecieze schimbările care au loc în Uniunea Sovietică și a devenit unul din primii critici care i-au popularizat pe scriitorii sovietici în Occident. El a fost, de asemenea, unul dintre principalii susținători (și un prieten intim) ai poetei Marina Țvetaeva. În 1928, convins că literatura rusă din
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
fost, de asemenea, unul dintre principalii susținători (și un prieten intim) ai poetei Marina Țvetaeva. În 1928, convins că literatura rusă din exil era de fapt moartă, Slonim s-a mutat la Paris și, în calitate de antifascist, a aderat la patriotismul sovietic. Contactele lui din anii 1930 cu Uniunea pentru Repatriere au fost deosebit de controversate. A scăpat de al Doilea Război Mondial și a ajuns în Statele Unite ale Americii la bordul navei SS "Navemar", activând în anii 1940 și 1950 ca profesor
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Statele Unite ale Americii la bordul navei SS "Navemar", activând în anii 1940 și 1950 ca profesor la Sarah Lawrence College. A continuat să publice tratate și studii despre literatura rusă, familiarizând publicul american cu tendințele majore ale poeziei și prozei sovietice. Și-a petrecut ultimii ani de viață la Geneva, unde a tradus "Porumbelul de argint" al lui Andrei Belîi și a lucrat sporadic la memoriile sale. Slonim s-a născut în Novgorod-Severskîi, ce făcea parte pe atunci din gubernia Cernigov
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
apărut în 1933 la Éditions Gallimard. Slonim a publicat apoi un eseu despre proletcultismul bolșevism și despre futurism, publicate în octombrie 1921 în revista lunară "Le Flambeau" a lui Henri Grégoire. În această etapă timpurie, Slonim a ridiculizat producțiile literare sovietice și i-a descris pe poeții valoroși (Aleksandr Blok și Andrei Belîi) ca fiind incompatibili cu dogmele comuniste. După o scurtă ședere la Berlin, timp în care a publicat propriul său jurnal, "Novosti Literatury", Slonim s-a stabilit la Praga
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
realismul social puteau încă să se contopească într-un întreg coerent: „vicisitudinile spirituale trebuiau să fie ilustrate din exterior, astfel încât cititorul să le poată vedea”. Ei au cerut emigranților să urmărească evoluțiile moderniste și să copieze pașii urmați de literatura sovietică. În calitate de cronicar al literaturii sovietice, Slonim a identificat ecouri din epica filozofică și politică a secolului al XIX-lea în romanele lui Evgheni Zamiatin, Boris Pasternak, Vsevolod Ivanov și Iuri Oleșa. El a privit cu optimism politic către Noua Politică
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
se contopească într-un întreg coerent: „vicisitudinile spirituale trebuiau să fie ilustrate din exterior, astfel încât cititorul să le poată vedea”. Ei au cerut emigranților să urmărească evoluțiile moderniste și să copieze pașii urmați de literatura sovietică. În calitate de cronicar al literaturii sovietice, Slonim a identificat ecouri din epica filozofică și politică a secolului al XIX-lea în romanele lui Evgheni Zamiatin, Boris Pasternak, Vsevolod Ivanov și Iuri Oleșa. El a privit cu optimism politic către Noua Politică Economică, care ducea Rusia înapoi
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Boris Pasternak, Vsevolod Ivanov și Iuri Oleșa. El a privit cu optimism politic către Noua Politică Economică, care ducea Rusia înapoi la capitalismul originar. Slonim a căutat indicii că scriitorii comuniști începeau să fie încântați tot mai puțin de statul sovietic și se păstrează înregistrări cu privire la literatura „obositoare și jalnică” de propagandă. În scopul de a ilustra aceste idei, "Volya Rossii" a publicat fragmente din operele lui Zamiatin, dar și din cele ale lui Isaac Babel și Mihail Șolohov, alături de Guillaume
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
traduceri ale reeditărilor în limbile cehă și engleză. Mai târziu, recenziile pozitive ale lui Slonim cu privire la revista "Krasnaya Nov"' au fost utilizate împotriva editorului său, Aleksandr Voronski, care a fost epurat în cele din urmă din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Slonim a devenit un susținător al Țvetaevei și a soțului ei, Serghei Efron, care se stabiliseră la Praga. Împreună cu Salomeya Halpern, Hélène Iswolsky, D. S. Mirsky și Lebedev, a organizat un Comitet pentru sprijinirea Marinei Țvetaeva. El a devenit prieten, confident
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]