32,678 matches
-
(cunoscut și sub denumirea de Lacul Bicaz) este un lac de acumulare aflat pe cursul mijlociu al râului Bistrița la 4 km în amonte față de orașul Bicaz. Direcția sa generală este de la nord-vest spre sud-est, având frecvente zone de extindere laterală, cea mai importantă fiind cea de pe râul Bistricioara (de aproximativ 3 km). Are - în medie
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
a stemelor în egală măsură legitime ale celor două jumătăți ale monarhiei și a micii steme a Casei de Austria. Deviza "indivisibiliter ac inseparabiliter" („indivizibl și inseparabil“) trebuia să evoce solidaritatea celor două state în cadrul uniunii reale a monarhie. Stema mijlocie a jumătății austriece a monarhiei înfățișează vulturul bicefal încoronat cu coroana imperială și având pe piept un scut cuprinzând stemele Cisleithaniei. Scutul stemei mijlocii este superpozat de coroana imperială a Habsburgilor și este susținut de doi grifoni. Scutul stemei jumătății
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
indivizibl și inseparabil“) trebuia să evoce solidaritatea celor două state în cadrul uniunii reale a monarhie. Stema mijlocie a jumătății austriece a monarhiei înfățișează vulturul bicefal încoronat cu coroana imperială și având pe piept un scut cuprinzând stemele Cisleithaniei. Scutul stemei mijlocii este superpozat de coroana imperială a Habsburgilor și este susținut de doi grifoni. Scutul stemei jumătății maghiare a monarhiei este superpozat de Coroana Sfântului Ștefan și este flancat de doi îngeri îmbrăcați în alb. Rădăcinile Austro-Ungariei se găsesc în disputa
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
1878 a fost ocupată iar în 1908 a fost încorporată în Dubla Monarhie prin acceptarea Crizei bosniace, era administrată în comun de către ambele jumătăți ale monarhiei. Următoarele tabele arată rezultatele recensământului din 31 decembrie 1910. Spre deosebire de multe alte mari și mijlocii puteri europene, Austro-Ungaria nu avea nici un fel de ambiții coloniale. Singura posesiune neeuropeană a Dublei Monarhii a constat, între 1901 și 1917, într-o mică concesiune în orașul chinez Tianjin ("Tientsin"). Imperiul chinez a trebuit să cedeze acest teritoriu ca
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
transport fluvial din lume, în vreme ce "Österreichische Lloyd" era una dintre cele mai mari companii maritime a acelor vremuri, cu destinații în orient și, după construirea Canalului Suez, în restul Asiei. Înainte de izbucnirea războiului, aceasta din urmă avea 65 de vapoare mijlocii și mari. "Austro-Americana" număra doar aproximativ o treime din vapoarele marii concurente, însă avea la dispoziție "S.S. Kaiser Franz Joseph I.", cea mai mare navă de pasageri a Austro-Ungariei. Spre deosebire de "Österreichischen Lloyd", "Austro-Americana" cârmea aproape exclusiv înspre destinații din America de Nord
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
medii, iar în al doilea rând de către fenomenul lingvistic de schimb al consoanelor care s-a manifestat în cadrul germanei; în acest fel, s-au creat două varietăți principale de germană (inferioară și superioară) și alte varietăți gradate, denumite centrale (sau mijlocii). Până la începutul erei moderne, aceste schimbări au dus la crearea unor diferențe considerabile între limbi, variind ca în cazul germanei: germana superioară alemanică în sud și saxona inferioară nordică în nord. Deși ambele varietăți sunt considerate a reprezenta "limba germană
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
design vestimentar. Italia este a șasea țară din lume la producția industrială, fiind caracterizată de prezența unui număr mai redus de corporații multinaționale globale decât în alte economii comparabile ca dimensiune, și de un număr mare de întreprinderi mici și mijlocii, aglomerate în câteva districte industriale ce reprezintă coloana vertebrală a industriei italiene. Acestea alcătuiesc împreună un sector al industriei producătoare adesea concentrat pe exporturi pe piețe de nișă și de produse de lux, adică pe de o parte mai puțin
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
539, orașul să fie cucerit și devastat de ostrogoți în așa-zisul Război gotic împotriva Bizațului condus de Împăratul Justinian I. În 774 Milano făcea parte din Imperiul Franc ca ulterior să fie integrat Sfântului Imperiu Roman. În perioada evului mijlociu, Milano a prosperat ca centru comercial datorită controlului său asupra bogatelor câmpii ale celui mai lung râu al Italiei Po și asupra rutelor alpine. În 1162 o parte importantă a orașului a fost distrusă în timpul războiului de cucerire dus de
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
imperiala. Principalele sectoare economice erau agricultură, creșterea animalelor, mineritul, meșteșugurile, comerțul și circulația monetară. Românii au adus o forță de muncă specializată pentru valorificarea resurselor solului și subsolului. Cele mai bune pământuri aparțineau coloniștilor. Erau frecvent întâlnite proprietăți mici și mijlocii, pe când cele de dimensiuni mari erau rare. În centrul marilor proprietăți se află villa rustica, având locuințe, magazine, ateliere, ca cea de lângă Sarmizegetusa, descoperită la Ciumfaia. Se cultivau cereale, provincia fiind un grânar al trupelor ce staționau în provinciile alăturate
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Valea Sopotului și din Clocociov; o altă așezare aparținând culturii Glina a fost identificată în cartierul Cireașov, punctul ”Cioacle”(aproximativ 2 km. N-E de “Dealul Cireașovului”); acest lucru indică o stabilitate a populațiilor într-un spațiu conturat. Din perioada mijlocie a epocii bronzului, în zonă s-au stabilit triburile proto-tracice care aparțineau culturii Verbicioara. În așezarea de pe valea Sopotului s-au descoperit cantități însemnate de ceramică fină (ilustrative sunt ceștile globulare ce prezintă două torți supraînălțate; acestea erau ornamentate cu
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
subansamble auto, o investiție greenfield a grupului german Honsel, ce va începe să producă, cel mai probabil din 2011-2012. Alte companii reprezentative ale municipiului cu pondere însemnată în economia acestuia sunt: În Slatina se găsesc și numeroase fabrici mici și mijlocii precum: Benteler (investiție germană), Minatex, Partener Prompt, Litestructures (investiție britanică), Aluta, Oltina, Italian Leather Sofa, Uniconfex, etc. În ultimii 4 ani, în Slatina, au cunoscut o mare dezvoltare proiectele de retail, banking și din sectorul imobiliar. Retail: Winmarkt Olt Supermarketuri
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
reședința raionului Piatra Neamț din Regiunea Bacău. În 1968, în urma reformei administrativ-teritoriale, orașul redevine reședința județului Neamț, ceea ce dă pe plan local un nou impuls economic. După construirea barajului de la Bicaz și punerea în funcțiune a întregului sistem hidroenergetic pe cursul mijlociu și inferior ale râului Bistrița în anii 1960, rolul economic și aspectul râului s-au schimbat. Plutele au dispărut, au apărut hidrocentralele ca sursă nepoluantă de energie, debitul apei nu mai cunoaște variațiile din trecut, au apărut lacuri de acumulare
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
că această sfântă carte au cumpărat Dorofteiu Solcanu și cu feciorii dumisale, Toader, Constantin (...) Și s-a așezat în biserică în satul Bogdănești, să fie în vecia veacului. Amin”". O altă atestare a vechimii acestei biserici este inscripția de pe clopotul mijlociu cu textul: "„Simion, ani de la Iisus Hristos 1783”". În jurul anului 1836, preotul Solcanu a dăruit bisericii un Octoih mare, cu următoarea însemnare "„Acest Octoih este dat de preotul Solcanul spre a sa pomenire sfintei biserici din satul Bogdănești unde este
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]
-
anterioară a toracelui, cu direcție oblică de sus în jos și dinapoi înainte. Pe schelet el este așezat între cele două clavicule și între primele șapte perechi de coaste. Sternul este compus din trei piese: una superioară, numită manubriu, una mijlocie, numită corp, iar alta inferioară, numită proces xifoidian. Corpul sternului este unit cu manubriul prin intermediul sincondrozei manubriosternale, iar procesul xifoidian este unit cu corpul sternului prin intermediul sincondrozei xifosternale. Sternul prezintă o față anterioară și alta posterioară, două margini laterale, o
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
sus și se îngustează spre unirea lui cu corpul sternului. Prezintă 2 fețe: fața anterioară și fața posterioară, 4 margini: două margini laterale, marginea superioară (baza sternului) și marginea inferioară. Corpul sternului ("Corpus sterni") numit și mezostern ("Mesosternum") este segmentul mijlociu al sternului, aflat între manubriu și procesul xifoidian. Este mai lung, mai îngust și mai subțire față de manubriu și este mai lat în porțiunea inferioară. Prezintă 2 fețe: fața anterioară și fața posterioară și 4 margini: două margini laterale, marginea
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
din Ravenna (Bazilica San Vitale). Bisericile, mai ales cele mari, impresionau prin dimensiuni, măreția cupolei, bogăția ornamentelor. Astfel, arta mozaicului atinge la bizantini o splendoare fără precedent, fiind utilizate materiale ca: marmură, sidef, aur, argint, pietre prețioase. Specifice perioadei bizantine mijlocii sunt: bazilica San Marco din Veneția, biserica Sf. Sofia din Kiev, Sf. Sofia din Novgorod, biserica mănăstirii Hosios Lukas din Focida. În perioada bizantină târzie, sub dinastia Paleolog, s-au construit: palatul Paleologilor din Constantinopol, mănăstirile din Salonic, Muntele Athos
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Cazacii de pe Iaik) au fost un grup de cazaci din Imperiul Rus, al doilea ca vechime din rândul trupelor de cazaci. Ei s-au așezat în vestul regiunii Urali, (în zilele noastre nord-vestul Kazahstanului și sud-estul regiunii Orenburg), pe cursul mijlociu al râului Ural (numit până 1775 - Yaik Яик). Cartierul general al cazacilor de pe Iaik a fost orașul Uralsk (numit până în 1775 Iaițk). Ziua de sărbătoare a cazacilor de pe Ural a fost 21 noiembrie (8 noiembrie stil vechi), ziua Sfântului Mihail
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
de pe Iaik au fost formate, ca și în cazul cazacilor de pe Don, de emigranți din Rusia. Ocupațiile lor de bază au fost pescuitul, extragerea sării și vânătoarea. Comunitatea era condusă de sfatul care era convocat în orașul Iaițk, (pe cursul mijlociu al râului Iaik). Toți cazacii aveau dreptul pentru repartizarea unor loturi de pământ „pe suflet de om” (funcție de numărul de membri ai familiei) și să participe la alegerea atamanilor și a membrilor sfatului. O legendă istorică, amintită în toate studiile
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
atamanului A. N. Borodin din Uralsk, el a convocat sfatul soldaților, în timpul căruia au fost aleși atamanul oastei Nikita Karaghin și adjuncții acestuia: Afanasie Perfiliev și Ivan Fofanov. În aceeași lună, atamanul Ovcinnikov a întreprins un marș în regiunea cursului mijlociu al râului Iaik, în orașul Gurîev, unde au cucerit kremlinul (citadela) orașului, a câștigat pradă bogată și și-a mărit efectivele trupelor cu noi cazaci răzvrătiți. Trupele generalului P. M. Golițin au provocat în martie 1774 în apropierea fortăreței Tatișcevoi o
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
cu 64 de membri cu mandate variind între 5 și 6 ani). "Nationalrat" este organul suprem, dar "Bundesrat" are drept de veto. Istoria politică a noii republici se caracterizează prin lupta dintre social-democrați și creștin-socialiști (care erau susținuți de clasa mijlocie). În perioada ce a urmat după prăbușirea Imperiului, muncitorii din Viena, deveniseră o forță importantă în evoluția politică, astfel că socialismul joacă un rol dominant în cadrul Adunării Naționale ("Nationalrat"). Primul cancelar a fost liderul socialist Karl Renner, care încearcă să
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
mai cunoscute actrițe nigeriene. În 2005 a câștigat African Movie Academy Award ca cea mai bună actriță. a crescut în Lagos, capitala comercială a Nigeriei. Fiind al patrulea din cei opt copii, ea a crescut într-un mediu de clasă mijlocie. Tatăl ei lucra ca inginer iar mama ca profesoară. Ea a urmat Colegiul de fete Yaba, înscriindu-se apoi la Universitatea din Lagos. La universitate Genevieve a început să caute joburi de actorie în cinematografia nigerinană. Nnaji și-a început
Genevieve Nnaji () [Corola-website/Science/317216_a_318545]
-
N în bazinul râului Enisei, 72° lat.N în bazinul râului Anabar, 71° lat.N în bazinul râului Lena, 70° lat.N în bazinul râului Alazeia și 69° lat.N în bazinul Kolîmei. Pe țărmul pacific este întâlnit până la cursul mijlociu al râului Anadîr și litoralul nordic al Mării Ohotsk. Limita sudică a arealului trece prin Siria, Iraq, sudul Iranului, sudul Afganistanului și munții Atlas. În sălbăticie lăstunul de casă își face cuib de regulă în peșterile luminoase sau în fisurile
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
arheologul M. Roska. Numărându-se printre pionierii arheologiei instituționalizate, științifice, Roska este primul care a contribuit la clarificarea încadrării cronologice și culturale a diverselor nivelurilor surprinse aici. Săpăturile din 1910-1911, 1923 și 1924 au identificat o consistentă locuire a Epocii Mijlocii a Bronzului, cultura Mureș (denumită inițial Periam-Pecica). În rapoartele întocmite sunt menționate doar straturile Epocii Bronzului, dar și cel al Epocii Mijlocii a Cuprului (orizontul toartelor pastilate). D. Popescu sondează și el, în 1943, tell-ul, dar fără a publica un
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
a diverselor nivelurilor surprinse aici. Săpăturile din 1910-1911, 1923 și 1924 au identificat o consistentă locuire a Epocii Mijlocii a Bronzului, cultura Mureș (denumită inițial Periam-Pecica). În rapoartele întocmite sunt menționate doar straturile Epocii Bronzului, dar și cel al Epocii Mijlocii a Cuprului (orizontul toartelor pastilate). D. Popescu sondează și el, în 1943, tell-ul, dar fără a publica un raport detaliat al săpăturii, se mulțumește prin a preciza existența orizonturilor cronologice amintite de către Roska, dar mai atrage atenția asupra unor vestigii
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
W. Barker (Universitatea din Missouri, SUA). In anul 2008 s-au propus noi obiective ale cercetării: adâncirea săpăturii până la steril în suprafețele excavate în campania precedentă; continuarea sondării vecinătăților sitului prin carote, identificarea unor structuri de locuințe din perioada Bronzului Mijlociu. Rezultate: s-a continuat adâncirea pe aceeași suprafață (10 x 10 m) și s-a ajuns până pe nivelul Bronzului Mijlociu.
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]