4,030 matches
-
Scala era Scala și refuzul nu numai că l-a mâhnit, dar i-a răscolit vechiul sentiment de neajutorare și mânie de pe vremea când, băiat de cartier fiind, dădea examen la Conservator laolaltă cu niște tineri din lumea bună, bine îmbrăcați și trufași, siguri de reușită. Ca un făcut, pe 7 mai 2006, exact în ziua când împlinea optzeci de ani și se gândea că n-o să afle niciodată cine l-a împiedicat să plece în 1971 în Italia și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de la Liceul „Mihai Eminescu“, l-am întrebat cum miroseau liceencele. Lunganul m-a privit pentru prima oară cu prietenie, ca și cum descoperea un om într-un staul cu vite, și mi-a spus visător: „Dacă mă prinde santinela când sar gardul îmbrăcat ca oamenii, în haine civile, e vai de mama mea. O să fiu exmatriculat. Dar știi ceva, merită! După ce o miroși pe liceanca mea, poți să și mori.“ Cealaltă integrare Un amic de-al meu, plecat să se stabilească în Canada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
servească drept pat. CÎteva mîțe numai pielea și osul și un cîine răpciugos se joacă cu trei copii negri complet goi. Mama, negresă, cu părul cîrlionțat și sînii lăsați, gătește, ajutată de o fată de vreo 15 ani, care e Îmbrăcată. Începem o conversație În ușa colibei și, după ceva timp, le Întreb dacă vor să-mi pozeze pentru o fotografie, ceea ce ele refuză categoric, decît dacă le-o las lor, atunci, pe loc. Degeaba Încerc să le explic că mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a fost condamnat la 14 ani detenție pentru motivul enunțat mai sus. Sărmanul părinte Chelaru a fost transportat în mașină deschisă de la Bacău la Roman pe timp de iarnă, cu ninsoare și frig de crăpau pietrele. Când revenea la Bacău, îmbrăcat numai cu zeghea respectivă, era înghețat bocnă. În aceste condiții, cred că nici nu a mai avut forță să se apere pe timpul procesului. Fapt este că Părintele Chelaru n-a declarat toată suma de bani cheltuită, ca să nu fie nevoit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
vadă pe la o anumită oră. Plecă pe jos pe Calea Victoriei, institutul funcționând în cadrul Muzeului de Artă. Intră în biroul său, dar, când dădu să se dezbrace, secretara îi transmise că profesorul îl roagă să vină imediat la dânsul așa cum era, îmbrăcat, căci are să-i comunice ceva de foarte mare importanță. Puțin cam mirat, Mihai se execută... Străbătu odăile și culoarele care-l separau de biroul direcției și intră. Înăuntru, alături de George Oprescu, cam palid și agitat, se aflau doi ofițeri de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu știu dacă recunoașterea acelor tipare te cruța de unele lucruri sau, dimpotrivă, era o povară în plus. În școala de la oraș am dat peste insula copiilor de la sat printre copiii de la oraș. Era un gimnaziu german, însă elevii bine îmbrăcați, cu replică promptă, cu știința de a se evidenția proveneau din familii de ștabi români. Se uitau de sus la micii săteni, niște bieți prostovani ce vor și ei s-ajungă ceva mai de soi. Așa cum mă luau peste picior
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu este părtinire?! Copiii ăștia nu au tată, copiii ăștia suferă de frig și de foame, n-au haine, n-au încălțăminte, sunt subnutriți și bolnavi. Pe câtă vreme alții stau în camere bine încălzite, împrejurul pomului de brad frumos împodobit, bine îmbrăcați, veseli, cu ambii părinți drept ajutor. Și mai spui că nu este părtinire?! Minciună, Doamne, minciună! Minciună gogonată! Dar tu ce faci, Doamne? Unde ești? De ce nu-i ajuți? Nu vezi suferința lor? De ce stai pasiv și indiferent? "Un Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
recupereze din energia consumată la cea mai problematică naștere din câte avusese până atunci și care, literalmente, o sleiseră de puteri întocmai cum storci o rufă înainte de a o pune la uscat. Alături de mama se afla o mogâldeață de omușor îmbrăcat tot în alb, asemănător unui bulgăre de zăpadă proaspătă; numai fața și ochișorii formau o pată rozalie în întregul lui. Pesemne că apariția noastră l-a surprins în mod plăcut, ori poate a ținut cu tot dinadinsul să ne salute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
conversație. Ora 4.30, dimineața de sâmbătă. O prostituată de lux este aruncată în apă de doi bărbați beți cu care petrecuse noaptea pe iaht. Cei doi se înscriu în categoria bancher sau trader de petrol, diamante sau metale rare, îmbrăcați casual, cu haine de mii de euro. Geneva este plină de astfel de indivizi. Cu un puternic accent din Est (rusoaică?) își cere drepturile bănești pentru prestațiile sale. Apa curge șiroaie din haine și din părul blond. Nici urmă de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fac cumpărătorii cu covoarele al căror preț variază între o mie și douăzeci de mii de franci elvețieni.) Dar cumpărătorii vin doar la ora prânzului (pauza de masă) și după ora 17.00 (terminarea programului). În restul timpului, proprietarii libanezi (îmbrăcați mereu în cămăși albe, impecabile, ce le pun în evidență pântecele proemint, par a fi niște porumbei voiajori gigantici) stau lungiți pe teancurile de covoare și lasă muzica orientală lascivă să le picure în cap din difuzoarele ascunse în tavanul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
rafturile sunt garnisite de cărți de cea mai bună calitate, iar la raionul unde lucrez (carte universitară) sunt aduse în fiecare zi cam 15-20 de titluri noi din diverse domenii. Beneficiez și de un teren de observație "sociologic" extraordinar. Domnul îmbrăcat elegant ce a cumpărat astăzi Mein Kampf, gesturile sale artificiale, dialogul pe care încearcă să-l facă pentru a se"disculpa". Maître Poncet, renumit avocat de afaceri, prezent în fiecare joi la ora prânzului în librărie. Cumpără de fiecare dată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și cât de palpabil și real este rodul unei meserii manuale serioase... 2 februarie 2003 Pe coperta unei celebre reviste de "gulere albe" (să fie vorba de Times? sau The Economist? ceva de genul acesta) se lăfăie un tânăr bancher îmbrăcat impecabil, genul costum de 1000 de euro, pantofi de 500, cămașa de 100 și cravată de 50. Până aici, nimic deosebit, numai că omul nostru pozează cu o cască de oțel cu plasă de camuflaj pe cap. Nu, nu s-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
negri la fel de sărmani ca și ei. Istorie tipic africană. Imagini pe Euronews de la ceremonia de semnare a acordului (primit cu incontrolabile manifestări de bucurie spune vocea bărbată a speaker-ului din off). Doi bărbați negri cu ochelari de soare tip Police, îmbrăcați complet în alb, ca niște șefi de plantație din sudul Statelor Unite. Spre marea mea surpriză, semnează documentele cu un pix de plastic ordinar, albastru. Solemnitatea momentului se duce dracului, Africa nu se deziminte nici de această dată. Unde sunt stilourile
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vară din grădina doamnei Cuendet (acolo unde mâncam cireșe, strângeam iarbă verde și priveam cum urcă încet pe firu-i de oțel telefericul pe muntele Saleva), până la orele petrecute cu folos în magnifica sală de lectură a Bibliotecii Publice din Geneva, îmbrăcată toată în piele frumos mirositoare. Ce imensă, irepetabilă nostalgie mă cuprinde! Acum, la zece ani după ce am părăsit căminele studențești din Galați, mă găsesc iarăși într-o situație (aproape) asemănătoare. Oare ceva nu este în regulă cu viața mea? Am
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ale Universității Laval, foarte utile atunci când este foarte frig afară și nu se mai poate circula din cauza vântului și a zăpezii. Prima dintre ele: o estropiată, suspendată într-un echilibru precar la capătul a două cârje vopsite în alb, dar îmbrăcată extrem de colorat, vesel, tunsă simpatic etc. În ciuda diformităților sale evidente, exprima mult optimism, bucurie de a fi și dragoste de viață. Cea de a doua, o tânără de religie musulmană. Îmbrăcată extrem de modern, stilul streetwear, tricou maron-cafeniu al armatei americane
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la capătul a două cârje vopsite în alb, dar îmbrăcată extrem de colorat, vesel, tunsă simpatic etc. În ciuda diformităților sale evidente, exprima mult optimism, bucurie de a fi și dragoste de viață. Cea de a doua, o tânără de religie musulmană. Îmbrăcată extrem de modern, stilul streetwear, tricou maron-cafeniu al armatei americane, fustă pantalon de aceeași culoare, bijuterii moderne și pline de viață. Cu un detaliu esențial: fularul islamic riguros pe care îl poartă pe cap, aproape până la limita sprîncenelor trase cu khol
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care cunoaște tot) și Le chemin de la foule est facile, le notre est difficile. (Calea mulțimii este ușoară, a noastră este dificilă.) 22 iulie 2005 Citesc așezat pe o bancă în Parc des Bastions din Geneva. Două studente frumoase, dar îmbrăcate provocator, cu buricul la vedere și decolteu adânc, sunt urmărite de un handicapat locomotor și retardat mental sever, care se deplasează în cărucior. După felul în care se mișcă și se manifestă, pare a fi scăpat de undeva, de sub supraveghere
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
profesoară la fostul meu liceu, unde am rămas până la plecarea din țară. Ai pomenit de faptul că aveați haine modeste. Un lucru foarte frustrant, mai ales pentru vârsta studenției. Cum arătau ele? Cum vi le procurați? Erau colege mai bine îmbrăcate decât tine? Nu se pot compara condițiile de-atunci cu cele de mai târziu sau de astăzi. Atunci lucrurile se cumpărau pe cartele de puncte. Pentru o batistă se tăia un număr de puncte, pentru un palton un număr cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
la bufet, iar pe urmă s-a mai și dus cu unul din bloc la meci, pe stadion, că juca FC Oțelul cu FC Bacău. Fata, săraca, când a venit de la școală, nici nu l-a găsit acasă. A adormit îmbrăcată și cred că s-a trezit la un moment dat și a mâncat ce a găsit și ea, mititica, prin frigider, că am găsit-o cu ciocolată pe la gură...“ Rodica se învârtea printre femeile gureșe cu mâinile în buzunarele halatului
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de groși, dar ciorapi, îi ofeream deseori doamnei M. delicioasa plăcere a unor antologice sesiuni de pedepsire publică a cumplitului delict de cochetărie; să zicem că mă dau mare, de fapt nu era mare scofală, aveam fixuri de adolescentină prost îmbrăcată, că așa mi-erau gusturile și așa erau vremurile). Însăși, doamna M. avea reputația unei femei foarte elegante: avea patruzeci și ceva de ani pe atunci, ochi mari, deschiși la culoare, părul coafat cu atenție (într-o altă culoare decât
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
România prin pasul Turnu Roșu, cu conducătorul Petru Resiga născut în comuna Vidra de Jos în 1836. Prin iunie am fost înrolat în armata ruso-română ca voluntar până la luarea Plevnei de unde am plecat spre patria mea în formă de dezertor îmbrăcat însă în uniformă de tunariu rusesc. În 1879 am tras sortea militară, dar fără a fi apt m-am liberat și tot atunci am trecut eară în România prin pasul Predeal, tot cu susnumitul conducătoriu care era acum cu întreaga
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în anticamera cabinetului de prelevare a probelor s-au ocupat, așa încât cei sosiți ulterior își așteptau rândul stând în picioare. Printre ultimii sosiți se afla și o doamnă însoțită de trei copii, doi băieți și o fată, toți frumoși, bine îmbrăcați, fără stridențe vestimentare, și semănând mult între ei, ca înfățișare. O tânără politicoasă i-a oferit locul mamei care nu părea să aibă mai mult de 35 de ani. Din priviri, prin mimică și gesturi le-a indicat băieților să
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
construcția caselor, curcile au început să glăsuiască agitate, pe limba lor. Fina, fiind aceea care le hrănește și le bibilește, mi-a explicat că reacția lor gălăgioasă semnalează prezența unei persoane străine în apropierea lor. Și ea, dacă se duce îmbrăcată altfel decât de obicei, curcuțele emit aceleași semnale. Cele trei pisici (mamă, fiică și nepoată) nu s au îndepărtat nicio clipă de locul unde tăifăsuiam noi. S-au spălat minuțios mai întâi fiecare în parte, apoi una pe alta, s-
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și pe mai multe tonuri. O privire de ansamblu de câteva secunde asupra clasei nu i-a oferit dirigintelui decât o imagine palidă asupra elevilor săi. Un grup de copii deșirați, constituit aleator, cu chipuri adolescentine și cu ochi cercetători, îmbrăcați felurit, după posibilitățile și gusturile părinților. - Vă rog să luați loc! - i-a invitat cu glas domol dar hotărât dirigintele. După cum ați aflat numele meu este Dumitru Dascălu și am fost desemnat diriginte la clasa voastră. La strigarea catalogului, auzindu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
o bere. O altă întâmplare, pe care am mai povestit-o unor prieteni, a fost următoarea: Într-una din zilele când eram la Nottara și așteptam să vină ceva vizitatori la expoziția mea, apare o doamnă, foarte elegantă și bine îmbrăcată, din păcate nu mai rețin cum o cheamă. S-a uitat la fiecare tablou cu multă atenție, fără să se grăbească, după care a venit la mine și m-a întrebat dacă eu sunt autorul. După ce eu am confirmat, m-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]