384,087 matches
-
apoi spre Veneția, pentru a se stabili în cele din urmă la Paris în anul 1920. în Franța își schimbă numele din Lev Tarassov în Henri Troyat. Urmează cursurile Colegiului Pasteur din Neuilly și, pe când își ia licența în drept, începe să scrie. Primul său roman, într-o lumină proastă, e încununat cu Premiul Romanului Populist din 1935. Se bucură de mult succes în rândul cititorilor francezi cu volumele Eleșteul, în mărime naturală, Cheia de boltă, iar în 1938 primește Premiul
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
el, ea șoptea, ca pentru a-și justifica propria nerăbdare: - Au ațâțat prea tare focul!... E înăbușitor... Să-ți păstrezi pe tine hainele pe o asemenea căldură, nu mai e pudoare, e păcat! Când Vasia a rămas complet gol, a început să se dezbrace și ea, cu o încetineală calculată, păstrând doar un chiloțel subțire, croit din in roz, cu feston, pentru a feri de privirile lui Vasia ultimul secret al feminității sale. Apoi, așa cum era, aplecată în fața lui, s-a
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
și nume mai mari: Trunchiul tău, știu, da,/ știu și eu, acoperă ușor luna,/ acest vârf al osiei nopții. (ce ziceți de metafora asta? n.mea)/ Atunci am dovada faptului că exiști,/ deși eu nu am nevoie de dovezi./ Totul începe din tine. Acoperirea lunii e o dovadă a existenței, n-am ce zice. În veșnicie Ființa/ ți s-a întomnat. Și tu, la nesfârșit,/ oferi tuturora segmente din spectacolul/ nemuririi tale, și pace zbuciumul gânditor,/ și tărie parfumului unei roze
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
opus sechestrează realitatea propriu-zisă, mijloacele de exprimare confiscînd însuși mesajul artistic. Fenomenul muzical conceptual vizează astfel fixarea creatorului în concepția, în ideea operei, fiind efectul propunerilor estetice ale unei civilizații care, vorba lui Victor Crăciun, "a pierdut sensul vieții și începe să fie tot mai mult obsedată de sensul în sine". Compoziția conceptuală și-a imaginat, timid, e-adevărat, o serie de proiecții formale corespunzătoare tipului ideatic tranșant, abstract al acestei muzici ce slujește cu umilință ideea. Conceptualismul grafic, bunăoară, în
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
de cel formal prin abdicarea de la acea frică informală de care vorbea Germano Celant și plonjarea în sistematica aristotelică de nuanță, evident, materialistă, conform căreia forma aproximează ideea operei, motiv pentru care acest tip de conceptualism a oferit de la bun început eboșa unor configurații formale, astfel încît un opus era constrîns să pornească de la o matriță generatoare ce poate declanșa eventualitatea unui set de cazuri particulare, concentrice la schema de bază, originară. Este starea muzicilor așa-numite deschise, exersate la noi
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
răgazul dintre două bătălii. Despre asta e, de fapt, vorba. Despre un bine fără miză, zvîrlit anapoda într-o lume care plutește, plutește...Despre nesfîrșitele lupte pentru pacea Pămîntului. și despre niște "ciudați" care par "eroi" de limericks. Așa și încep multe "capitole", în genul there was an old fellow of Lynn..., "consacrat" de amintitele poezioare absurde, de un umor bătînd în negru. Simpatice, totuși, prin stilul lor de-a brodi lucruri care n-au nici o legătură între ele. Așa și
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
broșura "Lupta Germaniei pentru cultura occidentală". Mi-am aruncat doar privirea asupra filelor îngălbenite de vreme și eram gata să trec mai departe când atenția mi-a fost brusc atrasă de cuvântul: "Calendarul". încât am renunțat la gestul pe care începusem să-l schițez și am început să citesc, iar acum reproduc, în traducere, respectiva parte a raportului: "Ziarul bucureștean ŤCalendarulť aflat în al doilea an de apariție este, alături de alte ziare cu orientare similară, dar mai puțin importante, primul cunoscut
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
Mi-am aruncat doar privirea asupra filelor îngălbenite de vreme și eram gata să trec mai departe când atenția mi-a fost brusc atrasă de cuvântul: "Calendarul". încât am renunțat la gestul pe care începusem să-l schițez și am început să citesc, iar acum reproduc, în traducere, respectiva parte a raportului: "Ziarul bucureștean ŤCalendarulť aflat în al doilea an de apariție este, alături de alte ziare cu orientare similară, dar mai puțin importante, primul cunoscut de mine în România care se
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
în materie. N-avem cum să știm dacă el a fost dezbătut în prealabil cu ministrul german la București, Friedrich-Werner von Schulenburg. Dar un raport al acestuia 2), datat 31 octombrie 1933, a reluat și el aceeași temă Raportul a început prin a se referi la " Propunerile domnului Tătărescu" - era vorba de Ștefan Tătărescu, fratele viitorului prim-ministru Gheorghe Tătărescu - care ceruse la Berlin 250.000 de mărci spre a putea exercita o cât mai mare influență asupra presei românești. Pentru
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
în primăvara acestui an fără ca sugestia mea să fi avut vreo urmare. Și aproape că mă tem că am lăsat să treacă o ocazie ce nu se va mai repeta, întrucât în ultimul timp domnul Crainic dă semne că ar începe să Ťșovăieť. E adevărat, nu spune Ťnuť, dar nici Ťdať. O păsărică mi-a ciripit că, între timp, a fost Ťcâștigatť de Italia. Voi verifica cum stau lucrurile și cu primul prilej voi informa. Până la urmă cred, totuși, că, în pofida
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
tiptil și satisfăcut, în cochilia artei sale. Ambele impulsuri, cel de prospectare a realului și de regresie de pe suprafața lui, pot fi observate în volumul de publicistică semnat de Mircea Cărtărescu. Pururi tânăr, înfășurat în pixeli merge în sens invers: începe cu o suită de texte nostalgic-autobiografice, literaturizate, continuă cu mici și profunde eseuri pe marginea poeziei, cu bune medalioane critice (Gellu Naum, Ștefan Aug. Doinaș, Nichita Stănescu), articole îndatoritoare și prietenești (despre Ovid S. Crohmălniceanu, Nicolae Manolescu, Mircea Nedelciu, Traian
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
de regrete. Deasupra biroului lui e agățat portretul lui Stalin în uniformă și, atunci când puterea sovietică a încetat să existe, s-a lăsat de scris. Semeon Petrovici s-a născut într-o familie de cazaci analfabeți, a fost autodidact, a început de timpuriu să scrie povestiri "în stilul lui Gorki". A urmat cursurile Institutului de Literatură din Moscova, în timpul războiului a fost corespondent militar. A fost străluminat de ideea de a scrie un roman despre un tanchist, erou al Uniunii Sovietice
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
El zice: ŤSemeon, romanul a plăcut partidului și poporului. Ce mai e de spus despre el?ť Eu știu că nu-i chiar ce trebuie, e un scriitor mare, nu mă pot compara cu el". Marșul triumfal al Cavalerului... a început în ziua în care autorul a fost chemat telegrafic la Moscova, la Jdanov. "Mă întreabă: cum ar putea avea C.C. grijă de mine? Ei, știți ce înseamnă întrebarea asta. înseamnă apartament la Moscova, vilă. Orice aș fi cerut, sigur mi
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
pot întâmpla? - poftim, pentru orice eventualitate, telefonul meu". Poetul german Evtușenko apelează la serviciile lui. Iată că aduce în Germania nazistă un teanc de literatură a dizidenților. E percheziționat la vamă (ca Bunin, odinioară), dă fuga la Gestapo și acolo "începe să facă gălăgie": - Și, de fapt, cu ce drept am fost percheziționat? Trei luni mai târziu, cărțile i-au fost înapoiate. Alții, pentru o singură carte, pentru o jumătate de carte, au fost băgați în pușcărie. Bineînțeles, puterea sovietică se
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
nazism, fiind mai netoată, - o utopie irealizabilă - dar la nivelul politicii de stat era un totalitarism necruțător. Șmecherul ingenuu a scris în raport că avea nevoie de cărți pentru sporirea "vigilenței ideologice". Când a sosit însă libertatea și mulțimile au început să demoleze monumentele vremurilor totalitare, un cineva colectiv i-a strigat lui Evtușenko în față: "Pentru care merite a fost așa de grijulie cu tine puterea sovietică?" Libertatea a devenit pieirea lui. Atunci el a repudiat-o: "Fără să știm
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
Magda Teodorescu Credința e dovada lucrurilor pe care le-am risipit" - așa își începe Andrei Codrescu unul dintre poemele aparținînd unuia dintre personajele inventate de el. Cam în aceeași perioadă, sculptorul Paul Neagu, plecat și el din România, crea un grup cu rezonanțe filozofico-lingvistice, foarte la modă peste cîțiva ani: Generative Art Group, numărînd
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
nimic frumusețea acestui obiect editorial, în sine o operă de artă) cuprinzînd poezii scrise în engleză și română și traduse de Carmen D. Blaga. Domnia sa este și autoarea unui studiu critic care prefațează volumul: "Portretul artistului-constelație". Poeziile sînt dispuse cronologic, începînd cu poemul care dă titlul volumului, Marele Clepsidru/The Great Sand Glass. Poemul este datat 1966, adică la doi ani după ce sculptorul își nota semnele revelațiilor: "mă simțeam atras (probabil era o trezire) de aspectele ascunse ale realităților vizuale (...). Lucrările
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
o lună putrezită, prăfuită, preacurvită" ne readuc în lumea unui joc secund recitit printr-o poetică "în-cânt-tătoare". Această tendință, deloc epigonică, de scrutare și dezmembrare semantică (regăsibilă în registrul sculptural) este un mod de forțare a cunoașterii pe care poetul începe să o organizeze evenimențial. Insist asupra termenului "evenimențial" pentru că în românește a fost tradus prin "ritual", ceea ce nu prea corespunde totdeauna contextelor extrem de fluide pe care Neagu le țese sau, mai aproape de tehnicile generative, le permutează. Mă refer la poemul
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
salturile metafizice, scăpărările hermeneutice, relaxările sporadice în paradoxale spații care amintesc de Alice în }ara Minunilor, configurează "temele" poeziei lui Neagu din anii optzeci, de departe cea mai fecundă perioadă a artistului. Trecînd de faza aventurii în detaliile profunzimii, Neagu începe să se detașeze, să reflecteze la receptare, el însuși incluzân- du-se ca eu interogativ în discursul poetico-folozofic. Bogata lui imaginație vizuală redefinește legile artei într-un poem care merită citit cu mare atenție: "Douăzeci și patru de argumente", pentru că poetul repune
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
că pentru a convinge prin expresie și pentru a izbuti un mesaj mai puternic, literatura este modalitatea perfectă. Oamenii te vor asculta până la capăt dacă vei povesti. Iar dacă eroii sunt și negativi, poate cu atât mai mult. Iată cum începe povestea Tonyei Harding (și nu a lui Nancy Kerrigan): "În centrul Detroit-ului, foarte aproape de Joe Louis Arena, se află o sală de sport ca atâtea altele: Cobo Arena, căreia destui localnici îi spun Tony Kent Arena. Suntem în 6 ianuarie
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
față, ce-i drept, există unele circumstanțe atenuante, pe care istoricul literar le poate lua în considerare. Titus Popovici a apărut în avanscenă purtat de valul iluzoriei "liberalizări" de după moartea lui Stalin: așa se întîmplase în aproape toate țările "lagărului", începînd chiar cu Uniunea Sovietică. La Moscova, sub zîmbetul bonom al lui Hrușciov, poeți de incontestabil talent, precum Evghenii Evtușenko ori Andrei Voznesenski, au accedat peste noapte la notorietate, compunînd poezii în care răzbătea un aer proaspăt de libertate, poezii a
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
transformat, la finele anilor ‘60, în papagali de colivie. Cu un mimetism indestructibil, regimul de la București a aplicat conștiincios (și la acest capitol) modelul sovietic. Cîțiva novatori afirmați după încetarea oficială a stalinismului s-au văzut integrați sistemului și au început să servească, în grade diferite, politica regimului ce le permisese afirmarea literară. Recalcitranții (pentru că, din fericire, a existat și această rarisimă specie) au fost retrimiși în noaptea de unde ieșiseră, asemenea lui Soljenițîn. Titus Popovici, căruia i se publicase romanul Străinul
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
o tragedie absolută, distrugerea satului românesc tradițional. A înfățișa sub forma unui spectacol optimist drama națională de proporții ar fi fost exagerat chiar și pentru un prozator genial, nicidecum pentru Titus Popovici... După această primă concesie majoră, pentru Titus Popovici începe o dilemă care a durat pînă la moarte. Oferind două degete, prozatorul nu și-a mai putut refuza toată mîna. Incapabil funciar să scrie cărți comandate, însă neavînd curajul de a plonja direct în scrisul subversiv, scriitorul s-a lăsat
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
parte, ca pe un poem, urmînd ca la urmă, dacă este cazul, să tragă concluzia asupra ansamblului. Autor inteligent, dar mereu tentat să complice lucrurile pînă aproape de nivelul la care ele devin obscure, Constantin Virgil Negoiță este un prozator care începe să conteze în literatura română actuală. La fel ca și colegul său de generație Dumitru Țepeneag el își transformă cărțile într-un fel de șarade epice, la descifrarea cărora bietul cititor trebuie să asude din greu. Mă întreb dacă nu
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
visa că ești/ cuprinsă de brațele ursoaicei care și-a uitat durerea în lemnul/ portocaliu al bradului tînăr/ pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Marcel Iureș pitită ca o bombă în cutia radioului,/ vei ști că așa începe poemul perfectei claustrofobii/ cînd madona florală strivește cu tălpile goale florile din covor" (Poemul perfectei claustrofobii). Prin urmare existențialul se relevă ca o permanentă obsesie. Propunîndu-și a-l reduce, a-l așeza în paranteză, a-l radia, poeta artifex e
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]