35,167 matches
-
munții Caraibe. În munții Caraibe se găsesc mai multe bazine, dintre care cea mai întins este bazinul Valencia. La nord de Anzi pe țărm se găsesc lagunele bazinului Maracaibo din golful Maracaibo. Partea sudică este formată din munții de 2000 metri ai podișului Guyanelor. Orinoco înconjoară larg Podișul Guyanelor delimitând complet partea de sud și sud-est a Venezuelei. O formațiune muntoasă tipică Venezuelei sunt așa-numiții tepui, formațiuni în general din gresie care se înalță vertical din platouri cu suprafața plană
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
a fost descris prima dată în literatura științifică de Carl Linné în 1758. În 1996 a fost clasificat ca specie în pericol. l este cel mai greu animal european de pe uscat. Un zimbru are o lungime de 2,9 - 3 metri și o înălțime de 1,9 metri, cântărind de la 300 la 920 kg. Este mai înalt, dar mai puțin masiv decât ruda sa apropiată bizonul american. De asemenea are păr mai scurt decât acesta. Zimbrii sunt pe cale de dispariție. Zimbrii
Zimbru () [Corola-website/Science/297420_a_298749]
-
științifică de Carl Linné în 1758. În 1996 a fost clasificat ca specie în pericol. l este cel mai greu animal european de pe uscat. Un zimbru are o lungime de 2,9 - 3 metri și o înălțime de 1,9 metri, cântărind de la 300 la 920 kg. Este mai înalt, dar mai puțin masiv decât ruda sa apropiată bizonul american. De asemenea are păr mai scurt decât acesta. Zimbrii sunt pe cale de dispariție. Zimbrii trăiesc în păduri, având foarte puțini dușmani
Zimbru () [Corola-website/Science/297420_a_298749]
-
o suprafață variabilă între , din care o treime aparține Albaniei și restul Muntenegrului. Coasta lacului pe malul albanez are lungime. Lacul Ohrid se află în sud-estul țării și se află pe frontiera cu Macedonia. Are o adâncime maximă de 289 metri și în zonă trăiesc specii unicat de plante și animale, între care fosile vii și multe specii endemice. Datorită valorii naturale și istorice, Lacul Ohrid se află sub protecția UNESCO. Aflată pe malul mărilor Adriatică și Ionică, având munți înalți
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
de precipitații anual. Variațiile sezoniere sunt mai reduse în zona de coastă. În 2009, o expediție a Universității Colorado a descoperit patru mici ghețari în munții din Albania de Nord. Ei se află la altitudinea relativ joasă de 2.000 metri - fiind aproape unici pentru o latitudine atât de sudică. Deși o țară mică, Albania are o bogată biodiversitate. Variațiile geomorfologice, climatice și de relief creează condiții favorabile mai multor specii endemice și subendemice, 27 de plante vasculare endemice și 160
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
Regiunile de coastă și de câmpie au vegetație maquis tipic mediteraneană, în vreme ce pădurile de stejar se găsesc la altitudini mai înalte. Păduri vaaste de pin, mesteacăn și brad se găsesc în munții înalți, iar pășunile alpine domină zonele de peste 1800 metri. Conform World Wide Fund for Nature și Digital Map of European Ecological Regions furnizate de Agenția Europeană de Mediu, teritoriul Albaniei poate fi împărțit în trei ecoregiuni: pădurile de foioase ilirice, pădurile de amestec din Munții Pindului și pădurile de
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
au același număr de puncte și același număr de goluri marcate și primite "și" ultimul meci este meciul direct dintre ele, la finalul căruia ele sunt la egalitate, atunci departajarea celor două echipe se va face prin lovituri de la 11 metri (lovituri de pedeapsă). Această regulă se aplică doar dacă nu mai există în grupă și altă echipă cu același număr de puncte. Dacă mai mult de două echipe termină cu un număr egal de puncte, atunci ele vor fi departajate
Campionatul European de Fotbal 2008 () [Corola-website/Science/297463_a_298792]
-
ferate și șosele de importanță națională și internațională). Relieful teritoriului este complicat, intersectat de pante cu diferite grade de înclinare și podișuri, și este situat pe colina de Centru a Republicii Moldova în Zona Codrilor, care atinge o înălțime de 400 metri de la nivelul mării. În păduri preponderent domină speciile: carpenul, fagul, frasinul, ulmul, stejarul, salcîm alb, teiul, etc. În fîșiile forestiere: cornul, păducelul, măcieșul, liliacul, mărăcinele, nucarii, arțarii, etc. În păduri trăiesc: vulpea, pisica sălbatică, jderul de pădure, iepurele, veverița ș.a.
Raionul Călărași () [Corola-website/Science/297494_a_298823]
-
curge de la lac, care rulează spre început la nord și apoi transforma treptat într-o curbă spre vest. Centrul geografic (și istoric), al orașului este Lindenhof, un mic deal natural pe malul de vest al Limmat, la aproximativ 700 de metri nord de unde problemele râului de la Lacul Zürich. Astăzi, orașul se întinde încorporat oarecum dincolo de limitele naturale hidrografic de dealuri și include unele cartiere spre nord-est, în Valea Glatt (în germană: Glattal) și la nord în Valea Limmat (în germană: Limmattal
Zürich () [Corola-website/Science/297491_a_298820]
-
este cel mai mare oraș din cantonul Ticino (în ), în Elveția centrală, aproape de granița cu Italia. Orașul se întinde pe 48 km² la o altitudine de 273 metri, fiind situat pe malul nord-vestic al lacului (denumit în germană "Luganersee", în italiană "lago di Lugano" sau și "lago Ceresio"), care se află în Alpi între lacul Major ("lago Maggiore") și lacul Como ("lago di Como"). Lugano se bazează din
Lugano () [Corola-website/Science/297512_a_298841]
-
a început în 1992, iar în prezent are 5 linii cu 41 de stații împărțite în două zone. Stații din centrul orașului sunt construite subteran, dintre care stația Vukov spomenik este situată la cea mai mare adâncime, de 40 de metri. Acestea sunt orașele surori oficiale ale Belgradului: Unele municipii ale orașului sunt de asemenea înfrățite cu orașe mici sau districte ale altor orașe mari. Pentru detalii, vezi articolele respective ale acestora. Alte forme similare de cooperare și prietenie ale orașului
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
află la o altitudine de 542m, în câmpia Elveției, câmpia fiind situată aproximativ în centrul țării. Peisajul din împrejurimi a fost format de ghețari în timpul ultimei glaciații. Berna se află între doi munți: muntele Gurten cu o altitudine de 858 metri aflat în sudul orașului și muntele Bantiger cu o altitudine de 947 metri situat la est. Vechiul Observator astronomic din Berna constitue astăzi centrul istoric a Swisstopo a Elveției și este originea sistemului de coordonate elvețian (600 000/200 000
Berna () [Corola-website/Science/297528_a_298857]
-
în centrul țării. Peisajul din împrejurimi a fost format de ghețari în timpul ultimei glaciații. Berna se află între doi munți: muntele Gurten cu o altitudine de 858 metri aflat în sudul orașului și muntele Bantiger cu o altitudine de 947 metri situat la est. Vechiul Observator astronomic din Berna constitue astăzi centrul istoric a Swisstopo a Elveției și este originea sistemului de coordonate elvețian (600 000/200 000), coordonatele internaționale fiind 46° 57' nord, 7° 25' est. Centrul orașului Berna este
Berna () [Corola-website/Science/297528_a_298857]
-
zece kilometri sud de centrul orașului în zona numită Belp. Se poate ajunge la Gara Bern sau la Gara Belp cu autobuzul folosind autostrada A6. De menionat mai este cel mai scurt funicular public din Europa, "Marzilibahn", lung de 106 metri, care face legătura între "Bundeshaus" (palatul parlamentului) din centrul istoric al orașului și cartierul "Marzili". Poduri înalte au fost construite pentru a ușura accessul la cartiere dincolo de râu. Primul a fost în 1843 podul "Nydegg" cu o lungime de 190
Berna () [Corola-website/Science/297528_a_298857]
-
care face legătura între "Bundeshaus" (palatul parlamentului) din centrul istoric al orașului și cartierul "Marzili". Poduri înalte au fost construite pentru a ușura accessul la cartiere dincolo de râu. Primul a fost în 1843 podul "Nydegg" cu o lungime de 190 metri, apoi au urmat în 1883 podul "Kirchenfeld" cu 229 metri, în 1898 podul "Kornhaus" cu 382 metri, în 1930 podul "Lorraine" cu 178 metri, și pe urmă în 1962 podul "Monbijou" cu o lungime de 337,5 metri. <br clear
Berna () [Corola-website/Science/297528_a_298857]
-
al orașului și cartierul "Marzili". Poduri înalte au fost construite pentru a ușura accessul la cartiere dincolo de râu. Primul a fost în 1843 podul "Nydegg" cu o lungime de 190 metri, apoi au urmat în 1883 podul "Kirchenfeld" cu 229 metri, în 1898 podul "Kornhaus" cu 382 metri, în 1930 podul "Lorraine" cu 178 metri, și pe urmă în 1962 podul "Monbijou" cu o lungime de 337,5 metri. <br clear=all> După un incendiu în 1405, în care orașul a
Berna () [Corola-website/Science/297528_a_298857]
-
au fost construite pentru a ușura accessul la cartiere dincolo de râu. Primul a fost în 1843 podul "Nydegg" cu o lungime de 190 metri, apoi au urmat în 1883 podul "Kirchenfeld" cu 229 metri, în 1898 podul "Kornhaus" cu 382 metri, în 1930 podul "Lorraine" cu 178 metri, și pe urmă în 1962 podul "Monbijou" cu o lungime de 337,5 metri. <br clear=all> După un incendiu în 1405, în care orașul a fost distrus în mare parte, a fost
Berna () [Corola-website/Science/297528_a_298857]
-
la cartiere dincolo de râu. Primul a fost în 1843 podul "Nydegg" cu o lungime de 190 metri, apoi au urmat în 1883 podul "Kirchenfeld" cu 229 metri, în 1898 podul "Kornhaus" cu 382 metri, în 1930 podul "Lorraine" cu 178 metri, și pe urmă în 1962 podul "Monbijou" cu o lungime de 337,5 metri. <br clear=all> După un incendiu în 1405, în care orașul a fost distrus în mare parte, a fost reconstruit din molasă. Culoarea verzuie a clădirilor
Berna () [Corola-website/Science/297528_a_298857]
-
de 190 metri, apoi au urmat în 1883 podul "Kirchenfeld" cu 229 metri, în 1898 podul "Kornhaus" cu 382 metri, în 1930 podul "Lorraine" cu 178 metri, și pe urmă în 1962 podul "Monbijou" cu o lungime de 337,5 metri. <br clear=all> După un incendiu în 1405, în care orașul a fost distrus în mare parte, a fost reconstruit din molasă. Culoarea verzuie a clădirilor din centrul orașului este tipică pentru Berna. Centrul medieval a fost înscris pe lista
Berna () [Corola-website/Science/297528_a_298857]
-
de putere instalată, cu . Energia regenerabilă joacă un rol foarte modest în ce privește producția de energie electrică, în 2005 producția energetică fiind asigurată din următoarele surse: nucleară (47%), termică (45%), hidrocentrale și altele (8%). Ucraina consumă anual aproximativ 40-45 miliarde de metri cubi de gaze naturale, jumătate din această cantitate fiind cumpărată anterior de la compania rusă Gazprom, care, în iunie 2014, a oprit complet livrările de gaze către teritoriul ucrainean din cauza unor dispute legate de preț și datoriile Ucrainei.
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
susținute de Maria Polivoi, au fost confirmate și de Isac-Grișa Schwartzman un alt martor ocular, mărturie consemnată de Gheorghe Tomozei în volumul "Moartea unui poet" și de vatmanul tramvaiului, Udroiu Marin, care a declarat: "... când a ajuns la cca 4 metri de capătul refugiului de tramvai, înainte de a opri tramvaiul pe loc, numitul Labiș Nicolae , domiciliat în București,...care se afla sub influența băuturilor alcoolice a luat tramvaiul din mers urcându-se pe la ușa din față a remorcii. Urcându-se pe
Nicolae Labiș () [Corola-website/Science/297551_a_298880]
-
este de . În Turku, precipitațiile medii anuale se cifrează la 698 mm. Cea mai ploioasă lună este august, cu 79 mm. Luna mai este cea mai uscată, cu doar 35 mm. Stația meteo din Turku se află la 47 de metri altitudine, lângă aeroport și funcționează din 1955. Turku are o rețea de transport în comun de dimensiune moderată, formată din linii de autobuz, similară cu cea din orașul Tampere, care are dimensiuni similare. Rețeaua de autobuze este supervizată de "Biroul
Turku () [Corola-website/Science/296680_a_298009]
-
359 m) și Munții Banatului cu diviziunile Semenic (1.447 m), , Aninei, Dognecei, Almăjului și Locvei fac parte din Carpații Occidentali . Dealurile piemontane apusene constituie cam o treime din teritoriul Banatului istoric. Altitudinea acestora variază între 200 și 400 de metri. La nord de răul Timiș se află dealurile Lugojului, Lăpugiului, depresiunea Făgetului și dealurile Lipovei, iar la sudul acestui rău, dealurile Pogănișului, Dognecei, Oraviței și Depresiunea Carasului. Câmpia înaltă ( altitudine peste 100 metri, până la 140 de metri) este reprezentată de
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
acestora variază între 200 și 400 de metri. La nord de răul Timiș se află dealurile Lugojului, Lăpugiului, depresiunea Făgetului și dealurile Lipovei, iar la sudul acestui rău, dealurile Pogănișului, Dognecei, Oraviței și Depresiunea Carasului. Câmpia înaltă ( altitudine peste 100 metri, până la 140 de metri) este reprezentată de câmpiile Vingăi, Buziașului, Gătăii și Fizeșului. Câmpiile cu altitudini intermediare, cuprinse între 100 - 130 metri, sunt câmpiile Hodoni, Duboz, Tormac, Jamu Mare, Arad și Sannicolau Mare, iar Câmpia joasă (altitudine sub 100 metri
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
și 400 de metri. La nord de răul Timiș se află dealurile Lugojului, Lăpugiului, depresiunea Făgetului și dealurile Lipovei, iar la sudul acestui rău, dealurile Pogănișului, Dognecei, Oraviței și Depresiunea Carasului. Câmpia înaltă ( altitudine peste 100 metri, până la 140 de metri) este reprezentată de câmpiile Vingăi, Buziașului, Gătăii și Fizeșului. Câmpiile cu altitudini intermediare, cuprinse între 100 - 130 metri, sunt câmpiile Hodoni, Duboz, Tormac, Jamu Mare, Arad și Sannicolau Mare, iar Câmpia joasă (altitudine sub 100 metri), este reprezentată de luncile
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]