38,836 matches
-
și Creangă au fost condamnați la cîte 11 ani de închisoare fiecare, Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel a declarat recurs, invocînd vicii de procedură. Parchetul n-a avut nimic de zis că cei doi s-au sustras arestării preventive, dispărînd de acasă. Se pare că la amintitul Parchet nu nu contează că tovii colonei dau cu tifla legii, chiar și după ce au fost dați în urmărire generală. Insomnia procurorilor care au declarat recurs a fost provocată de o chichiță procedurală
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13650_a_14975]
-
ce se vrea civilizată și europeană, înseamnă că bătaia de joc a atins proporții maladive. Numai în raiul infracțional numit România se pot petrece, simultan, astfel de lucruri: ca asasini dovediți pentru că asta sunt Stănică și Creangă să zburde netulburați, dispărând, pur și simplu, de sub ochii polițiștilor, și ca reprezentanților de frunte ai ideologiei servite de numiții să li se atârne în piept înalte decorații de stat. Un domn general ( sau cum s-o fi numind acum) a dat chiar detalii
Niagara de sulf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13678_a_15003]
-
jur. Crengile supraîncărcate se îndoaie pînă la pămînt și se rup. Nimeni nu se obosește să le scuture, să le elibereze de povară. Apare și femeia celuilalt, ocărînd de pe potecă. Nu mai întreb cîți ani are, spun "bună seara" și dispar spre casă. Mă opresc pe la Florica să iau niște brioșe nemaipomenite, ochite cu greu printre gumari, chiloți, sticle cu țuică și oțet... Muncește mult. E tot timpul tristă și stă cu un caiet în față. Înțeleg, în sfîrșit, că nu
La căsuța unde doarme o pisică by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13665_a_14990]
-
de secol XX?). Fiecare paragraf este numerotat, ca și cum ar fi vorba despre un text științific sau, de pildă, Tractatus-ul lui Wittgenstein. Ambiția scriitorului este să reducă volumul și dinamica narațiunii cît de mult posibil, fără însă ca "detaliile vii" să dispară. Să reprezinte gradul zero a ceea ce Husserl numea Lebenswelt, "lumea vieții" și nu neapărat al scriiturii, pentru că, dacă este vorba de scriitură, ea nu face decît oficiul unei mașini de înregistrare. Ceea ce surprinde ea sînt mișcări infinitezimale ale ființei, care
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
Perspectiva lui nu este însă una neapărat violent polemică. Indulgența de care dă dovadă romancierul belgian față de cerințele receptării literaturii se vădește începînd de la al patrulea roman, primul din anii ’90: La Reticence. Este primul adevărat roman al său. Fragmentele dispar, ca și elipsele, atmosfera se încălzește, personajele puține în continuare se dezmorțesc, mișcările lor pe harta textului se complexifică, se diferențiază, capătă trup. Abia acum, din 1991 încoace, literatura lui Toussaint devine una cu adevărat de apartament. Cinismul se evaporă
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
5, ambii afirmă semnificația soteriologică a întunecimii Miresei, deși nuanțele sunt ușor diferite. Pentru ambii, povestirea manifestă slava divină în nuanțe simbolice. Odată ce simbolismul acestor nuanțe devine evident, aspectele rasiale potențial ofensatoare ale narațiunii devin mai puțin problematice, deși nu dispar cu desăvârșire. În acest mod, exegeza soteriologică a celor doi asupra limbajului încărcat de conotații rasiale din acest vers deschide noi căi exegetice pentru teologia întunecată ( black theology). De asemenea, furnizează un nou context imaginativ în care teologia creștină să
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
prezentatoare declarase război acordurilor, și topicii, și logicii". Cum poate declara război o intrare?! Ca să nu mai spunem că acel "declarase" e folosit prost. Forma potrivită ar fi fost "a declarat" sau, în context, "avea să declare" l Ce mai dispare din dosarele tribunalelor patriei? ROMÂNIA LIBERĂ ne furnizează un exemplu: "Transcrierile înregistrărilor SRI care incriminau demnitari au fost sustrase din dosarul «Matei»". Dezvăluirea despre aceste dispariții a fost făcută de judecătoarea Andreea Ciucă, cea care a fost băgată în pușcărie
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
interogația, după cum, în expresia plastică, linia fermă, ductul continuu, hașura energică și, în ultimă instanță, conturul nițel arogant nu lasă nici un loc îndoielii, nesiguranței de orice fel ori măcar privirii sceptice în fața lumii materiale inevitabil vulnerabile. În etapa următoare, siguranța dispare încetul cu încetul, contururile se frîng, hașura se risipește pe spații mai mari. De la obiectul determinat și de la imaginea sa explicită se ajunge la un obiect vag și la o imagine generică. Linia nu mai este instrumentul eficient al unei
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
luarea în posesie a privitorului, Kazar se manifestă încă asemenea Creatorului, asemenea unei instanțe care își asumă deplin responsabilitatea propriilor acte și gesturi. În etapa următoare, însă, totul se modifică radical în esență, chiar dacă aparent continuitatea este neîndoielnică. Centrul imaginii dispare sau, mai bine zis, el poate fi identificat oriunde și un elexandrinism sui generis se instalează tacit, nu atît ca o formă de organizare a imaginii, cît ca o problemă de conștiință și de filosofie a existenței. Forțelor centripete li
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
Critica încetează de a mai fi cantonată în turnul de fildeș al gratuității estetice și devine, alături de discursul partinic, o armă pe care partidul o pune în mâna oamenilor muncii. Tipul "intelectualului" burghez, educat în cultul formelor și al neangajării, dispare definitiv din scenă, pentru a lăsa loc unui critic/ eseist de tip nou, călit în focul luptei revoluționare. Ceea ce îl definește este asumarea unei biografii corecte politic și intransigența în confruntarea cu resturile lumii vechi: criteriul fișei de cadre este
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
atît de vechi încît uneori numerele de telefon pe care le caut se ascund în paginile desprinse, care ajung la altă literă decît le e locul. În agenda asta am însă numerele de telefon ale tuturor prietenilor mei care au dispărut. Am numărul lui Mircea Nedelciu, al lui Croh, al lui Laurențiu Ulici și al lui Roger Câmpeanu, al lui Ion Dumitriu, ca să nu mai spun că numărul Marianei Marin l-am scris și la M dar și în pagina specială
Convorbiri altfel imposibile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13727_a_15052]
-
cu poftă. Ceea ce din păcate nu se întîmplă. Pe de o parte, pentru că producătorii hollywoodieni realizează astfel de filme numai pentru a bifa și altceva decît preferatele science-fiction ori violentele thriller-uri, pe de alta pentru că umorul de calitate a dispărut cu desăvîrșire într-o epocă nebună, nebună, nebună. Ori poate prea normală, normală, normală. Al naibii tratament ( ca să nu spunem și al naibii titlu) debutează ca un film oarecare și din nefericire continuă astfel pînă la genericul de final. Faptul
În căutatrea sentimentelor pierdute by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13719_a_15044]
-
de instituții ale statului) burse în Occident sau penetrarea informativa, prin el, a unor cercuri științifice de elită. Cu oarecare naivitate, savantul este uimit de importanță care i se acordă ( nu este nici o secundă lăsat singur), iar atunci cînd îi dispar din buzunar cărțile de vizita și scrisorile primite de la unii români cu probleme, oferite lui pentru a fi transmise în Occident, pune incidentul pe seama proverbialei sale zăpăceli, nicidecum pe posibilă ( și chiar foarte probabilă) infiltrare în anturajul său a unor
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
apar pe la sfîrșitul mileniului I, cînd se trece de la bisericile romane la stilul gotic. Pînă atunci, Europa nu era decît un conglomerat ce se zbătea convulsiv să iasă dintr-un fel de magmă istorică - barbari, constituiri de mici state ce dispăreau după cîteva decenii. Spre sfîrșitul mileniului I apare proiectul... Știți cît a durat construcția catedralei Notre Dame de Paris? Cîteva secole... Trei secole și ceva. La fel Domul din Milano, Catedrala din Nürnberg. Iau catedrala ca exemplu pentru că e cea
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
cum, o vedem sub ochii noștri - un contract cu temporalitatea: depun acuma și crește la infinit, și nu numai crește, dar se și împinge la dreapta și la stînga, în India, în curînd în America. Cavalerul, nobilul, omul de arme dispărînd prin secolul al XIV-lea, el, care lupta gratuit pro Deo, pentru apărarea văduvei și orfanului sau sub deviza templierilor: "Non nobis, Domine, non nobis sed nomine Tui gloria" (Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău, slavă) militarul devine
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
o problemă pentru ea însăși, pînă înainte de războiul de 30 de ani, pentru că, pe de o parte trăia încă, virtual, înlăuntrul și la umbra ideii imperiale, care a fost ideea cea mai tenace, de la Cezar, fost Augustus. Știți cînd a dispărut formal Sfîntul Imperiu? În 1804, cu Napoleon, printr-o trăsătură de condei. Pînă atunci exista încă un Sfînt Imperiu! Vorbește de el Goethe, în Faust, în taverna din Leipzig, cînd încep să cînte bețivii: "Sfîntul Imperiu Romano-German/ Cum dracu' se
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
o materie culturală reînnoită, riguroasă, între antichitate și reflecția modernă, critică: filosofia științei. Am lucrat în acest domeniu și sînt încă atent la el: România ar fi un loc în care s-ar putea face aceasta. Maeștrii din trecut au dispărut - vorbeam de Anton Dumitriu, pînă la un punct. Alții nu prea mai sînt azi. Dar ar fi de dorit să se formeze alții și, dacă va vrea Dumnezeu, se va putea deschide o direcție de cercetare. Aceasta în absența altor
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
Nu mișca în front!";/ și tu care sperai/ că e vorba de ceva/ carecumva/ cosmic!" (Și tu care). Sau acest basm înghițit de realitate, episod cu episod, redus la prestidigitație și apoi pur și simplu la platitudine: "Dar unde-au dispărut/ cele unsprezece chipuri/ ale închipuirii?// Ai aruncat peria peste umăr/ și-n urma ta/ s-a-nălțat pădure.// Ai renunțat și la oglindă - urmele tale/ au fost înghițite de-un lac/ așa cum înghite scamatorul/ săbii înroșite-n foc/ panglici/ bagheta de sticlă
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
umăr/ și-n urma ta/ s-a-nălțat pădure.// Ai renunțat și la oglindă - urmele tale/ au fost înghițite de-un lac/ așa cum înghite scamatorul/ săbii înroșite-n foc/ panglici/ bagheta de sticlă/ manșetele albe și jobenul negru.// Dar celelalte/ unde-au dispărut?/ Cum să-mi închipui/ eu lumea:/ jăratecul ce se găsește/ pe sub mînă/ la vreun colț de stradă/ numai bun de-naripat cai/ nu e/ la Consignații - doar cenușă/ și-aia sintetică/ nimeni nu mai știe/ cîți copii cretini are împăratul/ și
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
și o distribuție prea strălucite de vreme ce un număr al revistei a putut fi cumpărat la ordinul unei persoane. Se pare că marea șansă a PDSR de a avea și un boier de viță veche cu conacul recîștigat în rîndurile sale dispare. Academicianul Răzvan Theodorescu nu are acte pentru conacul pe care l-a cerut în proprietate, ca moștenitor. Chestiune de amănunt, în aparență, dar problemă de fond altfel - academicianul cu moșteniri de dreapta, dar cu înclinații de stînga se pare că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16620_a_17945]
-
lui Liviu Capșa, în ipostaza sa de poet, să vorbească despre suferință în treacăt sau aluziv, să-i întâmpine mereu pe cititori cu un zâmbet profesional, chiar și atunci când totul i se pare pierdut: "într-o bună zi am să dispar/ din raza ochilor voștri/ prin firele de iarbă/.../ voi pieri ca bursa română de mărfuri/ torturată de nemiloase crize asiatice/ mă voi stinge ca iepurii bărăganului/ obligați să sară prin pădurile europei/ mă voi prăbuși ca mercurul termometrelor/ sub rafalele
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
Să nu încerc aventura mea completă, ca scriitor și ca cetățean al planetei? Am optat pentru aventură. - Citadinismul dvs. de atunci s-a transformat, prin forța împrejurărilor, în "planetarism". Odată cu schimbarea limbii, a culturii, nu v-ați temut că veți dispărea ca scriitor? - Nevoia de eliberare a fost mai puternică. Romancierul John Cheever, cu care eram bun prieten și care m-a ajutat să fug, m-a întrebat: îți dai seama că, dacă te expatriezi, s-ar putea să nu poți
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
ficțiunii cu non-ficțiunea, a unei comedii frumoase și inteligent scrisă cu un tratat despre putere și politică este, cel puțin așa cum arată pe scenă, de-a dreptul forțată. O atmosferă sumbră le cuprinde pe amîndouă, întunecînd întrucîtva miezul fiecăreia. Rîsul dispare complet, iar locul îi este luat de o experiență desfășurată într-un ipotetic infern. Acolo însă pedeapsa este chiar munca sisifică de a lua mereu orice acțiune de la capăt și de a nu ajunge cu ea niciunde. Nimic nu are
O incursiune în infern by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16650_a_17975]
-
diferite vîrste. Amuzante, derutante, stupefiante și, cîteodată, mai ales cele dintîi, ușor penibile. Există și un punct de ruptură în șirul de texte (în jur de o mie două sute cincizeci!), cînd clișeele (de gîndire, de expresie) se estompează sau chiar dispar și cînd încep să vorbesc în limba mea critică. Nici a epocii de apus proletcultist, tribut, s-ar crede, inevitabil la douăzeci și ceva de ani, cînd nu știam prea bine pe ce lume mă aflu, nici a lui G.
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
o mentalitate diferită de aceea cu care m-am obișnuit. De aici pornește dificultatea de a mă adapta. Ea continuă cu evidența că mare parte din ceea ce face specificul atrăgător al Bucureștiului e în bună măsură ruinat, dacă n-a dispărut definitiv sub acea parte a capitalei pe care evit cu grijă s-o străbat. Mai grav pentru adaptare e neputința de a mă simți familiar cu acest specific, deși știu să-l apreciez. Istoria a vrut ca românii să trăiască
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16637_a_17962]