33,332 matches
-
altă parte, în contextul revoluției pașoptiste, ca o tentativă a legitimării, în cadrul tradiției europene, a ideii naționale românești. Cu o sută de ani mai târziu, Ciucurencu dezerotizează, la rândul său, imaginea Anei Ipătescu. Dacă ne oprim asupra studiului pregătitor pentru tablou, remarcăm cum în lucrarea finală, pictorul a înăsprit trăsăturile personajului, instaurând o distanță rece în relația directă dintre acesta și privitor. Totuși, cercetând mai atent, putem remarca un detaliu care schimbă semnificativ dinamica privirilor din tablou: unul dintre personajele din
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
asupra studiului pregătitor pentru tablou, remarcăm cum în lucrarea finală, pictorul a înăsprit trăsăturile personajului, instaurând o distanță rece în relația directă dintre acesta și privitor. Totuși, cercetând mai atent, putem remarca un detaliu care schimbă semnificativ dinamica privirilor din tablou: unul dintre personajele din planul secund se uită pieziș la eroină. Această privire poate avea semnificații diverse și poate incita la nenumărate speculații. Cert este că într-un context precum cel al tradiției picturale europene, un personaj masculin care privește
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
noiembrie 1924). În 1925 face primul voiaj la Paris, de unde se întoarce în țară, la București în 1927. În perioada 1928 - 1931 colaborează la revista "Unu", revistă de avangardă, cu concepții dadaiste și suprarealiste, în care publică reproduceri după majoritatea tablourilor și desenelor sale: "desene limpezi și portrete făcute de Victor Brauner prietenilor săi, poeți și scriitori". În 1930 se instalează la Paris, unde îl întâlnește pe Brâncuși, care-l inițiază în arta fotografică. Tot în această perioadă se împrietenește cu
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
Moulin Vert, în același imobil cu Giacometti și Tanguy. În acest an pictează ""Autoportretul cu ochiul scos"", temă premonitorie. În 1933 are loc prima expoziție personală la Paris, la "Gallerie Pierre", prezentată de André Breton. Sunt expuse o serie de tablouri în care tema ochiului e mereu prezentă: ""Puterea de concentrare a domnului K"" și ""Straniul caz al domnului K"" sunt tablouri pe care André Breton le compară cu piesa ""Ubu Roi"" a lui Alfred Jarry, "o imensă satiră caricaturală a
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
are loc prima expoziție personală la Paris, la "Gallerie Pierre", prezentată de André Breton. Sunt expuse o serie de tablouri în care tema ochiului e mereu prezentă: ""Puterea de concentrare a domnului K"" și ""Straniul caz al domnului K"" sunt tablouri pe care André Breton le compară cu piesa ""Ubu Roi"" a lui Alfred Jarry, "o imensă satiră caricaturală a burgheziei." Victor Brauner participă la toate expozițiile suprarealiste. În 1935 revine în țară, la București. Se încadrează aici în rândurile Partidului
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
sunt ""L'automoma"" și ""L'aeroplapa"". Critica sau acceptarea acestei lumi, altădată "atât de înspăimântătoare" și în care "realitatea devenea un lucru teribil de vătămător", dar pe care viața a făcut-o mai acceptabilă. Nu se va nega că aceste tablouri, pictate la Varangéville, în 1964 la Athanor, unde Victor Brauner s-a retras, sunt viziunile pline de umor și de fantezie a lumii viitorului, pe care voia să ni le lase, ca un dar (sărbătoare) pe care ni-l oferă
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
Brauner s-a retras, sunt viziunile pline de umor și de fantezie a lumii viitorului, pe care voia să ni le lase, ca un dar (sărbătoare) pe care ni-l oferă ea acum. În această Mitologie se află și ultimul tablou prevestitor ""La fin et le debut"" (realizat în 1965) care amintește că "dacă viața pictorului s-a sfârșit, opera lui însă începe să trăiască" (Dominique Bozo, în "La petit journal des grandes Expositions" - "Victor Brauner" - au Musée National de l
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
ca epitaf o frază extrasă din "Carnetele" sale: "„Peindre, c'est la vie, la vraie vie, ma vie”". Carnetele pictorului cu însemnări personale, pe care acesta le-a dat lui Max Pol Fouchet, conțin în parte „cheia” creației sale: "„Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniștii mele...”". Articole biografice
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
naziste. În anul 1937 se organizează expoziția "Arta degenerată": expresioniștii sunt prezentați aici ca dușmani ai regimului și rasei germane. Operele lor sunt confiscate și excluse din muzee. Din fericire, în ciuda distrugerilor și a războiului, s-a reușit recuperarea multor tablouri, chiar dacă unele au fost deteriorate. Ele au fost redate patrimoniului universal și iubitorilor de artă, ca o dovadă că violența nu poate învinge niciodată frumosul. În afara Germaniei, cei mai cunoscuți pictori expresioniști sunt norvegianul Edvard Munch, cu celebrul său tablou
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
tablouri, chiar dacă unele au fost deteriorate. Ele au fost redate patrimoniului universal și iubitorilor de artă, ca o dovadă că violența nu poate învinge niciodată frumosul. În afara Germaniei, cei mai cunoscuți pictori expresioniști sunt norvegianul Edvard Munch, cu celebrul său tablou "Țipătul", elvețianul Cuno Amiet, olandezii Lambertus Zijl și Kees van Dongen, finlandezul Akseli Gallen-Kallela precum și cehul Bohumil Kubista. În literatură, expresionismul este adesea considerat o revoltă împotriva realismului sau naturalismului, o căutare a unei realități psihologice sau spirituale, iar nu
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
într-un ciclu de versuri care i-a dat numele: "Pasteluri", publicate în revista Convorbiri literare, în cea mai mare parte între 1868 și 1869. Pastelul preia de la poezia descriptivă a primilor romantici nu numai ideea corespondenței dintre sentiment și tabloul de natură, ci și pe aceea a privirii unui peisaj sub unghiul mișcător al marilor cicluri naturale, al anotimpurilor, care îl luminează și-l însuflețesc mereu de altă viață, în alte nuanțe; pe de altă parte, supune descrierea unui proces
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
îl luminează și-l însuflețesc mereu de altă viață, în alte nuanțe; pe de altă parte, supune descrierea unui proces de obiectivare caracteristic poeziei post romantice, încercând să o apropie de trăsăturile unei opere plastice. Pastelul este mai degrabă un tablou realizat cu ajutorul limbajului (la origine pastelul însemna un desen în creion moale, ușor colorat). Acest tip de poezie manifestă preocupare pentru satisfacerea unor exigențe specifice: compoziție, colorit, echilibru. Alecsandri a dat formă concretă unei tendințe care preexista în poezia românească
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
Mihai Ralea de investigare a contribuțiilor sale literare, în contextul evoluțiilor sociale. Ary Murnu i-a dedicat un portret în cadrul unei picturi mai mari care îi ilustra pe vizitatorii fideli ai cafenelei Kübler. Sadoveanu a mai apărut și într-un tablou din 192 pictat de Ștefan Dumitrescu, parte a seriei cu persoanele influente de la "Viața Românească". În varianta originală, "Mitrea Cocor" trebuia să fie ilustrată de Corneliu Baba, unul dintre cei mai cunoscuți artiști vizuali români ai generației sale. Baba, care
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
îi era prieten și - după mărturisiri datând din acele zile (epistola lui Rebreanu către Mihail Dragomirescu, la 7 august 1910) - împreună ar fi scris mai multe lucrări ("pe când eram la Pesta"). Câteva titluri din volum, îndeosebi din ciclul "Biedermeier képek" ("Tablouri Biedermeier") vor fi publicate, peste ani, la București, în paginile "Universului literar" (1913) și în Almanahul "Adevărul" (1914). A întocmit și un proiect sumar al romanului " Zestrea", datat în închisoarea din Gyula. La 16 august 1910, eliberat din închisoare, Curtea
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
fi văzute în cea mai importantă cameră, biroul scriitorului, lucrări realizate de artiști prestigioși ai vremii ([[Jean Alexandru Steriadi]], [[Milița Petrașcu]], [[Ion Jalea]], [[Francisc Șirato]]). În camera unde a locuit fiica celor doi scriitori putem admira fotografii de familie, câteva tablouri și o colecție frumoasă de icoane, dând impresia unei catapetesme. Cea mai mare cameră a muzeului este sufrageria, mobilată cu piese Biedermeyer, în care continuă colecția de icoane, însă unde întâlnim și un ceasornic din soclu, obiect unic. În bucătărie
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
o introducere, rezultând un eseu de sine-stătător (de unde și titlul, de o subtilă ironie, "Pseudokynegeticos" - „Fals tratat de vânătoare”). Simulând improvizația (dar de fapt opera este atent elaborată) autorul asociază, într-un savuros sistem de digresiuni, peisaje (printre care faimosul tablou al Bărăganului), savante dispute filologice (despre denumirea graurilor și a sturzilor în limbile romanice), mostre de critică de artă (comparația dintre "Diana cu ciuta" de la Muzeul Luvru și "Diana" lui Goujon), un basm cult și numeroase referințe literare, muzicale, plastice
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Paris - d. 30 noiembrie 1953) a fost un pictor, desenator și poet, spaniol la origine. A studiat la École des Beaux-Arts (Școala de arte frumoase ) și la École des Arts décoratifs ( Școala de arte decorative) din Paris. Prin 1908 pictează tablouri impresioniste în maniera lui Sisley. Îl pasionează abstractul, căci vede în el "o pictură situată în sfera invenției pure care dă naștere unui univers de forme pe măsura propriilor dorințe și plăsmuiri". In 1909 a intrat în contact cu cubismul
Francis Picabia () [Corola-website/Science/297641_a_298970]
-
fiind medic militar uimește prin devotament și abnegație, biologia devine celălalt pol al existenței sale în calitate de cercetător științific la Academia Română, zilele și nopțile împărțindu-le între paletă și microscop. Pictura a învățat-o ca autodidact și distanța de la primele sale tablouri până la cele din epoca maturității a parcurs-o muncind cu înverșunare disperată. Deși a fost prezent în viața artistică fără întrerupere, opera lui a rămas aproape fără ecou, adevăratele sale dimensiuni vădindu-se abia în anii când nu mai expune
Ion Țuculescu () [Corola-website/Science/297659_a_298988]
-
neiertătoare îl doboară. Este înmormântat în cimitirul mănăstirii Cernica, în cavoul familiei Galaction. Postum, pictura lui Țuculescu provoacă o revelație uluitoare, descoperindu-se un mare artist al cărui nume, în timpul vieții, n-a depășit surâsul îngăduitor al unei admirații palide. Tablourile sunt acum expuse în nenumărate expoziții organizate în țară și străinătate. Pictura lui Țuculescu frapează prin excepționala ei forță cromatică, culorile sale obligă însă să se vorbească mai curând despre magia decât despre violența lor. Astfel încât nu este hazardat să
Ion Țuculescu () [Corola-website/Science/297659_a_298988]
-
propriului său personagiu, orgolios și imprevizibil. În 1975 primește un titlu nobiliar, devine ""marchiz de Pubol"", deoarece în acel timp locuia în castelul Pubol, pe care i-l oferise Galei. Gala moare în 1982, în 1983 Dalí pictează ultimul său tablou, "Coada de rândunică". După un accident în care suferă arsuri grave, se retrage din viața publică. Părăsește castelul și se adăpostește în turnul "Galatea" din al său ""Teatro-Museo"", unde va muri în ziua de 23 ianuarie 1989, la Figueras, localitatea
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
IV, nr. 1184, 1 iulie 1898. "Pe ocean", semnat St. Petică, IV, nr. 1185, 2 iulie 1898. "Fără tinerețe," semnat St. Petică, IV, nr. 1186, 3 iulie 1898. "Sfârșitul burgheziei," semnat St. Petică, IV, nr. 1187, 4 iulie 1898. "Un tablou, "semnat Șt. P., IV, n. 1187, 4 iulie 1898. "Răscoalele țărănești", semnat Șt. P., IV, nr. 1188, 5 iulie 1898. "Viitoarele alegeri," semnat St. Petică, IV, nr. 1190, 8 iulie 1898. "Ziariști", semnat Șt. P., IV, nr. 1190, 8 iulie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
înainte de a deveni catedrală. Înăuntru se afla un artofor (vas în care se ține pâinea sfințită) de email din secolul al XIII-lea, o sculptură în lemn din secolul al XV-lea înfățișând Nașterea lui Iisus și un diptic ("bis." tablou din doua panouri) de inspirație bizantină. Biserica Notre Dame din este o biserică în stil baroc, fostă capelă a calugărilor iezuiți (secolul al XVII-lea). Înăuntru se află un altar din marmură și bronz din secolul al XVII-lea și
Chambéry () [Corola-website/Science/297713_a_299042]
-
Anglia în 1923, Nitch C.A.R. (citat de 2) descria piciorul diabetic ca “gangrena senilă produsă de arterioscleroză”. Un deceniu mai târziu se recunoaște rolul neuropatiei diabetice în producerea leziunilor picioarelor, și astfel în anii ’30-’40 se conturează tabloul a două mari categorii de probleme ale picioarelor la pacienții cu diabet și anume: gangrena “uscată”, fie la nivelul degetelor, fie mai extinsă, foarte dureroasă și caracteristică vârstnicilor (care se putea produce însă și în absența diabetului!) și infecțiile grave
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
căreia eliminarea uneia dintre cauze poate opri evoluția spre ulcerație. Acest concept este susținut de argumente faptice, cum este studiul lui Pecoraro și col. ( 54 ) în care urmărindu-se prospectiv evoluția unui grup de subiecți s-a constatat coexistența în tabloul etiopatogenetic, la același pacient, a neuropatiei, a traumelor minore la nivelul piciorului apariția ulcerațiilor, cicatrizarea lor intârziată si evoluția apoi spre necroză (gangrenă) ceea ce a impus amputația. Eliminarea insa a oricaruia dintre acesti factori ( ex . traumele minore) poate intrerupe acest
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
a sistemului nervos periferic " (29). Având in vedere cele de mai sus, probabil ca nu este numai o pedanteria propunerea de a se vorbi despre " neuropatii diabetice " și nu despre " neuropatia diabetică ", respectiv ca despre un complex de situații cu tablouri clinice diferite și probabil cu o etiopatogeneză diversă . Deși având o etiopatogeneză complexă și nu întru- totul elucidată, tabloul clinic al neuropatiei diabetice ar putea părea monoton.El însumează, de fapt, tulburări de sensibilitate superficială și profundă, tulburări motorii și
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]