34,839 matches
-
(Sebeș) sunt o grupă muntoasă a Munților Șureanu-Parâng-Lotrului, aparținând lanțului muntos al Carpaților Meridionali. Cel mai înalt pisc este Vârfu lui Pătru, având 2.130 m. (Sebeș) au înălțimi relativ medii și mici și ocupă o suprafață destul de întinsă, 1585 km². Sunt lipsiți de creste zvelte și de custuri glaciare, însă au suprafețe de eroziune întinse. Iarna temperaturile medii variază între -2 °C la marginea munților și -7 °C
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
marginea munților și -7 °C la peste 2000 de m. altitudine. Invaziile de aer maritim care se produc în vestul țării pătrund pe culoarul Mureșului până spre Alba Iulia, determinând creșteri ușoare ale temperaturii pe rama nordică a munților până la înălțimea de 1000 m. Inversiunile de temperatură sunt frecvente în depresiunea Oașa și în Depresiunea Petroșani Vara temperaturile medii ajung la 8 °C la altitudini de peste 2000 m. și la peste 19 °C la poalele munților. În cursul anului, cele mai
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
păduri de fag în amestec cu gorun și ocupă suprafețe apreciabile în partea de nord și de vest a masivului. Pădurile de amestec de fag cu rășinoase au extensiune mai mare în cursul superior al văilor Strei și Cugir, la înălțimi cuprinse între 900 și 1400 m; ele sunt alcătuite din fag(Fagus silvatica), molid(Picea abies), brad(Abies alba), paltin de munte(Acer pseudoplatanus), ulm de munte(Ulmus glabra), scoruș de munte(Sorbus aucuparia). "Pădurile de fag" înconjoară ca un
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
castrele de la Târsa, Aușel-Vârful lui Pătru, Vf. Godeanu. Vestigile medievale, sunt reprezentate prin ruinele unor cetăți și turnuri de pază(Sibișel, Crivadia sau lacașe de cult. "Activitatea agricolă", deosebit de intensă la marginea spațiului montan, a pătruns și în interiorul acestuia, până la înălțimi de 800-1000 m, cu plante adaptabile la temperaturi scăzute ( cartof, porumb ,varză, etc."Creșterea animalelor" are tradiții străvechi pe aceste meleaguri, iar deplasările transhumante se practicau în mod obișnuit. Pe lângă așezările permanente, în Munții Șureanu, sunt, de asemenea, o serie
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
ul, științific "Populus" L., este un gen de arbori din categoria foioaselor (arbori ale caror frunze cad toamna). ii pot atinge înălțimea de 35-40 m. Plopul are cca. 50 de varietăți răspândite în emisfera nordică. În Europa centrală și răsăriteană sunt mai răspândiți plopul negru (Populus nigra), plopul argintiu (Populus alba), plopul tremurător (Populus tremula) și plopul cenușiu (Populus canescens), existând și
Plop () [Corola-website/Science/306294_a_307623]
-
că toponimul Veneția derivă de la culoarea vineție a tufurilor. Munții Perșani se caracterizează prin altitudine și energie de relief reduse; frecvente depresiuni și înșeuări, unele utilizate din vechime ca pasuri; glacisuri și terase la periferia masivului sau în depresiunile interioare. Înălțimea medie de 800 - 1.000 m corespunde unei suprafețe de netezire numită de N. Orghidan - Poiana Mărului, după localitatea unde ea este tipică. Puține culmi (Măgura Codlei -1.292 m, vârful Cetății - 1.104 m), martori ai altei suprafețe de
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
de 22 km și o lățime de 12 km. Dar altitudinile acestora sînt reduse (800-980 m), printre cele mai înalte putînd fi citate vârfurile: Hoapecu (980 m), Ciuta (975 m), Cetățuiei (941 m), Frăsinet (935 m) și Știmbavului (922 m). Înălțimile enumerate sînt depășite cu peste 300 m de proeminența Măgurii Codlei, al cărei versant calcaros, luminat de Soare la prînz, a fost denumit de localnici ”Piatra de la Amiază”. Râurile Șinca, Holbav și Hoapec și-au săpat văi adînci de aproape
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
lățime de 12 km, ei sînt încadrați la sud de Depresiunea Vlădeni, iar la nord de valea Oltului. Masivitatea, altitudinea și gradul de fragmentare ale acestora conturează două grupe: estică și vestică. Cea estică, mai înaltă și bine împădurită, cu înălțimi de peste 1.000 m (vârful Cetății - 1.104 m, vârful Horezu - 1.055 m, Coasta Țiganului - 1.034 m), alcătuită predominant din șisturi cristaline, corespunde nivelului suprafeței Poiana Mărului. Conglomeratele calcaroase, odinioară suprapuse cristalinului, au persistat ca martori de eroziune
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
corespunde nivelului suprafeței Poiana Mărului. Conglomeratele calcaroase, odinioară suprapuse cristalinului, au persistat ca martori de eroziune, formînd creste ascuțite și versante înclinate. Rîurile, care și-au săpat văi scurte și înguste, au depus la marginea munților numeroase conuri de dejecție. Înălțimile scad treptat cu 100-200 m spre nord și vest, cote ce depășesc frecvent 900 m întîlnindu-se în nord doar la muntele Negru (967 m), piscul Înalt (941 m), Runcu Bogatei (902 m), iar în vest pe Gârbova (933 m) și
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
prielnic agriculturii (cereale, cartofi) și păstoritului, au contribuit la permanentizarea și dezvoltarea localităților Vlădeni, Dumbrăvița, Crizbav. Defileul de la Racoș a fost creat de Olt prin străpungerea unui complex de roci de origini și duritdți diferite. Incadrată de culmi ale caror înălțimi se mențin aproape la același nivel (700-800m), valea se adîncește cu 100-250 m, Oltul și-a format drum spălînd cuvertura de sedimente pentru ca, ulterior, întîlnind roci dure să-și croiască un defileu prin îngustimile căruia își strecoară apele. Eroziunea diferențiată
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
între valea Oltului la sud și o limită nordică care începe de la Merești, trece la nord de cheile Vîrghișului, îndreptîndu-se apoi spre confluența dintre rîurile Cormoș și Valea Fierarului (după Al. Roșu - Geografia Fizică a României). Spre sud culmile au înălțimi reduse (600-800 m) (vârful Pârâu Fântânii - 847 m, vârful Chingii - 815 m, vîrful Tipia Racoșului - 820 m), atingînd 900-1.000m doar către nord (vârful Ascuns - 988 m, vârful Merca - 1.002 m și vârful Dugău 1.011 m). Relieful părții
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
de cursul râului Trotuș. Perimetrul sud-estic îl constituie râul Oituz, despărțind de Munții Vrancei. Partea sudică de leagă direct de munții Brețcului prin Pasul Oituz, iar în vest dealurile premontane coboară până în Depresiunea Târgu Secuiesc. Este un lanț muntos de înălțimi mijlocii, vârfurile cele mai înalte (peste 1600 m) apar abia în partea centrală a crestei principale. Munții Nemira formează un horst boltit în zona crestei principale, din care se desprind spre Est câteva creste secundare lungi și paralele între ele
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
1717, Generalul Bem - 1849, Primul și Al Doilea Război Mondial etc. este actual cel mai circulat pas din Carpații Orientali. Pârâul Negru: cel mai lung afleunt al Oltului din Județul Covasna. În aria Nemirei predomină climatul caracteristic al munților cu înălțimi mijlocii. Versanții vestici sunt mai umezi și mai reci față de cei estici. Se consideră ca Nemira este partia vânturilor, 40% din acestea sunt venite din vest, aducând precipitații abondente. Nemira este acoperită de păduri dense, întinse pe ambii versanți. Este
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
pompare Petrimanu, Jidoaia și Lotru-Aval, la care se adaugă captarea gravitațională Galbenu și captările ce debușează direct în aducțiunea principala, Mănăileasa și Rudăreasa. Captarea apelor din rețeaua de aducțiuni secundare sud este realizată de către lacul Petrimanu, barajul de 50 m înălțime în dublu arc, din beton, realizând un volum util de 1,8 mil m3. Trei grupuri de pompare (P=10,5 MW, Q=4,66 m³/sec și Hnet=174 m) pompează apă în galeria sud-gravitațională ce debușează în lacul
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
ce debușează în lacul Vidra la Vidruța. La 6 km în amonte de barajul Petrimanu se gaseste captarea gravitațională Galbenu, creată pe cel mai important afluent al Lotrului-Latorita, în aval de confluenta cu pârâul Galbenu. Un baraj de 60 m înălțime în dublu arc, din beton, realizează un volum util de 1,8 mil m³. De la priză de apă a barajului apă se scurge gravitațional pe galerie subterană spre lacul Vidra (se întâlnește cu apă pompata de stația de pompe Petrimanu
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
scurge gravitațional pe galerie subterană spre lacul Vidra (se întâlnește cu apă pompata de stația de pompe Petrimanu în galeria sud-gravitațională). Stația de pompe Jidoaia este situată pe pârâul Voineșița colectând apele din ramură Nord gravitațională, barajul de 50 m înălțime în dublu arc, din beton, realizând un volum util de 0,3 mil m³. Două grupuri de pompare (P=10,5 MW, Q=4,66 m³/sec și Hnet=193 m) pompează apă în galeria nord-gravitațională ce debușează în lacul
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
4,66 m³/sec și Hnet=193 m) pompează apă în galeria nord-gravitațională ce debușează în lacul Vidra la Goata. Apele afluenților Lotrului din aval de barajul Vidra sunt colectate în lacul stației de pompare Lotru-Aval, barajul de 42 m înălțime în dublu arc, din beton, realizând un volum util de 0,675 mil m³. Două grupuri de pompare (P=4 MW, Q=1 m³/sec și Hnet=318 m) pompează apă în galeria nord-gravitațională ce debușează în lacul Vidra la
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
cea mai mare parte, și diferențierea traseelor și obiectivelor turistice, în cuprinsul lor pot fi separate trei subunități: propriu-zis (sau Cristianu Mare), Munții Poienii Brașov și Munții Predealului. , situat în nord-est între valea Cheii, valea Timișului și Poiana Brașov, atinge înălțimea maximă (1.804 m) în vîrful cu același nume. Corespunde unei culmi montane alungite pe direcția nord-est - sud-vest și ramificațiilor care coboară lateral deasupra văilor principale. Din punct de vedere geologic reprezintă o uriașă cută anticlinală (situată în prelungirea nordică
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
februarie (-6°C...—8°C) și ianuarie (-5°C) la nivelul Poienii Brașov, Predealului și poalelor muntelui. Iarna se produc frecvente inversiuni de temperatură, în Depresiunea Brașov înregistrându-se temperaturi mai scăzute decît pe rama montană înconjurătoare. În acest interval înălțimile muntoase de peste 1 000 m se situează frecvent deasupra stratului de inversiune, beneficiind de o luminozitate mai mare. Inversiunile de temperatură sunt însoțite de persistența mai îndelungată a ceții pe fundul depresiunii. Adeseori, când Depresiunea Bârsei este acoperită de ceață
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
precedentul. Dealul Ariilor (1547 m), sudat de primele două prin numeroase silluri, nu a fost încă suficient exhumat, fiind acoperit de petice de sedimentar. Masivele vulcanice de natură intrusivă pot fi grupate pe trei etaje geomorfologice: treapta marilor masive cu înălțimi de 1 500-1 600 m (Heniul, Gogoașa, Căsarul, Măgurița etc.); treapta masivelor situate în general între 1 300 și 1 350 m (Măgura Cornii, Măgura Neagră etc.), la nord de aliniamentul superior; treapta masivelor cu altitudini de 1 200 și
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
pe aria pânzei de Ceahlău", ponderea mare a rocilor dure și poziția tectonica mai ridicată a acesteia, au dat reliefului un caracter de masivitate. Între văile Râșca și Moldova, unde cutele de șariaj sunt intens solzificate, se remarcă aliniamente de înălțimi și culmi monolitice concordante cu structura, având un aspect de hogback, în timp ce văile nu sunt adaptate la structura. Pe văi se pun în evidență nivele de umeri situate între 120 și 300 m altitudine aproximativa, derivate din fragmentarea glacisurilor de
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
Gîrbova. Prima denumire este justificată prin frecvența ei ca oronim (Baiul Mare, Baiul Mic, Băiuțu etc.) și hidronim (pîraiele care își au obârșia sub aceste vârfuri), prin poziția relativ centrală în cadrul regiunii a vârfurilor cu aceste nume, cît și prin înălțimea lor de aproape 1 900 m. Cea de a doua denumire este legată de înfățișarea ,gîrbovită" a munților și culmilor de la est de Prahova, care apare pregnantă drumețului, mai ales atunci când privește de pe meterezele Bucegilor. Munții Baiului se caracterizează prin
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
și are cea mai mare importanță pentru subiect. a în imagine, sunet, gust , miros și tactilitate cuprinde lumea fenomenala a subiectului. În ordine descrescătoare a informației oferite și particularității modale și interactive urmează realitatea audio, lumea diversității sunetelor de toate înălțimile, modulările și intensitățile percepute. La diversitatea și complexitatea dinamică a formelor imagine și sunet, se adăuga particularitățile modale ale gustului , mirosului și senzației tactile. Dar această ordine de prioritate imagine-sunet este relativă și caracterizează individul uman normal senzorial și intelectiv
Realitate () [Corola-website/Science/306324_a_307653]
-
300-400 m), de formarea sistemelor de chei (caracteristica văilor din sectorul central-nordic), de ,încătușarea" meandrelor, impulsionînd totodată eroziunea fluviatilă, care a “selecționat" rocile după duritatea lor, creînd serii de cataracte, repezișuri, “săritori" și cascade. Sub raport altimetric, Munții Vrancei au înălțimi mai mari de 1100 m, culminînd la 1785 m în vîrful Goru. Nivelul altitudinal mediu de 1500 în poate fi generalizat la întreaga suprafață, el înglobînd marea majoritate a liniilor orografice prelungi, numeroase culmi secundare și “umerii" detașați în partea
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
mai puțin de 1100 în vîrfurile Tigănașu, 1075 m și Țiua Golașă, 1 071 m). Între alinamentul major de îmbinare a celor două flancuri și baza muntelui, amplitudinea reliefului este cuprinsă între 685 și 714 m. Local, însă, diferențele de înălțime depășesc 800 m, ceea ce relevă un grad sporit al fragmentării reliefului. Caracteristicile dominante ale climei Munților Vrancei sînt determinate de poziția geografică în cuprinsul arcului carpatic și de etajarea reliefului, suferind mai mult influența penetrării, la latitudini mai joase, a
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]