3,218 matches
-
legați prin descendență genetică, și o extind În lumea omenească, sporind distanța ce desparte prezentul de momentul haotic al originilor. Și ei sunt forme desăvârșite și complete, ca Apolloxe "Apollo" și Artemisxe "Artemis", fiii lui Zeus și ai Letei, amândoi Înarmați cu arc. Semănător al morții și zeitate oraculară, dar și terapeutică, cu puterea sa vindecătoare Apollo Îl reintegrează În ordine pe omul zdrobit de eventualele Încălcări ale acesteia; dar el este și expresia tânărului ajuns În pragul vârstei adulte și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exterioare, amenințătoare și haotice, ca Hadesxe "Hades" și Poseidonxe "Poseidon". Hades este stăpânul infernurilor, „cealaltă lume”, locuită de morți, umbre și fantasme, nevăzutul, conform unei etimologii a teonimului, lume vădit contrapusă lumii celor vii. Poseidon este, dimpotrivă, zeul Întinderilor marine, Înarmat cu tridentul cu care domolește sau răscolește valurile mării. Ennosìgaios, „zguduitorul pământului”, este epitetul lui recurent În epică, iar fiii lui sunt violenți și sălbatici, când nu sunt de-a dreptul monstruoși asemenea ciclopului Polifemxe "Polifem". Cu siguranță alternativ lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ulis", Xarun huqsxe "Xarun huès") și iconografii diferite - de pildă unele sunt Înaripate, altele nu - și, cu siguranță, au desfășurat În Hadesxe "Hades" funcții diferite: ca să dăm un exemplu, foarte recent s-a admis că marele ciocan cu care este Înarmat principalul Caronxe "Caron" etrusc nu este altceva decât ciocanul folosit În realitate pentru ferecarea cu zăvoare mari a Închizătorii porților cetății, ceea ce demonstrează că, pentru etrusci, Caron nu este numai „cel care trece cu barca de pe un mal pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doar ca erou, să fi păstrat trăsături ale zeului major de funcție secundă. Există inclusiv elemente iconografice care, după cum au sugerat unii cercetători avizați din secolul al XIX-lea, au o asemănare deosebită cu Indraxe "Indra": amândoi puternici, cu barbă, Înarmați cu măciucă. Mai mult, și În biografia lor se Întâlnesc elemente simetrice (Dumézil, 1970). De exemplu, Indra, după ce Îi jură loialitate și prietenie lui Namucixe "Namuci", Îl trădează, ucigându-l, la fel ca Herakles, care după ce și-a afirmat În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de-a doua funcții, Thorxe "Thor", vom vorbi Într-un capitol următor (cf. „Religia Germanilor”). Din acest ansamblu de date concordante, divinitatea indo-europeană a celei de-a doua funcții prinde contur: un zeu războinic, puternic și cu un aspect impunător, Înarmat la nivel uman, cu cea mai veche dintre arme, măciuca, dar reprezentat la nivel divin ca stăpân al fulgerului; este evident că, atunci când calul a fost domesticit și Înhămat, acestui zeu i-a fost atribuită și folosirea carului de război
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căruia Îi corespunde letonul Dìevs) este cerul În aspectul său solar și diurn (cf. În vedică, dyau-, „cer”, În latină, sub divo, „cer deschis” etc.). În cântecele populare, acest zeu este preamărit ca un tânăr frumos cu haine de argint, Înarmat cu spadă, călare pe cai minunați cu pinteni de aur. El este cel care Împarte bogății și sub protecția lui se află atât animalele domestice și cele de povară, cât și roadele câmpului. Cu toate acestea, Diëvas nu trebuie considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fulgerul, chiar În religia vedică, este arma tipică a zeului războiului, Indraxe "Indra". Este reprezentat cu un ciocan sau cu secure. În acest caz, concordă cu zeul germanic al celei de-a doua funcții, Thorxe "Thor", și oarecum cu Indra, Înarmat tradițional cu o măciucă. Perk¿nas are și puternice legături cu focul: este considerat meșterul celest, iar În regiunea orașului Vilnius ardeau În cinstea lui focuri perpetue, pe care chiar primii observatori le-au comparat imediat cu focul, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
salvat prin ajutorul tău”.ș...ț Romanii se opriră din retragere ca la o poruncă divină 2. Se poate deci observa că Romulusxe "Romulus", deși prezent pe câmpul de luptă, nu este comandantul militar al armatei romane și, cu toate că este Înarmat, nu se luptă: el intervine doar În momentul Înfrângerii, când cere și obține ajutorul lui Jupiter, Într-un frumos exemplu de do ut des tipic indo-european: un templu În schimbul victoriei; este deci vorba despre un comportament foarte arhaic, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se bazează pe faptul că, la fel ca Hercule, care este reprezentat cu o măciucă, și *Thunaraz este figurat cu un ciocan care simbolizează, de fapt, fulgerul. Este fără Îndoială un zeu al războiului, asemenea lui Indraxe "Indra" În India, Înarmat și el cu o măciucă, tot un simbol al fulgerului. Este așadar normal ca acest zeu să fie preamărit de germani Înainte de a porni la luptă: „Își amintesc că și Hercule era Între ei și, pe când se pregăteau să pornească
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Omologul său vedic În zona celei de-a doua funcții - cea războinică - este Indraxe "Indra", de asemenea conceput cu o armă În mână - măciuca -, simbolizând tot fulgerul și stând la originea unei serii de epitete tipice pentru acest zeu: vajirin-, „Înarmat cu măciucă”, vajrahasta-, „care are măciuca În mână”, vajradakÌiña-, „care are măciuca În mâna dreaptă”, vajrab³hu-, „care are măciuca pe braț”, vajrabh•t-, „purtător de măciucă” etc. Fie că este vorba despre ciocanul lui Thorrxe "Thorr" sau de măciuca lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spune: "Destinele noastre sînt o carte deschisă pentru el". Pe vremea cînd era profesor de istorie la Academia Militară de la Saint-Cyr, el definea astfel rolul națiunii: "Orice activitate umană este concentrată asupra națiunii. Națiunea, cristalizată de istorie, constituie colectivitatea supremă, înarmată de către stat, cu rădăcini într-un anumit teritoriu, modelată de interese comune, inspirată de eroii ei. Nimic nu-i poate ține piept forței națiunii care se ridică din profunzimile timpului, o forță pe cît de elementară, pe atît de concretă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că manevra vicleanului rege a reușit, Iorga cufundîndu-se într-o tăcere stînjenită. Iorga voia însă să se opună rușilor. Atunci cînd regele și ceilalți i-au spus că acest lucru va duce la înfrîngere și la ocuparea țării de către ruși, înarmat cu profunda lui credință în naționalismul cultural, Iorga le-a răspuns: "Sub stăpînirea rușilor vom rămîne cel puțin uniți!" Atitudinea aceasta era însă pe linia spiritului credințelor secolului al XIX-lea. Iorga nu știa nimic despre metodele lui Stalin. Sovieticii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
neutralitate, nu putea fi ignorat. Moscova, desigur, nu privea cu ochi buni reînarmarea Germaniei Federale. Dar simțămintele sovietice nu mai erau, după iunie 1950, argumentul principal. Britanicii, deși foarte reticenți, nu vedeau altă soluție decât găsirea unei metode pentru a Înarma Germania, menținând-o Însă sub controlul ferm al Aliaților. Cel mai tare s-au opus francezii: când se alăturaseră NATO, cu siguranță nu se așteptau ca organizația să devină o umbrelă pentru remilitarizarea Germaniei. Franța a reușit să amâne acest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oficială, o eră de crime și pedepse: războiul european și urmările sale. Aceste evoluții liniștitoare aveau loc pe fondul unei curse internaționale a Înarmării. Acest fenomen - faptul că pacea europeană se contura În timp ce cele două mari puteri ale momentului se Înarmau până-n dinți, pregătindu-se pentru un eventual război nuclear - e mai puțin paradoxal decât pare la prima vedere. Fiindcă strategii sovietici și americani se concentrau asupra armelor nucleare și a rachetelor intercontinentale, statele europene, care nu puteau rivaliza În resurse
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu sensibilitatea rănită a conducătorilor RDG e motivul pentru care Moscova a atras din nou atenția internațională asupra Berlinului, generând o criză de trei ani În legătură cu statutul orașului. În 1958, URSS era din nou Îngrijorată că Statele Unite i-ar putea Înarma pe vecinii săi vest-germani, de data aceasta cu arme nucleare. Nu era, așa cum am văzut, o temere nefondată - la urma urmei, o Împărtășeau și unii occidentali. Hrușciov a decis așadar să folosească Berlinul, oraș de care rușii, de altfel, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spre deosebire de dezbaterile animate despre dezarmare din anii ’20 și Începutul anilor ’30, problema nucleară nu stârnea pasiuni În Europa. Era prea abstractă. Numai britanicii și (În mod oficial) francezii aveau arme nucleare, iar dintre ceilalți nimeni nu Încerca să se Înarmeze, cu excepția unei minorități din clasa politică vest-germană. Italienii, danezii și olandezii se arătau ocazional neliniștiți de prezența bazelor militare americane pe teritoriul lor, care i-ar fi pus În pericol În eventualitatea unui război. Dar armele care suscitau Îngrijorare aparțineau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În fața unei mulțimi entuziaste adunată În Forumul din Alger. De Gaulle Însuși, care, după retragerea din viața publică În satul Colombey din estul Franței, evitase orice declarații, a apărut În public la 19 mai, pentru o conferință de presă. Rebelii Înarmați au preluat controlul În Corsica, iar Parisul fierbea de zvonuri despre raiduri iminente ale parașutiștilor. La 28 mai, Pfimlin a demisionat, iar președintele René Coty a apelat la de Gaulle pentru formarea unui nou guvern. Fără să se lase rugat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
eșecurile Rusiei țariste, suferite cu 80 de ani În urmă În aceeași regiune. Încercarea dezastruoasă a Uniunii Sovietice de a susține un guvern-marionetă Într-un teritoriu nefamiliar și ostil a generat o opoziție intransigentă formată din gherile și fanatici (mujahedini) Înarmați și finanțați de peste hotare. În loc să „rezolve” problemele naționale ale imperiului, ea n-a făcut decât să le exacerbeze: autoritățile „marxiste” sprijinite de sovietici la Kabul n-au servit prestigiul Moscovei În lumea islamică, nici acasă și nici peste hotare. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
le-au recunoscut prompt. Pentru că exista acum un stat croat independent, posturile belgrădene de radio și televiziune exploatau printr-o propagandă vehementă teama locuitorilor sârbi din noul stat, invocând masacrele din timpul războiului și Îndemnându-i pe sârbi să se Înarmeze Împotriva „ustașilor”. În Bosnia, unde sârbii erau mult mai numeroși, perspectiva unui stat independent cu o majoritate croato-musulmană a stârnit temeri asemănătoare. Poate că independența Bosniei nu era inevitabilă: ea era cea mai integrată dintre republici și avea cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
obișnuite, În orașe strategice ca Sarajevo și Vukovar și În Împrejurimile lor, cea mai mare parte a luptelor au fost duse de trupe neoficiale, mai ales de partea sârbilor. Ele nu erau altceva decât bande organizate de bătăuși și delincvenți, Înarmate de Belgrad și conduse fie de criminali plătiți ca „Arkan” (Željko Ražnatoviæ), a cărui Gardă a Voluntarilor Sârbi („Tigrii”) a măcelărit sute de oameni În regiunile estice din Bosnia și Croația, fie de foști ofițeri din armata iugoslavă precum colonelul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unirea cu Albania). Tacticile ei - atacuri de gherilă asupra secțiilor de poliție izolate - i-au furnizat lui Miloševiæ pretextul pentru a condamna orice rezistență albaneză ca fiind teroristă și a intensifica violența propriilor campanii. În martie 1998, când forțele sârbe Înarmate cu obuze de mortieră și secondate de elicoptere militare au ucis și au rănit zeci de oameni În masacrele de la Drenica și din alte sate albaneze, comunitatea internațională a plecat În sfârșit urechea la apelurile lui Rugova și a Început
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sufletului și aproapelui prin lepădarea de sine. Românul trebuie să redevină român și creștin, să și recâștige dreptul la înviere. Pătimirea e mai tare decât moartea, ea răpune și iartă păcatele noastre: „Așadar, fiindcă și Hristos a pătimit cu trupul, înarmați vă și voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul, a isprăvit cu păcatul.” (Cap. I, 14, Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Petru). Nimeni n-a încercat să perceapă sensul luptei legionarului. Pitești-ul a însângerat inimi mari
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și viitorul copiilor voștri, până nu va fi prea târziu! Reînodați firul tradiției de luptă cu al strămoșilor noștri. România e sufocată de paraziți sociali, tâlhari și pișicheri. Înlăturați parazitismul păgubitor, și reintroduceți iar datoria și virtutea muncii, poruncă Dumnezeiască. Înarmați cu aceste adevăruri, vom birui conspirația celor ce vor să ne transforme în colonie. Subsolul politic a României de azi e plin de necunoscute pentru noi românii, care mocnesc și își așteaptă ospățul. CORBII Corbii zilelor noastre „îndrăgi-i-ar
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de abstractizare. A treia Atenă din reprezentările lui Klimt relevă întregul potențial subversiv pe care îl aduce arta lui Klimt, dar și schimbarea de paradigmă cu un reflex deriziv, parodic, însă fără intenție satirică. Imaginea Atenei este frontală, zeița fiind înarmată până în dinți cu armele tradiționale, specifice hoplitului, coiful și lancea. Astfel echipată militar și orientată postural, Atena pare să lanseze o provocare, însă provocarea reală se regăsește la nivel simbolic și se află în mâna ei. Zeița întinde către spectator
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
feminitate căreia ea îi conferă conotații falice, dacă acceptăm viziunea lui Klimt ca pe o sinteză între cele două figuri, feminitatea agresivă și subversivă, pentru că preia atributele rațiunii, dar poartă întregul arsenal de seducție al feminității, cu alte cuvinte, feminitatea înarmată cu atributul viril al cunoașterii și al voinței de putere. Nu încarnează Lou Andreas-Salomé, în epocă, un astfel de personaj ambivalent, în proximitatea căruia Nietzsche se complace într-o postură abia camuflat masochistă? În 1891, comisia artistică a Universității din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]