3,716 matches
-
eroului, iar hotărârea de a se Întoarce după partituri este justificată logic. Abia după ce coboară, comportamentul său marchează o schimbare. Căldura, motiv care străbate Întreaga nuvelă, afectează gesturile lui Gavrilescu și memoria: „Gavrilescule, șopti, atenție! Ce parcă ai Începe să Îmbătrânești. Te ramolești, Îți pierzi memoria.” Pe acest fond, apărea amintirea iubitei de la Charlotenburg, un leitmotiv al nuvelei. Semnele schimbării apar În finalul acestui episod, gestul personajului având semnificații premonitorii. „Aproape ajunsese când auzi tramvaiul gemând metalic În urma lui. Se opri
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pretenția să adaug ceva nou, nici să mă raliez protestului celor care sesizau recent ceva imoral în prezența la Kremlinul lui Putin a trupei ce poartă firma amintită. Le-aș zice flăcăilor cinstiți că banii n-au miros, iar „roackerii“ îmbătrânesc & se prostesc și ei. Dar ăsta-i clenciul ce-a deschis fișierul textului de față. Rockul e un gen muzical asortat-asociat cu tinerețea. Blugii, catifeaua reiată, pantalonii & geaca de piele, pletele băieților, piercing-ul fetelor, sexualitatea dezlănțuită, chefurile rar întrerupte, joint-ul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Dar atunci, cu fiece zi ce trecea, creștea bucuria în suflet că vine primăvara, soarele, iarba... și florile. Acum trec zile peste zile, ani peste ani, de douăzeci și șapte de ori babele mi-au nins și plouat pe suflet, îmbătrânindu-l... și eu tot mai departe sunt de locurile unde simțeam adevărata primăvară și de vremile în care-mi îmbălsămam tot sufletul cu mirosul de călțunași de la Muche... de mi-au rămas până și acum parfumate amintirile. Acum sunt om
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
mâhnit: „a fost un fir de polen care n-a ajuns în floarea de cais”. Vorbea în metafore, dar suferea. Pierduse o prietenă, deși tânără. Că era așa, ni se spune: „la despărțire, după vestea respectivă, mi s-a părut îmbătrânit pe neașteptate, barba care îi încadra fața albise parcă și mai tare, iar ochii i se tulburaseră, ca și cum un vânt rău le-ar fi stins luminile”... În anii aceștia, în 1933 chiar, îi apare al cincilea volum de poezii, DESTIN
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
am dat Licența cu Niky Manolescu; ori, de ce nu, iată !... Am avut la vreme magistrul potrivit la... Geografie: Victor Tufescu ! Dați-mi voie... Nu-l mai văzusem demult pe domnu’ Trandafir... Îmi închipuiam că e pensionar, că trebuie să fi îmbătrânit. Eu îl vedeam însă tot ca odinioară, nalt, bine legat, cu mustăcioara neagră pe care și-o tundea totdeauna scurt, zâmbind cu bunătate, încruntându-se câteodată, insuflându-ne un respect nemărginit... O vorbă de duh chinezească spune cam așa: Dă
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
extraordinar roman al eului, ultimul, tragic și premonitoriu, cu extraordinarul său titlu, Trupul știe mai multe, nu vrea să-ți mai ascundă nimic: îi este o frică cumplită de moarte, o frică de nimic egalată decât de aceea de a îmbătrâni, și de oboseala de viață, este cumplit de sătul de sine însuși (sine și rol social), și, mai ales, nu mai crede în scris. "Mi-e tot mai greu să scriu, să vreau (subl. m. DJ) să scriu. Nu e
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
am chef de nimic." (ianuarie, 1995). Firește, trădarea trupului, "care știe mai multe", boala, care-l luase deja în primire, au o contribuție la această pierdere a grației. Dar nu o explică cu totul. După cum deducem, câteva pagini mai încolo: "Îmbătrânesc. De fapt, despre asta tot vreau să scriu și n-am curajul. Acest vreau să scriu mă caracterizează exact. Senzația că nimic esențial nu se întâmplă în scrisul meu în afară de faptul că vreau să scriu." Atins de sterilitate creatoare și
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
figura politică a lui Ion Iliescu un uzurpator odios al unei mișcări anticomuniste preluate din mers și reciclată în altceva, dar nu mai mult de atât. Pentru că lipsește filmul interior al revoluției: protestatarii de odinioară s-au blazat ori au îmbătrânit, plictisindu-se și ei să tot explice cum s-au petrecut lucrurile atunci. Au rămas să verbalizeze demagogii, profitorii și speculativii. Și, poate, cu jumătate de gură, pentru că au devenit mortificați și împietriți, rudele celor care au pierit atunci și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
împotriva jafului comis de cei din neamul lui, dar nu ăsta era lucrul cel mai important, pentru că niciodată nu-i trecuse prin minte să îndeplinească ordinul întocmai. Însă ce i se cerea acum era prea de tot. Adevărul e că îmbătrânea și dorea să-și petreacă și el nopțile în tihnă, în propria-i colibă, în loc să bată hățișurile. Nu-i plăcuse defel nici anul trecut, numai că între timp lucrurile se înrăutățiseră. Când el nu era acasă, un bărbat mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
drapelul portocaliu cu trandafir, pe care scria mare „Unitate!“. Ca de obicei, a dezamăgit grupul naționaliștilor în albastru, ce aveau ca însemn un vultur cu tricolor. Spectatorii nu s-au încălzit nici măcar când au apărut cei doi faimoși clovni ventriloci: îmbătrâniseră și nu mai aveau nici cheful, nici verva de altădată. Una peste alta, lumea a plecat mulțumită. A doua zi caravana a plecat în alt oraș, ca să continue lupta pentru voturile de la alegerile din luna viitoare. Conform sondajelor, se putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
dispuși și-am Înțeles că profesorul Andrew Oswald de la Universitatea din Warwick zice bine ce zice În declarația lui (pitulată și ea În dosarul oranj cu elastic): „Te-ai aștepta ca oamenii să devină cu atât mai nefericiți cu cât Îmbătrânesc. Însă noi demonstrăm exact contrariul“. Exact. rockin’ by myself Fericirea ca o insulă-n derivă Dumitru UNGUREANU Eram prieten cu doi tineri proaspăt căsătoriți. Apartamentul lor sta deschis, la orice oră găseam o cafea, un sandviș, o sticlă de băutură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Și cu o părere de rău: aceea că generațiile astea tinere chiar nu mai citesc, domnule, ziarul. 64 în loc de „69“ Ana-Maria Onisei Virtuțile partenerilor dintr-un cuplu transformă viața acelui „tot“ într-o îndelungă acceptare și căutare, în care inima „îmbătrânește ultima“. Dublul îngemănării dintre spirit și trup din Ascetul dorinței. Un roman despre Kama Sutra (Editura Trei, traducere din limba engleză de Gabriela Eftimie) are, pe lângă cantitatea (și calitatea) informației riguroase, claritatea unei învățături (desprinse din înțelepciunea indiană). Despre sexualitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
și-i cer cu împrumut bormașina, îți spun că dacă-i votezi, or să aibă grijă toată viața de tine, după care te privesc sictiriți din spatele bodyguarzilor și așa mai departe. În ăștia vreți să avem încredere? Ciudat: trebuie să îmbătrânești ca să descoperi ce intuiții bune aveai în copilărie și ce clar înțelegeai lumea atunci! Uneori am senzația că, de la un anumit punct, scopul vieții de adult ar fi exact acela de a redescoperi adevărurile de atunci. Printre care și cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
lumea că-nflorește Pământul că-ntinerește, Cânt prin luncă turturele, La fereastră rândunele Și-un porumb frumos leit Dinspre apus a venit. El vă zice să trăiți, Întru mulți ani fericiți Și ca pomii să-nfloriți Și ca ei să-mbătrâniți". Este obiceiul, pe care-l întâlnim pretutindeni, de a face cheta pe la case de sărbători. Îmi mai rămâne de marcat o trăsătură; este cea mai vizibilă și mai frumoasă; este vorba de sentimentul naturii, care-și răspândește parfumul poeziei peste
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
între figuri vesele. Are păr alb, dar față de copil, iar când vorbește fiecare frază pare ruptă din cărți. Amărăciune și umor. Doctorul spune: „Erofeev era sensibil la lucruri pe care oamenii obișnuiți nici nu le observă: trecerea timpului, faptul că îmbătrânim, iar fără alcool îi era greu să trăiască. Îi era foarte greu“. Îl mai vedem pe scriitor mutat într-un sat, trăind printre păduri, parcă mai fericit. Filmul însă se termină, personajul din carte moare - „N-am știut că există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
măgăoaie cu trei etaje. Când nu merg la serviciu, stau în camerele lor, ascunși ca niște hârciogi. Își văd de treabă, se urăsc și tac. Se întâlnesc doar duminica la prânz și mănâncă repede, fără să scoată o vorbă. Când îmbătrânesc, copiii Kostial pun cap la cap câte ore au vorbit tata cu mama de când au ajuns în Darmstadt și adună cu greu 3 ore într-o jumătate de veac. Fix în ziua când împlinește 60 de ani, capul familiei hotărăște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
tot s-ar găsi, pentru că micul nostru grup (15 oameni împreună din clasa IĂ are niște documente cum nu cred c-ați mai văzut: piesa de rezistență e un film bibilit de câțiva amatori dintre noi, care ne înfățișează cum îmbătrânim în nici o oră din anii ’50 până azi. Așa că, în timp ce pe un ecran ultrasofisticat ne-am văzut proiectați simultan cum arătam la 7 ani (colaje fotoă, apoi la 17 și 27 (pe 16 mmă, la 37, 47 și chiar în timp ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
la 37, 47 și chiar în timp ce ne priveam, ne-am dat seama ce bine s-a nimerit că 1/5 din clasă predă acum la Calculatoare, Electronică, Informatică. În plus, am realizat ce pleașcă e nu doar să vezi cum îmbătrânești accelerat pe fond muzical de Beatles și Phoenix, ci să ai live un plisc de Phoenix-Colibri, pe colegul de clasă Mircea Baniciu, care ne-a adus în pragul infarctului până în zori. Alt document de bază ar fi o expoziție unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
peretele celulei cu alfabetul Morse? Ai fi putut să suporți ani în care să ți se interzică practicarea meseriei tale, ani întregi în care să nu poți citi, să nu poți scrie? Și, cu toate astea, ai fi reușit să îmbătrânești frumos, solar, să vorbești despre amurgurile din Cluj, din Paris sau din Nisa, fără ca-n privirea ta să se citească părerile de rău? Chiar, ai fi putut? murakami 1.jpg Nopțile Japoniei Ana-Maria Onisei Love-ho-ul în care se petrece o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
și, în filogenie, derivă din funcția de nutriție a protozoarelor și metazoarelor inferioare. La organismele superioare, fagocitele îndeplinesc activități fiziologice importante:- elimină moleculele organice proprii care au devenit nefuncționale și reintroduc în economia organismului constituenții chimici ai acestora;- îndepărtează celulele îmbătrânite în embriogeneză, precum și în remanierea osoasă (osteoclastie), în cazul vertebratelor superioare;- joacă un rol în remodelarea tisulară. I. Metchnikoff a clasificat fagocitele în două categorii:- microfage (PMN) - celule care fagocitează particule mici;- macrofage - celule care înglobează particule mari, chiar celule
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Dacă la începuturile învățământului din acest sat erau mulți copii de vârstă școlară și mulți neșcolarizați din cauză că nu era local și nici cadre suficiente, acum există local, există și cadre, dar copii sunt tot mai puțini. De ce ? Pentru că satul a îmbătrânit și tineretul a plecat către alte zări. Se va reface oare satul sau ba? La data de 9 iunie 2002, a fost sărbătorit în satul Vatra, Centenarul Școlii din VatraHudeștilor. La acest eveniment au participat Prefectul județului Botoșani, ing. Costică
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
viața lor. În loc de concluzii Fizica se află astăzi într-o situație dificilă. Un număr mai mic de absolvenți de liceu se îndreaptă către studiul fizicii, absolvenții au dificultăți serioase în găsirea unui loc de muncă, personalul care lucrează în domeniu îmbătrânește, profesia de fizician tinde să devină tot mai izolată în raport cu alte profesii. Fizicienii trebuie să fie conștienți de gravitatea problemei cu care se confruntă astăzi disciplina fizică. Convingerea că problemele actuale ale fizicii se vor rezolva de la sine (cum s-
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
de făcut se întâmplă uneori. Te gândeai că odată ajuns acolo greutatea ta se va micșora, vei pluti din nou fără rost, vei atinge cu moalele capului plafonul înalt. Atunci, desigur, scopul se va îndepărta, blazarea te va toropi, vei îmbătrâni așa, cu capul sus, fără să vezi, fără să auzi nimic doar ticăitul puternic al inimii tale, gândurile fragmentate, în rest: liniștea scafandrului pe fundul mării. Te-ai așezat pe scaun cu un dosar în mână, ai început să lucrezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
-se în jurul mărului ca în jurul pomului de crăciun. Se jucau de-a ascunsa prin cotloanele casei, răsturnau lucrurile, dar ea nu se supăra. Acum, din tot ce-a fost, au rămas casa și mărul. Nici astea nu erau cum fuseseră, îmbătrâniseră și ele; femeia îmbătrânise odată cu casa, odată cu mărul. În multe din casele vechi din cartier locuiau copiii celor ce locuiseră cândva în ele. Numai bătrâna rămăsese singură, ca un blestem, să aibă grijă de o casă goală. Ea nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în jurul pomului de crăciun. Se jucau de-a ascunsa prin cotloanele casei, răsturnau lucrurile, dar ea nu se supăra. Acum, din tot ce-a fost, au rămas casa și mărul. Nici astea nu erau cum fuseseră, îmbătrâniseră și ele; femeia îmbătrânise odată cu casa, odată cu mărul. În multe din casele vechi din cartier locuiau copiii celor ce locuiseră cândva în ele. Numai bătrâna rămăsese singură, ca un blestem, să aibă grijă de o casă goală. Ea nu mai era în stare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]