4,849 matches
-
ai spus? CASIERUL: Cum am spus! Cum am spus! (Încruntat și plictisit.) Pe aici nu trece nici un tren. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum nu trece nici un tren?! CASIERUL: Nu trece. Vedeți dumneavoastră vreun tren pe aici? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Teribil de încurcat.): Nu... dar... CASIERUL: Ei? Nu trece! Prin gara asta n-a trecut și nici nu va trece nici un tren. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Dar... e groaznic! CASIERUL: Domnule, mă plictisești. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îl lasă nervii.): E groaznic! Sunteți cu toții îngrozitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cele întâmplate, pentru cearta noastră... nu? Știți... noi de fapt... n-a fost decât un joc... de oameni singuri... Un mod... așa... de a-i speria pe călători... Ha, ha, ha... (Cei doi râd în același timp, forțat și evident încurcați.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, da... un joc... Și mie îmi plac jocurile... dar... Știți, eu trebuie, trebuie să plec... Trebuie să plec imediat pentru că... trebuie să înceapă ploaia. Nu? Trebuie să înceapă ploaia. HAMALUL (Foarte încurcat, încercând să-și ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Urmându-și ideea anterioară.): Ba știm, domnule. Am fi putut să nu vă spunem, dar... n-are nici un rost să vă facem să așteptați aici... cine știe cât... Aici n-o să mai plouă cel puțin cinci ani. HAMALUL: Înțelegeți? CASIERUL: V-ați încurcat rău de tot... HAMALUL: V-a dus norul, domnule. O fi fost un nor blestemat. Un nor fantomă... care se formează dintr-o dată, din nimic... și-i duce... îi duce pe călătorii prin ploaie... îi învârte și-i rătăcește... Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aruncată spre ei de ȘEFUL GĂRII; urmează un moment de relaxare a scenei; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE stă pe un colț al băncii, cu o privire fericită și naivă, mestecând firul de iarbă oferit de GRUBI; ȘEFUL GĂRII se plimbă, vizibil încurcat în dorința sa de a începe o discuție; între timp s-a înserat ușor și continuă să se însereze.) ȘEFUL GĂRII (Se plimbă; după un timp.): S-a înserat... (Încep să aprindă, unul câte unul, felinarele de pe peron.) Aici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în existența lor reală... că un om ca dumneavoastră de pildă... este o ființă reală... Domnule! Sunteți o ființă reală? (Moment de încordare; ȘEFUL GĂRII stă aplecat deasupra călătorului, așteptând răspunsul; se privesc drept în ochi; călătorul este crispat și încurcat în primele secunde; apoi fața i se destinde și devine zâmbitor; în loc de răspuns îi dă ȘEFULUI GĂRII o palmă ușoară, demonstrativă; ȘEFUL GĂRII o primește nelămurit, apoi fața i se destinde și începe să râdă cu poftă; călătorul îl urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Se face frig. HAMALUL: Niciodată nu știi cu cine ai de-a face... (Aruncă priviri grele spre călător.) CASIERUL (Lipit de tâmpla ȘEFULUI GĂRII.): Eu, domnule, am bănuit din prima clipă că așa se va întâmpla... Nu trebuie să te încurci niciodată cu acești fandosiți, cu acești așa-ziși călători prin ploaie... Pfui! Eu, domnule, când eram. mic odinioară, mi s-a întâmplat să călătoresc câteva zile, aș putea spune câteva zile și câteva nopți, în compania unui asemenea călător prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lungi.) Fantastic! De necrezut! (Către CASIER.) Bruno, îți dai seama? Îți dai tu seama ce-o să se întâmple? CASIERUL (Tulburat.): Nu se poate! Nu se poate! Unde vedeți voi ecou? (Arătând spre CĂLĂTOR.) Aiuritul ăsta, cu poveștile lui, v-a încurcat mințile... (Către CĂLĂTOR.) Mai bine v-ați duce în camera de sus, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Urlând.): Nu mă duc în camera de sus! Să vă ia dracu! Nu vreau să mai aud nimic! Nu mă duc în camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
După ce perioada de agonie și duhoare va trece, mă voi întoarce în oraș. Morții mumificați de clima deșertică zac grămezi în mijlocul străzilor. Intru într-un imobil dezafectat, de fapt e chiar blocul în care am locuit înainte să mă fi încurcat cu Izabela, opt etaje fără planșee despărțitoare. Numai lumina a șase sute șaizeci și patru de ferestre îmbâcsite șiroiește peste stive de cărți care ajung până la ultimul etaj, atingând plafonul aproape nevăzut, unde praful plutește în nori și se împerechează păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
scuipă. ─ Ptiu! Ptiu! Musca! Să nu te mai prinz pe-aici! Așa să ne-ajute Dumnezeu. Și își face cruce. Și după ce închide ușa la loc, Mureș vine și se așează din nou pe preș. Tudorel: Hai că m-am încurcat de tot cât ai fost tu plecat. Angheluță: Cum așa? Văd că-ți iese. Tudorel: Până la urmă, dar mi-a luat o groază. M-a zăpăcit vremea asta, ba dimineață, ba seară, dimineață, seară, și toate lucrurile care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Statelor Unite, așa cum îmi spusese Resi, nu intenționa să mă predea Republicii Israel. Nu exista pentru treaba asta nici un fel de mecanism legal. Guvernul Statelor Unite promisese totuși ferm că va face o analiză deschisă și completă a cazului meu atât de încurcat, pentru a afla exact care era statutul cetățeniei mele, pentru a afla de ce nu fusesem niciodată trimis în judecată. Respectivul guvern s-a arătat neplăcut surprins chiar și de faptul că mă găseam în interiorul granițelor lui. New York Times mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
din Haifa de Documentare asupra Criminalilor de Război a dat de urma versurilor acestui cântec. Cuvintele sunt: Of, baby, baby, baby, De ce-mi zdrobești inima? Spui că ții la viața mea, Dar îți bați doar joc de ea. Sunt încurcat, Sunt întristat. Mă faci un prost în fața ta, înger de aur. Zâmbești și minți, Să plâng mă-mpingi. Mai bine-nvață vechea regulă de aur... — Ce joc jucați? i-am întrebat pe cei care jucau cărți. — „Fata bătrână“, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
apropiate Consfătuiri de lucru a lui Nicolae Ceaușescu cu lucrătorii din Ministerul de Interne. Au fost ținuți ai lui Brandabulea mai bine de trei săptămâni în arestul miliției. În cele din urmă, Girevengu s-a lăsat lămurit că Mantinela se încurcase, de fapt, cu un tractorist neidentificat, din echipa celor care transportau porumbul de pe tarla în acele zile. I se mai oferise o variantă: pocinogul l-ar fi făcut un deținut, puțopalmistul Fane Lanolină, care reușise să fugă chiar în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pă șosea și defilau și cântau cum cântă recruții când pleacă la armată. Mai să-i ia cu miliția, să-i ducă la bulău. - Cehoslovacia a fost în șaișopt. Asta cu planul lui Valev a fost în șaișpatru. Să nu încurcăm istoria, că fiecare an e cu rostul lui. Istorie! În cin’ștrei a fost Festivalul. Ce-a fost?! Lumea de peste lume. Atunci am primit centura asta. Mi-a dat-o unul din Olanda. Se desfăcu la cataramă. Scoase cureaua, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
închise celularul. Îl arunca nervos dintr-o mână în alta. - Katy, contină Pancratz. Cu i grec, râse el. Era din Cluj, dar cum-necum îi însoțea pe olandeji. Se dădea unul din ei la ea, dar Katy nu vroia să se-ncurce cu el și m-a luat pe mine, cică eram de logodnic. Pe Katy o știam de mai dinainte. Venea în vacanțe la noi, pe Șipotului. De când era printr-a patra, a cincea, venea și stătea vara la un unchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
opunea, pe motiv că-l compromite în ochii celor de la partid. Aranjase să-i amenajeze o subunitate a Brutăriilor reunite „Brandaburlea & Brandabulea.“ Emilian îi promisese ferm că-i obține toate autorizațiile pentru atelierul ei. Toți știau însă că fata se încurcase cu Țongu și de dorul coafurei îl vizita săptămânal. Maestru Pârțângău îl sfătuise să renunțe să mai declare ce știa și ce văzuse și să accepte amânarea. Certificatul medical era inatacabil în instanță. Pe la prânz, popa Băncilă plecă de la tribunal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Horcița, sora lui Sighirtău, de la noi. Parcă ai fost și la pogrebania lui Soporan bătrânul. Nu-și mai amintea exact cum o cheamă. Plecase de tânără din sat. Se zvonea că ar fi făcut un an-doi de Facultate, apoi se-ncurcase cu cineva, făcuse ceva urât, nimeni nu mai știuse de ea. Abia mai târziu s-a aflat că trăia cu șoferul lui Goncea, dar nimeni n-avea curajul să vorbească despre astea pe față. O uitaseră. Acum, când mai pomeneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ai lu Chiru, știți cum... Aulius zâmbi absent. Urmărea fascinat mișcările celui de la toalete. - Tata, oftă Chiosea, l-a cunoscut bine pe Chiru ăsta. I-a fost și un fel de om de legătură la un momentdat, când s-a încurcat politica. Vroia să fugă din țară Chiru ăsta. Tocmise o șalupă care să-l ducă pe Dunăre în jos, la Mare și de-acolo să ia vaporul. I-a turnat careva, Chiru zic unii că a ar fi scăpat. Goncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o știi? „Nu cedăm Ardealul!“ Sau: „Nici o palmă de Pământ românesc!“ Asta cu palma a pus elevii și premilitarii de-au scris-o și sus sus pă deal, la Monument. A scris-o cu boscheți din ăia vii. S-a încurcat și cu legionarii lu’... Își frământa și își pocnea mâinile ca și cum ar fi vrut să și le dezghețe. Continuă, ușor amuzat: - A intrat după război la comuniști, în patrușcinci, când aveau nevoie de-ntăriri, da l-au prins la verificări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sărăceană (din 1966, Victoria socialismului, scris de Predoniu F. Strungă, pe atunci aspirant în științe la Universitatea de Partid „Ștefan Gheorghiu“), pomenea și de Lavrentie Goncea. Nici viitorului general nu-i prea convenea să fie amintit numele bunicului său. Îl încurca la biografia sa, în care lupta împotriva dușmanlor regimului fusese orientată în cu totul alte direcții. Îl incomoda până și numele său de botez, primit în amintirea bunicului. Dar Lavrentie era și numele unui criminal al socialismului, Beria, demascat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ochii pe balabustă. Eu am făcut tot ce se poate. Ei de ce au plecat și m-au lăsat singur?! Îl ardea pe Goncea să o reguleze pe aia de la Audiențele Ceceului. Și m-au lăsat pe mine să...“ Goncea era încurcat atunci și cu o curieră de la biroul de Sezizări, Scrisori și Audiențe a C.C.-ului, Mandrafița G. Aducea și lua, de trei ori pe săptămână, corespondența secretă la Județeană și seara o cazau la casa de oaspeți din pădure de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-a întâmplat și nu-ș cum ce încurcătură a fost că odată m-am întors din delegație mai repede, cum ar fi că trebuia să vin mâine și m-am întors azi, nu-ș’ ce s-a întâmplat, am uitat, am încurcat termenele, chestia e că am venit mai de dimineață cum se zice, și am dat nas în nas cu una Magda, profesoară, nu-ș’ cum venise, vezi că avea cheie, a intrat când eram eu acasă, o cunoșteam pă Magda, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rămas însărcinată și că o să facă avort. Am procedat cu cea mai mare stângăcie posibilă. Am avut ÎNCREDERE în ea, am pus BAZĂ, am fost atât de BUN, iar ea a amânat cu aproape trei luni momentul, era s-o încurce, poate mă vedeam cu un copil. Eu credeam că rezolvase singură până atunci, nici nu-mi închipuiam. Se sprijinea de brațul meu, vorbind stins, urându-mă probabil din tot sufletul. În sfârșit am respirat tare, m-am încruntat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Le aud cum își trag nasul și închid poșeta, dar rămân nemișcat, cu ochii închiși, scăldat de soarele dimineții. Apoi pantofii lor ticăie de câteva ori, se înfundă puțin în carpetă și răsună în sfârșit din hol. Toate femeile se încurcă vrând să descuie ușa fără să facă zgomot. E distractiv să le auzi cum înjură printre dinți - și ce înjurături îngrozitoare -, în vreme ce tu te prefaci că dormi, deși razele soarelui îți bat neplăcut în pleoape și se transformă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bătut de două ori cu pumnul în masă și obrazul i s-a congestionat. Deasupra buzei superioare alunița parcă i se mărise. - Tu n-auzi ce-ți spun? Copilul nu mai e! Noi suntem responsabili pentru ea, noi o s-o încurcăm! Până nu apare, eu risc un infarct în fiecare clipă... - Asta ca să nu mai pomenim... - Da, a spus potolit. Să nu mai pomenim. E nasol, înțelegi? Nu mă mai supăra și tu. Acum du-te să vorbești cu poliția. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aruncând în pahar paiul cu care se juca. Atâta doar că nu e o frumusețe. - Amândoi sunt urâți, adăugă Ioana. Nu pot să sufăr homosexualii, mai ales dacă sunt urâți. Oricum, ca actori... jos pălăria. - Da. Numai că Lokusz se încurca la română. - Poftim? - Nu vorbea bine românește. Dacă trebuia să ilustreze ceva, să te facă să înțelegi ce voia de la tine, se apuca să dea din mâini, să se strâmbe și să inventeze cuvinte. - Un motiv în plus să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]