32,214 matches
-
să primească un alt trup înlăuntrul lui. Gândul fățiș m-a cufundat într-o nețărmurită uluire. Cât de firești și, în același timp, cât de neverosmile erau toate astea! Sau ca și brațul de femeie, gol, durduliu, apărut într-o seară la o fereastră. O stradă cotită, mică, strivită de frunzișuri grele, nemișcate - și un braț foarte alb, foarte rotund, dezgolit până la umăr, care unduise câteva secunde, cât să tragă o perdea de muslin peste umbra din încăpere. Și, nu știu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vois se dérouler des rivages heureux Qu’éblouissent les feux d’un soleil monotone...1 - Vezi - continua bunica într-un amestec de rusă și de franceză, căci trebuia să citeze textele traducerilor -, la Brusov primul vers dă asta: Într-o seară de toamnă, cu ochii închiși... etc. La Balmont: Când, închizând ochii, într-o seară de vară sufocantă... După părerea mea, și unul și celălalt îl simplifică pe Baudelaire. Căci, vezi tu, în sonetul lui, această „seară caldă de toamnă” este
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
1 - Vezi - continua bunica într-un amestec de rusă și de franceză, căci trebuia să citeze textele traducerilor -, la Brusov primul vers dă asta: Într-o seară de toamnă, cu ochii închiși... etc. La Balmont: Când, închizând ochii, într-o seară de vară sufocantă... După părerea mea, și unul și celălalt îl simplifică pe Baudelaire. Căci, vezi tu, în sonetul lui, această „seară caldă de toamnă” este un moment foarte deosebit, da, în plină toamnă, deodată, ca o clipă de grație
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
toamnă” este un moment foarte deosebit, da, în plină toamnă, deodată, ca o clipă de grație, o seară caldă, unică, o paranteză de lumină în mijlocul ploilor și al mizeriilor vieții. În traducerile lor, au trădat ideea lui Baudelaire: „Într-o seară de toamnă”, “într-o seară de vară”, e plat, e fără suflet. În timp ce la el, clipa aceea face posibilă vraja, știi, oarecum ca zilele blânde de toamnă târzie... Charlotte își dezvolta întodeauna comentariul cu un diletantism ușor disimulat, mascând la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deosebit, da, în plină toamnă, deodată, ca o clipă de grație, o seară caldă, unică, o paranteză de lumină în mijlocul ploilor și al mizeriilor vieții. În traducerile lor, au trădat ideea lui Baudelaire: „Într-o seară de toamnă”, “într-o seară de vară”, e plat, e fără suflet. În timp ce la el, clipa aceea face posibilă vraja, știi, oarecum ca zilele blânde de toamnă târzie... Charlotte își dezvolta întodeauna comentariul cu un diletantism ușor disimulat, mascând la ea cunoștințe adesea foarte vaste
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
temea să pară mândră. Dar eu nu mai auzeam decât melodia, când rusească, când franțuzească, a vocii ei. În locul obsesiei trupului de femeie, a femeii omniprezente care mă hărțuia prin diversitatea ei inepuizabilă, simțeam o profundă liniștire. Având transparența acelei „seri calde de toamnă”. Și seninătatea unei contemplări lente, aproape melancolice, a unui trup frumos de femeie lungit în fericita oboseală a dragostei. Un trup al cărui reflex carnal se dezvăluie într-un șir de reminiscențe, de mirosuri, de lumini. Râul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în care poposisem altădată: o seară îndepărtată, cu Charlotte, strigătul melancolic al Cucușkăi, apoi dimineața pariziană, învăluită, în imaginația mea, într-o ceață însorită, momentul nocturn de pe plută cu prima mea iubită, când pachebotul uriaș ne dominase trupurile înlănțuite, și serile de veghe din copilăria mea, trăite, parcă, deja într-o altă viață... Legate astfel, clipele acelea alcătuiau un univers aparte, cu propriul lui ritm, cu aerul și cu soarele lui specific. Aproape o altă planetă. O planetă în care moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
alungite, pe fațade, asfalt ud, scrâșnet de cauciucuri, cer gri-violet. M-am întors spre Charlotte. Ea nu mai era acolo... Și nu mai este restaurantul acela dintr-o gară pierdută în mijlocul stepei. Ci o cafenea pariziană - iar dincolo de geam, o seară de primăvară. Cerul gri și violet, încă vijelios, scrâșnetul mașinilor pe asfaltul ud, exuberanța proaspătă a castanilor, roșul storurilor restaurantului din cealaltă parte a pieței. Și eu, după douăzeci de ani, eu, care recunosc gama aceea de culori și retrăiesc
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
plac. Și îi cunosc armonia trupului... „Și dacă aș putea să-i vorbesc despre clipa aceea de acum douăzeci de ani, din mijlocul stepei, în gara aceea pustie?” îmi spun eu și știu că nu am s-o fac. În seara îndepărtată de acum douăzeci de ani, Charlotte se ridică deja, își aranjează părul privindu-se în geamul ferestrei deschise și plecăm. Iar pe buzele mele, o dată cu acreala plăcută a vinului, se șterge o vorbă niciodată cutezată: „Iar dacă ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vagabond. Viața s-a consumat rapid. Timpul a stat în loc, perceptibil de acum înainte numai după uzura tocurilor pe asfaltul ud, după succesiunea zgomotelor, în curând știute pe de rost, pe care curenții de aer le târau de dimineața până seara pe culoarele hotelului. Fereastra camerei mele dădea spre o clădire în demolare. Un zid acoperit cu tapet se înălța în mijlocul molozului. Atârnată pe bucata de zid colorată, o oglindă neînrămată reflecta profunzimea ușoară și insesizabilă a cerului. În fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
citit de trei sau patru ori inscripția de pe ea: NIVELUL APELOR. IANUARIE 1910 ... Nu era o amintire, ci însăși viața. Nu, nu retrăiam, trăiam. Senzații foarte umile în aparență. Căldura balustradei de lemn a unui balcon suspendat în aerul unei seri de vară. Mirosurile uscate, înțepătoare, ale ierburilor. Strigătul îndepărtat și melancolic al unei locomotive. Foșnetul ușor al paginilor pe genunchii unei femei așezate printre flori. Părul ei cărunt. Vocea ei... iar foșnetul și vocea aceea se contopeau acum cu freamătul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
printr-un efort tăcut al memoriei, să învăț gamele acelor clipe. Să învăț să le păstrez veșnicia în rutina gesturilor zilnice, în toropeala cuvintelor banale. Să trăiesc, conștient de veșnicia aceea... M-am întors la cimitir chiar înainte de închiderea porții. Seara era luminoasă. M-am așezat în prag și am început să scriu într-un carnet de adrese, de multă vreme inutil. Situația mea de dincolo de mormânt este ideală, nu numai pentru a descoperi viața esențială, ci și pentru a o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de sprijin sau așa ceva, pentru a salva o izbă veche din curtea lor, pe care vor s-o demoleze, o clădire enormă, veche de două secole. Și, deci, bunica dumneavoastră... Nu, n-am văzut-o, eram între două trenuri, iar seara trebuia să ajung cu orice preț la Moscova. Dar am lăsat un bilet... Puteți să mergeți să o vedeți. Acum lasă pe toată lumea să intre. Ha, ha, ha, cortina de fier nu mai e decât un ciur, care va să zică... Nu aveam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fie ultima.” Din cauza asta nu voiam nici să scriu, nici să telefonez. Mi-era o teamă superstițioasă să nu-mi ratez planul prin câteva cuvinte banale. Trebuia să obțin repede pașaportul franțuzesc, să merg la Saranza, să vorbesc mai multe seri de-a rândul cu Charlotte și să o aduc la Paris. Vedeam cum se îndeplinesc toate aceste gesturi într-o fulgurantă simplitate de vis. Apoi, brusc, imaginea se tulbura și mă pomeneam din nou într-o magmă lipicioasă, care îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ca să-mi facă o demonstrație, eu mi-am imaginat chipul Charlottei la lumina acelui abajur. Nu mai puteam să plec fără lampă. Am umplut etajera cu volume vechi, cu cotor de piele, cu reviste ilustrate de la începutul secolului. În fiecare seară, pe masa rotundă ce trona în mijlocul încăperii decorate, îmi etalam trofeele: o jumătate de duzină de pahare, un burduf vechi, un teanc de cărți poștale de altădată... Degeaba îmi spuneam că Charlotte n-o să vrea niciodată să părăsească Saranza pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
albăstrui al acoperișurilor, în fragilitatea aeriană a liniilor de la fereastra pe care Charlotte o va deschide a doua zi după sosire, dis-de-dimineață. Și în sonoritatea primelor cuvinte franțuzești schimbate cu cineva la un colț de stradă... Într-una din ultimele seri de așteptare, m-am surprins rugându-mă... Nu, nu era o rugăciune. Nu învățasem niciodată nici măcar una, fiindcă crescusem la lumina demistificatoare a unui ateism militant și aproape religios prin cruciada lui neobosită împotriva lui Dumnezeu. Nu, era mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
apoi am înșfăcat un volum vechi, pus pe pervazul ferestrei, și am ieșit. Străzile erau pustii, aburite de somn. Perspectivele lor păreau să se contureze pe măsură ce înaintam spre ele. Mă gândeam la Însemnările pe care le duceam în rucsac. În seara aceea sau a doua zi, îmi spuneam eu, voi adăuga noul fragment, care îmi venise în minte noaptea. Eram la Saranza, în ultima mea vară la bunica... În ziua aceea, în loc să o luăm pe cărarea care ne ducea prin stepă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nouă sute de victime susținută de istoriografia română este probabil unul exagerat, zbuciumul legat de uciderea lor nu este punctul de pornire al vreunei algebre criminale: este de ajuns o singură moarte. Armata nu își epuizase nici pe departe sarcinile până în seara zilei de 13 septembrie 1940. În Transilvania de nord administrația militară a funcționat până pe 26 noiembrie; ea a dispus limitarea călătoriilor, conducerea de către ofițeri a treburilor administrative, interzicerea temporară a partidelor politice, ceea ce a avut nenumărate consecințe cu efect negativ
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
părul grizonat Pentru a închide la culoare părul grizonat, turnați 1 cană de apă clocotită peste 4 linguri de salvie uscată. Lăsați la infuzat peste noapte. Combinați cu 1 cană de ceai din comerț și masați pe păr în fiecare seară până la obținerea culorii dorite. Am un prieten care bagă mâna în foc pentru eficacitatea acestui tratament. Noi l-am tachinat ani întregi pentru părul lui grizonat prematur, până când a început să folosească acest tratament. Nativii americani au folosit timp de
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
creșterea părului. Turnați 1 cană de apă clocotită peste 1 lingură de rozmarin uscat. Lăsați la infuzat 24 de ore. Strecurați și adăugați ½ cană de șampon din ulei de măsline. Agitați bine înainte de folosire. Ar trebui folosit tot a doua seară și lăsat pe scalp 15 minute înainte de clătire. Dacă vi se rărește părul, nu vă apropiați de șampoanele din comerț. Această rețetă a fost folosită cu succes de un prieten de-al meu și se pare că a dat rezultate
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
orice altceva, pentru a aduce organismul într-o formă bună. Tratament împotriva calviției Amestecați 1 linguriță de ulei de rozmarin, 5 picături de ulei de roiniță și ½ cană de ulei de măsline. Masați o cantitate mică pe scalp în fiecare seară, timp de 1 săptămână. Nu șamponați părul până la sfârșitul săptămânii. Tratament pentru părul rar Puneți 1 ceapă mare feliată în 2 căni de coniac. Macerați 2 săptămâni. Strecurați și adăugați 1 cană de apă. Masați scalpul de două ori pe
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
bătături Legați o felie proaspătă de lămâie pe bătătură și lăsați peste noapte. Și băile de picioare cu bicarbonat de sodiu și apă dizolvă bătăturile. Tratament cu ceapă pentru bătături Puneți o felie de ceapă crudă pe bătătură în fiecare seară și bandajați. Elimină bătătura în 3 - 4 săptămâni. Funcționează și cu câțiva căței de usturoi zdrobiți. Îndepărtarea bătăturilor Bătăturile sunt provocate de pantofii care nu se potrivesc. Este foarte bine să umblăm cât de mult posibil desculți. Cred că obiceiul
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
Tratament cu amidon de porumb pentru escare Amestecați amidon de porumb și făină de sulf. Pudrați escarele ușor pentru a preveni infecțiile. Tratament cu miere pentru escare Puneți miere pe un bandaj de tifon și aplicați pe escară în fiecare seară. Schimbați bandajul a doua zi dimineața, după ce ați spălat ușor escara. Aplicați din nou bandajul cu miere. Ar trebui să se vindece în 2 săptămâni. Calmant pentru escare cu vitamina E După ce curățați cu grijă escarele, deschideți o capsulă de
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
și înmuiați o pânză în lichid și aplicați sub formă de compresă pe zonele afectate. Liniment cu terebentină pentru artrită Amestecați ½ cană de oțet de cidru, terbentină rectificată și ulei de măsline sau vegetal. Masați pe zonele afectate în fiecare seară înainte de culcare. Liniment pentru arsuri Stoarceți 10 capsule de vitamina E în ¼ cană de ulei de măsline pur. Aplicați frecvent pe arsură. Previne formarea cicatricelor. Liniment pentru ulcerații și herpes Uscați și tocați coaja de la o rodie. Puneți 2 linguri
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
animalului câte o capsulă pentru fiecare 5 kg de greutate corporală. Dați-i această doză la fiecare 4 ore în decursul unei zile. Câinelui dați-i o doză blândă de ulei de ricin de 2 ori pe zi - dimineața și seara, în aceeași zi cu tratamentul. Dacă acesta are viermi, vă sugerez să îngropați fecalele, astfel încât câinele să nu se reinfesteze. Pentru a calma animalul, dați-i niște apă cu ceai de iarba mâței. SFATURI PENTRU GRĂDINĂ Controlați gândacii japonezi Usturoiul
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]