KorAP: Find »[drukola/base=înapoi & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...127 128 129 ...1110 >

27,730 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

el. Euforia dumnezeiască îi umplu nările forța sa și-o simți veșnică. O aruncă apoi cu cea mai mare respingere. Știa ceea ce avea nevoie. Ți-am adus pastilele. Mulțumesc. M-aș fi dus eu, dar cred în superstițiile cu întoarcerea înapoi. Era enervat. Nu știa dacă era sinceră sau ironică. Cel mai mult îl seca faptul că nu ar fi contat nimic. Toată starea lui se întoarse mai mult că niciodată. Ai spus că-mi zici de ce m-ai invitat. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
În clipa morții îl rugă pe Doru să îl găsească și să aibă grijă de Alex, fratele său. Era același Alex. Dumnezeu știe ce face. O cabană. Totul se vedea din elicopter. Doru nu spuse nimic. Coborâră și trimise elicopterul înapoi. Aerul rece de munte se deosebea de cel din oraș doar prin limpezimea gustului de brad. Toți îi așteptau. Li se oferiră două camere, pe care Doru le rezervase. Erau frumoase și călduroase. O.K., Doru, unde-i petrecerea? Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
și nu mai vroia să plece nicăieri. Se simțea atât de bine. avea atâta chef de viață. Simțea dorința. Se simțea! Se culcă liniștit și odihnit pe pat, mulțumit de sine și împăcat de toate. Mulțumesc, Doamne, că am ajuns înapoi! Cu tot sufletul plin de recunoștiință rostesc acest sacru Amin. Se trezi în mijlocul nopții, ferindu-se prin rostogolire de metalul săbiei nemuritoarei, care se înfipse în pat. Frumoasă și sclipindă la lumina lunii, acum își arata adevărata-i mândră fire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Niciodată nu se simțise mai bine. Mulțumea Domnului că trăia, că exista chiar și pentru o clipă. Iar clipa e eternă în Veșnicie și Adevăr, el va fi întotdeauna viu. Toți suntem Nemuritori, asta învățase el. Când se întoarse însă înapoi, avu parte de o surpriză. Pe pat era sabia lui, iar Amanda dispăruse. La recepție nu o văzuseră plecând. Rochia ei de seară era pe pat, pardesiul ei la fel. Doru bănui că o găsește prin împrejurimi. Probabil că împrumutase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
toți cu aceeași intensitate. O femeie rea și isterică vine și îi cere cont Olimpiei. Aceasta, mai întâi cu superioritate și ciudă, apoi cu dispreț: Eu sunt vie, iar tu mori aceeași, prin mine curge sânge. Eu îi redau viața înapoi, legându-l astfel de mine, căci ce e mai puternic decât supraviețuirea și recunoștința față de cel salvat? Eu sunt cea de-a doua șansă, și cu mine va fi perfect (toți ne dorim o a doua șansă, chiar când nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
șansă, chiar când nu avem nevoie de ea), nemaiavând nevoie de o a treia. E al meu pe veci. Ține-l! Chiar crezi că doresc pe cineva care vede doar asta în mine? Iar tu ai putea să-l primești înapoi știind toate astea? Da, fiindcă ești doar un gunoi) . și pentru că cele două femei s-au înțeles, a fost pace între ele și o anumită simpatie; respect pentru situație. Tot ce vreau este să nu-mi fie frică, stres. Restul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
care s-a comportat cu mine). Îmi place așa. Îmi dă drumul doar mâinii stângi. Ți-e rău? Presupun că nu ... încă. După ce termin de mâncat: Simt nevoia să mă dezmorțesc. Îndată. Cât ai clipi, prind momentul și iau pistolul. Înapoi! Nu știu de ce nu i-l bag pe gat, altcuiva i-aș face mult măi rău. Pune-ți cătușele. Vorbesc serios. Imediat, și atunci îi țintesc piciorul. Potolește-te, e un test. Pistolul e descărcat. Trag și nu se întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
gat, altcuiva i-aș face mult măi rău. Pune-ți cătușele. Vorbesc serios. Imediat, și atunci îi țintesc piciorul. Potolește-te, e un test. Pistolul e descărcat. Trag și nu se întâmplă nimic. Iată-l pe cel plin, îmi spune. Înapoi. Cineva sosește la ușă. El se încruntă. Îmi spune: Te rog să nu faci prostii si să fii calmă. Eu deja disper. Îți promit, și mi-o spune sincer, că totul va fi bine. Vede ca înțeleg și deschide. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
affaires, je connais les miennes. Căldura mă apasă, stagnează. Would you be so kind to take this spider off me, please? Să înțelegi toate culturile, să cunoști trecutul și prezentul și să te cunoști pe tine. Apoi să te uiți înapoi, să vezi simbolurile ca stele colorate pe un cer gri și să zâmbești : acum știi. Numai când privim înapoi înțelegem cât de mult greșim. Iar când greșim în continuare, fără însă a ști unde, atunci suntem prinși în trecut, sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
me, please? Să înțelegi toate culturile, să cunoști trecutul și prezentul și să te cunoști pe tine. Apoi să te uiți înapoi, să vezi simbolurile ca stele colorate pe un cer gri și să zâmbești : acum știi. Numai când privim înapoi înțelegem cât de mult greșim. Iar când greșim în continuare, fără însă a ști unde, atunci suntem prinși în trecut, sau cel puțin nu putem trăi prezentul. În natură toate vietățile își au locul lor, tocmai de aceea, analizându-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Flirtăm. Și e bine. Trece timpul mai repede. Vrei să faci un duș? Cum, cu astea? I le arăt. Se rezolvă. Numai ai grijă. Voi avea. Aș fi putut foarte bine intra, face un duș, răsfățându-mă și să vin înapoi la el ca într-un culcuș. Însă ispita e mare și, fiind pe fază la o fracțiune din neglijența lui, sau poate o lipsă de încredere firească, eu o șterg pe fereastră grăbită, mai fără haine și fug peste alb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
o răsucește. Eu îngenunchez, îmi dau lacrimile și numai pot țipa. ei pleacă, nu-i mai văd, îi pierd. Mă las la pământ și refuz să mă mai mișc de aici. Mă ridică în brațe și mă poartă până în casă, înapoi. Mă învelește și sufăr, căci răcii afară. Iarna-i rece, eu sunt în pat. Vreme de somn. Mă simt O.K. Ne-am învățat lecția? Are noroc că nu-mi displace de el. Nu vorbesc, mi-e lene (lenea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
stăm așa până când el își termină lucrul pe care l-a început în acea zi. Îi promit că nu-i voi divulga identitatea. El își scoate masca și mi-o dă. Eu o zvârl pe fereastra mașinii care mă aduce înapoi. Și mă sărută lung, dulce, pasional. Vine din când în când să mă vadă . Și mie îmi fac plăcere aceste întâlniri întâmplătoare. Care devin surprize și obișnuințe. În realitate, nu e nimic atrăgător la un criminal. Aseară ți-am luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
fără suferință, să îmbete și apese pe crudul vid al realității, fără măsură; disprețuiesc toată simțirea pe care mă chinuisem s-o cultiv, perfecțiunea unor simțiri care să fie exact așa cum le visam, doream, tânjeam eu). Fără să mă uit înapoi, de ciudă că nu l-aș fi putut ucide din priviri, am vrut să ies afară, așa cum l-am lăsat de fiecare dată. Spre surprinderea mea, el sesiză cât mi-e de rău. Mi-era foarte, foarte rău, de-abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
peste minute de fugă, iată că mă ajunge din urmă. Nici nu pot spune că ne luptăm. Îmi barează toate mișcările și mă imobilizează imediat. Apoi mă slăbește, știe că asta aștept, după care iar mă imobilizează și mă aduce înapoi la cabană. Restul nopții îl petrecem în liniște. Numai câteodată mai schimbăm două vorbe. În rest, el satisfăcut, eu abia așteptând ziua următoare. Cum ai dormit? întreabă ironic. Ce-am mai râs! Cine râde la urmă râde mai bine! Spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
amiază îmi dă iar drumul. De această dată are loc o luptă de ring, printre copaci, ce durează mai mult. Însă eu sunt, deși în ciuda eforturilor mele de concentrare, o clipă neatentă. El profită și-mi răsucește mâna. Mergem încet înapoi spre cabană. Nu-mi feresc fața de a lui, ci îi înfrunt privirile insolente și insistente, însă în același timp degajate. Îmi prelungea agonia, răsucind cuțitul în rană. Seara îmi dă iar drumul, și de această dată mă prinde repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
feresc fața de a lui, ci îi înfrunt privirile insolente și insistente, însă în același timp degajate. Îmi prelungea agonia, răsucind cuțitul în rană. Seara îmi dă iar drumul, și de această dată mă prinde repede și mă aduce imediat înapoi. Iar noaptea se trezește din somn și mă privește fix. Ceva e schimbat la el. Acum e foarte serios. Mă sperie și tresar. Îmi e frică. Îmi frec mâinile, într-un reflex de a scăpa. El observă toate astea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
în ochi. Ceva intim totuși. Plec pe ușă, încerc să mă adun și să-mi folosesc disciplina interioară pentru a-mi păstra mintea limpede. Chiar cred că am câștigat când, pe nesimțite mă cuprinde cu brațele de mijloc. Mă aduce înapoi încet, mă lasă să mă zbat în disperare, căci mi-am ratat șansa. În același timp, faptul că nu pot mă face să mă simt vulnerabilă, și nu să-l urăsc. Nu mai suport încordarea. Însă instinctul de supraviețuire mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
când intrăm mă întristez. Vrei să ne înveselim? Este discotecă în oraș. Ce mai așteptăm? Mergem și ne distrăm. Dansăm și e minunat să fiu cu el. Încerc eu câte ceva, însă e mereu cu ochii pe mine. Așa că ajungem și înapoi. Când să plecăm din mașină stăm o clipă. Și atunci, fără grabă, și cu voia mea, mă sărută. Și e bine. Apoi se uită la mine și îmi desface, în mod plăcut, nasturii de la bluză. Intrăm? întreabă. Îhm. Și înăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
living în dormitor prin ușa deschisă, ne iubim cum îmi place mie. Apoi ne jucăm sub cearșafuri. Vrea să ne mai iubim o dată, însă eu, pentru a-l tachina, plec de lângă el. Te iubesc, spune. Mersi! râd. Înainte de a pleca înapoi, îmi dă un cec cu o sumă enormă pentru colaborarea noastră profesională. Ține să mă ducă înapoi, așa că mai călătorim o dată împreună. Și ne distrăm mișto de data asta. Și când aflu că sunt însărcinată, deși ne-am întâlnit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Vrea să ne mai iubim o dată, însă eu, pentru a-l tachina, plec de lângă el. Te iubesc, spune. Mersi! râd. Înainte de a pleca înapoi, îmi dă un cec cu o sumă enormă pentru colaborarea noastră profesională. Ține să mă ducă înapoi, așa că mai călătorim o dată împreună. Și ne distrăm mișto de data asta. Și când aflu că sunt însărcinată, deși ne-am întâlnit de câteva ori (am mers și în discotecă atunci când eram tristă vroia să mă înveselească din nou), plec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
îmi ia biletul și mă apucă de gât. N-am citit nimic. Zău? Îmi pare rău. Sincer. Mi-am dat seama cât e de periculos. Abia acum. Bine însă că trece cu vederea incidentul. Nu mai spun nimic până ajungem înapoi, nu mă privește, și când o face, se uită pătrunzător, serios. Primesc un telefon câteva zile mai târziu, pentru a termina lucrurile. Însă încep să am îndoieli. Se pare că tipul sapă groapa cuiva, însă nu e sigur. Totuși, încerc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
pe mine. Ceea ce nu mă deranjează. Faptul că numai la mine se gândește (bine, el se gândește la toate, însă eu sunt pentru el foarte importantă) e bine. E frumos. E măgulitor. Trupului meu îi place trupul lui. Când ajungem înapoi, când să coborâm, ne privim o clipă. Potrivit, cu voia mea și încet, mă sărută. Apoi ne înfierbântăm mai tare. Potolit, însă plin de dorință, îmi desface nasturii de la bluză. Intrăm? Îhm. Poate că ar fi încercat oricum ceva, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
era așa de frumos. Eram pe teritoriu neutru. În centrul lumii. Nu era nimic. Și tocmai de aceea aveam totul. Înainte de a pleca, îmi dă un cec cu o sumă imensă pentru colaborarea noastră profesională și insistă să mă aducă înapoi: Nu voi lăsa să ți se întâmple nimic rău" se știe, însă faptul că nu o spune menține spontaneitatea, elementul surpriză. Pe drum ne distrăm minunat, ca la început sau ca la sfârșit (pentru că nu implică nimic). Eram sexy implicit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071

toți nenorociții, să mă bagi în toate belele ca să mă faci de rușine. Cum ai putut să-ți dai buletinul? Știi că nu ai voie să-l înstrăinezi? Știi sau nu știi? — Știu. — Atunci? — Am crezut că mi-l dă înapoi. Te-ncrezi în asemenea oameni, prostule? Degeaba ești mare că nu-ți mai vine mintea la cap. Cu toate aceste necazuri pe care i le făcea, doamna Tatiana îl iubea foarte mult, ca orice mamă care simte dragoste pentru copiii

Feţele iubirii by Victoria D. Popa (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]