33,140 matches
-
apoi va fi numită Ulița Sfântul Ilie și, în zilelele noastre, Strada Vasile Alecsandri, uliță situată între Ulița Goliei (actuala stradă Cuza Vodă) și Ulița de Sus (bulevardul Independenței). În jurul bisericii au fost construite ulterior chilii, biserica transformându-se în mănăstire care, mai târziu, a devenit metoh al Mănăstirii Buhalnița și a fost mult timp condusă de egumeni greci. Dezvoltarea Târgului de Sus a făcut ca biserica să fie înconjurată de mari proprietăți boierești: la sud era situat Palatul Sturza care
Mănăstirea Sfântul Ilie din Iași () [Corola-website/Science/330442_a_331771]
-
în zilelele noastre, Strada Vasile Alecsandri, uliță situată între Ulița Goliei (actuala stradă Cuza Vodă) și Ulița de Sus (bulevardul Independenței). În jurul bisericii au fost construite ulterior chilii, biserica transformându-se în mănăstire care, mai târziu, a devenit metoh al Mănăstirii Buhalnița și a fost mult timp condusă de egumeni greci. Dezvoltarea Târgului de Sus a făcut ca biserica să fie înconjurată de mari proprietăți boierești: la sud era situat Palatul Sturza care adăpostește în prezent Poșta, la nord casa vornicului
Mănăstirea Sfântul Ilie din Iași () [Corola-website/Science/330442_a_331771]
-
budismului a provocat critici înverșunate ale învățaților confucianiști din secolul al IX-lea. Sentimentul antibudist a ajuns la apogeu în rândul clasei conducătoare în anul 845 d.Hr., când împăratul Wuzong a ordonat distrugerea a 4.600 de temple și mănăstiri budiste și confiscarea pământurilor acestora, iar 250.000 de preoți și călugări budiști au fost alungați și forțați să se reintegreze în societate. După acest incident budismul nu și-a mai recăpătat niciodată influența avută în China. După căderea dinastiei
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
În timpul dinastiilor Ming și Qing, religia oficială a fost budismul Chan, dar tot în timpul dinastiei Qing, budismul tibetan a fost aprobat pentru a fi practicat în China. Începând cu anul 1949, când a fost constituită Republica Populară Chineză, multe temple , mănăstiri budiste și statui ale lui Buddha au fost deteriorate sau chiar distruse; cu toate acestea China a rămas țara cu cei mai mulți adepți ai budismului din întreaga lume.
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
autoritatea sa, dând naștere la o perioadă de stabilitate politică ce a durat 100 de ani. Acest lucru a dus la un mare nivel de interes asupra studiilor științifice ale budismului coreean. În această perioadă au fost construite multe temple, mănăstiri, statui și pagode budiste foarte frumoase. Budismul a înflorit de asemenea în nordul peninsulei sub conducerea Regatului Balhae , stabilit după căderea Regatului Goguryo. În timpul acestui regat budismul a devenit religie de stat. Prin secolul al VII-lea din China este
Budismul în Coreea () [Corola-website/Science/329094_a_330423]
-
sprijinul unei mișcări neo-confucianiste. În ciuda faptului că noua dinastie era adeptă a neo-confucianismului și persecuta budiștii, budismul a continuat să prospere din punct de vedere intelectual, mai ales școala Seon. Conform izvoarelor istorice în perioada dinastiei Joseon numărul templelor și mănăstirilor budiste a scăzut de la câteva sute la doar 36 de lăcașuri budiste. Unul dintre cele mai importante motive pentru care suprimarea budismului a luat sfârșit a fost ajutorul acordat armatei coreene din partea călugărilor budiști războinici împotriva invaziilor japoneze în Coreea
Budismul în Coreea () [Corola-website/Science/329094_a_330423]
-
a lungul călătoriei sale au murit. Acesta a studiat cu sârguință pentru a înțelege limba sanscrită, limba originală utilizată pentru a înregistra învățăturile lui Buddha, iar apoi a petrecut câțiva ani luând lecții despre budism în Nalanda, cea mai faimoasă mănăstire. Aici, a fost instruit de către starețul Śīlabhadra în doctrina școlii Yogacara, pe care o va introduce și în China. Mai târziu, a vizitat alți maeștri bine-cunoscuți și stupe (n.t. monument religios indian destinat comemorării sau păstrării relicvelor unei căpetenii
Xuanzang () [Corola-website/Science/329166_a_330495]
-
regalității au fost furate de către urmașul lui Stanisław Leszczyński, contele Franciszek Maksymilian Ossoliński, Marele trezorier al Coroanei, care le-a ascuns în Biserica Sfintei Cruci din Varșovia. În 1734, cu toate acestea, au fost recuperate din ascunzătoare și depus în Mănăstirea Jasna Gora, unde au rămas până în anul 1736. În 1764, cu acordul Seimului, însemnele regale au fost transportate la Varșovia pentru încoronarea regelui Stanisław August Poniatowski. [10] Mai târziu, Bijuteriile Coroanei au revenit la Castelul Wawel, unde s-au păstrat
Bijuteriile Coroanei Poloneze () [Corola-website/Science/329198_a_330527]
-
bazilica fiecare papă își avea propriul portret într-o porțiune ce se întindea deasupra coloanelor, despărțind cele patru arcade de navă. În 937, cănd Odo de Cluny a venit la Romă, Alberic ÎI de Spoleto, patrician din Romă, a încredințat mănăstirea și bazilica congregației acestuia, iar Odo l-a așezat la conducere pe Balduino de Monte Cassino. Papă Grigore al VII-lea a fost abate al mănăstirii. În timpul lui au fost executate porțile de bronz ale bazilicii, de către un artist constantinopolitan
Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor () [Corola-website/Science/329199_a_330528]
-
Cluny a venit la Romă, Alberic ÎI de Spoleto, patrician din Romă, a încredințat mănăstirea și bazilica congregației acestuia, iar Odo l-a așezat la conducere pe Balduino de Monte Cassino. Papă Grigore al VII-lea a fost abate al mănăstirii. În timpul lui au fost executate porțile de bronz ale bazilicii, de către un artist constantinopolitan. Papă Martin al V-lea a încredințat mănăstirea călugărilor benedictini de la Monte Cassino. Jurisdicția abatelui se va întinde și asupra altor zone precum districtul Civitella Sân
Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor () [Corola-website/Science/329199_a_330528]
-
a așezat la conducere pe Balduino de Monte Cassino. Papă Grigore al VII-lea a fost abate al mănăstirii. În timpul lui au fost executate porțile de bronz ale bazilicii, de către un artist constantinopolitan. Papă Martin al V-lea a încredințat mănăstirea călugărilor benedictini de la Monte Cassino. Jurisdicția abatelui se va întinde și asupra altor zone precum districtul Civitella Sân Paolo, Leprignano și Nazzano. Curtea interioară a mănăstirii a fost realizată între anii 1220 și 1241. Sacristeriul păstrează o frumoasă statuie a
Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor () [Corola-website/Science/329199_a_330528]
-
bronz ale bazilicii, de către un artist constantinopolitan. Papă Martin al V-lea a încredințat mănăstirea călugărilor benedictini de la Monte Cassino. Jurisdicția abatelui se va întinde și asupra altor zone precum districtul Civitella Sân Paolo, Leprignano și Nazzano. Curtea interioară a mănăstirii a fost realizată între anii 1220 și 1241. Sacristeriul păstrează o frumoasă statuie a papei Bonifaciu IX. În timpul papei Grigore cel Mare, lângă bazilica se aflau două mănăstiri: Sfanțul Aristus pentru călugări și Sfanțul Ștefan pentru maici. Slujbele erau ținute
Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor () [Corola-website/Science/329199_a_330528]
-
zone precum districtul Civitella Sân Paolo, Leprignano și Nazzano. Curtea interioară a mănăstirii a fost realizată între anii 1220 și 1241. Sacristeriul păstrează o frumoasă statuie a papei Bonifaciu IX. În timpul papei Grigore cel Mare, lângă bazilica se aflau două mănăstiri: Sfanțul Aristus pentru călugări și Sfanțul Ștefan pentru maici. Slujbele erau ținute de un sobor de preoți special aleși de papă Simplicius. De-a lungul timpului, mânăstirile și clerul basilicii au decăzut; papă Grigore al II-lea a restaurat mânăstirile
Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor () [Corola-website/Science/329199_a_330528]
-
și a încredințat călugărilor îngrijirea basilicii. Papii au continuat cu actele de binefacere către această basilica; basilica a avut de suferit de pe urma invaziilor saracinilor din secolul al IX-lea. În acord cu acest lucru, papa Ioan VIII a fortificat basilica, mănăstirea și locuințele țărânilor care formau atunci orașul Ioannispolis, care era încă menționat în secolul al XIII-lea. Între anii 1251 și 1964 basilica a servit că reședința a patriarhului latin de Alexandria. În 1832, un foc ce a pornit din cauza
Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor () [Corola-website/Science/329199_a_330528]
-
În vegetația peisajului predomină pădurile. Pe spațiul rezervațiai sînt mai multe izvoare. În sectorul Rudi al rezervației se găsesc peste 100 de monumente ale naturii : "Văgăuna Lupilor", "Văgăuna Vînturilor", "Stînca Balaurului", "Harpa Eoliană", "Peștera Răposaților", "Izvorul Verde" ș.a. În apropierea Mănăstirii Rudi se află trei cetăți de pămînt: cetățuia "La șanțuri", de origine tracică, identificată de unii cercetători cu orașul antic "Maetorium", cetățuia getică "La trei cruci" și așezarea medievală "Farfuria turcului", datînd din secolul X și multe alte monumente arheologice
Rezervația peisagistică Rudi-Arionești () [Corola-website/Science/329207_a_330536]
-
la București, unde a lucrat pentru Institutul de Arte Grafice „Minerva”. A încetat din viață la 21 octombrie 1909 pe când era internat în ospiciul de la Pantelimon. A fost înmormântat în ziua de 23 octombrie 1909, conform dorinței sale, în cimitirul Mănăstirii Cernica de lângă București. După mutarea lui Witold Rolla Piekarski la Târgu Jiu, în 1894 s-a transferat aici și Iuliu Moisil, venind de la Slatina. Astfel s-a format un grup de intelectuali entuziaști care îi mai cuprindea și pe Aurel
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
înființarea unor comisii școlare cu misiunea de a organiza și conduce învățământul din raza lor de acțiune. Deoarece autoritățile de la Viena aveau nevoie de oameni instruiți, sunt înființate trei feluri de școli: În jurul anului 1783 Gura Humorului trece din proprietatea Mănăstirii Voroneț în cea a Mănăstirii Humor. Localitatea cunoaște o creștere a numărului populației prin stabilirea a numeroși coloniști. În 1794, în Gura Humorului există 59 de case, 47 de familii și 230 de persoane. În anul 1800 așezarea are 68
Școala Gimnazială nr. 1 din Gura Humorului () [Corola-website/Science/329237_a_330566]
-
misiunea de a organiza și conduce învățământul din raza lor de acțiune. Deoarece autoritățile de la Viena aveau nevoie de oameni instruiți, sunt înființate trei feluri de școli: În jurul anului 1783 Gura Humorului trece din proprietatea Mănăstirii Voroneț în cea a Mănăstirii Humor. Localitatea cunoaște o creștere a numărului populației prin stabilirea a numeroși coloniști. În 1794, în Gura Humorului există 59 de case, 47 de familii și 230 de persoane. În anul 1800 așezarea are 68 de gospodării, 57 de familii
Școala Gimnazială nr. 1 din Gura Humorului () [Corola-website/Science/329237_a_330566]
-
creștere a numărului populației prin stabilirea a numeroși coloniști. În 1794, în Gura Humorului există 59 de case, 47 de familii și 230 de persoane. În anul 1800 așezarea are 68 de gospodării, 57 de familii și 315 persoane. La Mănăstirea Voroneț, în jurul anului 1801 se desfășurau anumite activități cărturărești în limba română, în ciuda schimbărilor de ordin administrativ-politic. În urma inventarierii efectuate de către Vartolomeu Măzăreanu, au fost găsite 78 de cărți dintre care 19 cărți moldovenești tipărite: Evanghelie, Apostol, Ceasloave, Psaltire, etc.
Școala Gimnazială nr. 1 din Gura Humorului () [Corola-website/Science/329237_a_330566]
-
în imediata vecinătate a Bisericii romano-catolice Preasfânta Treime. Lăcașul de cult, folosit și în prezent ca biserică romano-catolică și considerat cel mai vechi lăcaș de această confesiune din Bucovina, a fost construit în anul 1811. Circumscripția școlară cuprindea următoarele sate: Mănăstirea Humorului, Capu Codrului, Capu Câmpului, Voroneț, Bucșoaia și Frasin. Între anii 1812-1816 învățător a fost Josef Miniewski, iar între 1816-1824 Franz Teil. În 1816 școala era frecventată de 11 copii dintre care 8 copii germani si 3 evrei (niciun român
Școala Gimnazială nr. 1 din Gura Humorului () [Corola-website/Science/329237_a_330566]
-
prima dată în documente în anul 1436 sub numele de , în 1452 găsindu-se sub numele de Czernewitz, în 1527 Zerowicz, în 1538 Zernewicz, în 1937 Schernewitz și după război Czarnowice. Satul a aparținut cu mulți ani în urmă de Mănăstirea de maici din Guben, apoi în anii 1452 - 1554 aparținea de familiile von Sehlstrang, 1554 - 1765 von Polenz și von Kleist. Primul proprietar al satului a fost familia von Kleist, prin August Wilhelm, care cu sprijinul financiar al mamei a
Czarnowice, Lubusz () [Corola-website/Science/329259_a_330588]
-
Ciołek (pe Kanoniczna). Două teatre importante sunt de asemenea situate acolo: Teatrul Vechi, iar cel mai faimos, Teatrul Juliusz Słowacki. Lista extinsă de biserici catolice din Orașul Vechi numără: Biserica Sf. Andrei, Biserica Sf. Ana, Biserica Sf. Barbara, Biserica și Mănăstirea Franciscanilor, Biserica Sf. Giles, Biserica Sf. Ioan Botezătorul Biserica Sf. Ioan Biserica evanghelică, Biserica Reformată Sf. Cazimir, Biserica Maicii Domnului, Biserica Sf. Martin, Biserica Sf. Maria, Biserica Sf. Marc, Biserica Sf. Petru și Pavel, Biserica Piaristă, Biserica Sf.Toma, Biserica
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
lângă Gubin, situat pe râul Neisse pe drumul No. 32. În anii 1975-1998 localitatea a aparținut administrativ de regiunea Zielona Gora. Prima menționare documentară a satului apare în anul 1479, sub numele german Gubbinchen. Așezarea a apraținut în trecut de mănăstirea benedictină din Gubin. În trecut exista un "Pod de foc" peste râul Neisse, construit din lemn, Între 12 iunie - septembrie 1945, aici a cantonat compania nr.7 infanterie condusă de locotenentul John Buczkowski din cadrul Regimentului nr. 38 infanterie. Satul este
Gubinek, Lubusz () [Corola-website/Science/329267_a_330596]
-
a Maicii Victorii. Clădirea, de asemenea, a servit ca reședință regală. În 1738 complexul a fost cumpărat de către familia Załuski și acolo Józef Jędrzej Załuski ș-a început construcția celebrii Librării Załuski. În jurul anului 1744 clădirea a fost transformată în mănăstire de către Antonina Zamoyska. În 1807 în fosta piață au fost construite patru case mari. Între 1817 și 1821 Chrystian Piotr Aigner a reconstruit aripa de est în conformitate cu stilurile contemporane și a adăugat un turn mare cu ceas care avea șapte
Marywil () [Corola-website/Science/329274_a_330603]
-
fosta piață au fost construite patru case mari. Între 1817 și 1821 Chrystian Piotr Aigner a reconstruit aripa de est în conformitate cu stilurile contemporane și a adăugat un turn mare cu ceas care avea șapte etaje. În același timp, în 1819 mănăstirea a fost mutată din complex și el a fost transformat într-un cartier de locuit. Cu toate acestea, curând după aceasta, în 1825-1833 întreg complexul a fost demolat pentru a se face loc noului Teatru Mare ce urma să fie
Marywil () [Corola-website/Science/329274_a_330603]