6,539 matches
-
copilul de mână, măi Pavele, să te duci cu dânsul, așa oblojit și chinuit cum e, la curtea boierului și să ceri să-ți plătească durerea acuma, îndată? Pavel întoarse capul spre cârciumar, încurcat, în vreme ce împrejurul lui se înălțau alte îndemnuri gălăgioase: ― Du-te, Pavele!... Că bine zice Cristea! Aide, Pavele, nu mai sta în cumpănă!... Trebuie să-ți plătească! În sfârșit țăranul bâigui șovăitor: ― Aoleu, oameni buni, mă mânați să mă stâlcească și pe mine?... Că doar n-o să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ținea capul sus, să arate că nu se ascunde de ce a spus. În aceeași clipă însă, din jos se auzi, ca o chemare de alarmă, zgomotul stăpânitor al automobilului. ― Vine, vine! șoptiră multe glasuri înfiorate, ca și când ar fi uitat brusc îndemnul lui Melinte. Mulțimea de țărani cuprindea și bătătura pentru horă, și ulița din șanț în șanț, fără să se miște și închizînd drumul, parcă ar fi vrut să oprească trecerea. Totuși când se arătă în zare mașina, cineva strigă împăciuitor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vorbăriei pe care numai căpitanul, plutonierul și primarul o gustau cu entuziasmul subaltern obligator, bătrânul Miron se simțea rușinat și aproape umilit în fața țăranilor. În sfârșit, după vreo jumătate de ceas, prefectul Boerescu își termină discursul, în loc de perorație, cu un îndemn vibrant: ― Așa, copii!... Ș-acuma să-mi dați îndată o dovadă că sunteți buni români și cetățeni vrednici! Vă cer dovada aceasta eu, părintele vostru și al județului nostru scump! Ei bine, dacă vreți să-mi arătați că sunteți cuminți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar, cum vorbeau mulți deodată și tot strigând de-a valma, nu i se auzi glasul, ci i se vedeau numai dinții, albi și puternici, ca niște colți de câine care mușcă. Din gălăgia tot mai aprinsă se deosebiră apoi îndemnuri către Pavel Tunsu să iasă înaintea prefectului, să ceară despăgubiri pentru bătaia și durerile copilului. Pavel se lupta să străbată prin înghesuială, ajutat de glasuri silitoare: ― Du-te, Pavele, ce ți-e frică? Lăsați-l, măi creștini, să treacă omul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
primea. În urma lui încăierarea continua însă cu aceeași furie, parcă țăranii n-ar fi băgat de seamă că el s-a smuls dintre dânșii. ― Fugi!... Fugi! răsunau împrejurul lui glasurile batjocoritoare. Fără să-și dea el seama, picioarele ascultau singure îndemnul și alergau mâncând pământul. Alți pași tropoteau în urmele lui. Ar fi vrut să vadă cine sunt, dar îi era frică să se uite înapoi. Strigătele continuau. După câteva clipe de goană zări la dreapta o poartă deschisă larg. Recunoscu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el personal. Se gândea să se repeadă la dânsul și să-l cravașeze în fața mulțimii, ca să fie pildă și altora care ar mai cuteza să sfideze trupa. Se pomeni însă răstindu-se aproape la prefect: ― Domnule prefect, dumneavoastră nu auziți îndemnul la nesupunere și rebeliune către trupele de sub comanda mea?... Eu trebuie să iau măsuri, domnule prefect!... Eu am răspundere pentru siguranța trupelor, domnule prefect! ― Domnule maior, nu-ți permit să ridici tonul! strigă deodată, înfuriat, Baloleanu. Dumneata ești aici sub
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de partid, un tip de vreo patruzeci de ani, îmbrăcat cu bluejeans, cu tricoul cu însemnele partidului, cu eșarfă și nelipsita șapcă. Îmbrăcăm și noi tricourile peste puloverele noastre, primim eșarfele și șepcile, apoi steaguri ale partidului, niște bannere cu îndemnuri la vot pentru candidații propuși. Grupul nostru este așezat în frunte. Plecăm spre centru, unde trebuie să facem joncțiunea cu alte grupuri venite din alte părți ale orașului. Strigăm sloganurile partidului, numele celor propuși pentru primăria orașului și pentru consiliul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Un moșneag de vreo optzeci și ceva de ani se adresă preotului: - Ce mai aștepți, părinte? Nu vezi că în horă nu e niciun bărbat? Of, de ce nu mai am eu anii sfinției tale?... Stasuc încurajat de strigături și de îndemnul moșneagului, s-a prins în horă, așa cum era, cu sutana neagră și potcapul pe cap. Cea din dreapta lui a strigat: - Foaie verde busuioc, joc cu popa la mijloc! Uiiu, uiiu!... Popa a luat-o de mână și a trecut la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cu dislocatul din familie, cu plecatul, îmi dau seama că mi-a fost introdus (inoculat) , în subconștient, cu sloganul : „ Las-o pe mama ta, pe tatăl tău, familia ta și urmează-mi mie, pe calea lui Dumnezeu”. Acesta era un îndemn pentru călugărit. (Eu mă aflam la sfârșitul a 20 de ani de fanatism religios). Nu m-aș fi călugărit. O fostă colegă de serviciu, imediat după ieșirea la pensie a vândut apartamentul și sa călugărit. După foarte puțini ani, a
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
copilului. Autocefaleea religiilor înseamnă drum liber, necontrolat de nimeni, să acționeze cum vor asupra oamenilor, abandonați în ignoranță. Scopul acțiunii este să-i supună necondiționat și să obțină de la oameni bani, produse și chiar locuințele, gratis, sub formă de donații. Îndemnul „rugați-vă permanent” înseamnă să fixezi gândul la niște texte abstracte. În felul acesta gândirea omului este ocupată, blocată și omul respectiv imobilizat, nu mai poate întreprinde acțiuni în folosul propriu. Ori omul își creează propriul viitor prin gândurile sale
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
împinși din nou spre aceeași interogație. Nu este vorba însă de o repetiție și nici de rămânerea în așteptare, ci de reluarea discursului ca urmare a unei ample experiențe. A deveni conștienți de toate acestea exercită o funcție stimulativă, un îndemn maieutic. Am recurs la termenul de maieutică, termen caracteristic metodei socratice, întrucât într-adevăr discursul poate să fie reluat astăzi din această perspectivă. Dacă ne întrebăm cum este posibilă prezența simultană a formelor de gândire și a metodologiilor de cercetare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
patimă antiromânească și nici o slugarnică lingușire față de stăpânii de astăzi nu-l poate răsturna: că viața istorică a așa-numitei Basarabii începe cu Domnia Moldovei și se întărește, se acoperă de bogăție negustorească și de glorie războinică prin această Domnie”. Îndemnul marelui istoric și militant pentru unitatea națională, cuprins în ultimele rânduri ale întinsului demers, își va afla împlinirea peste șase ani, dar numai pentru o scurtă perioadă, 1918-1940. UNIREA BASARABIEI CU PATRIA MAMĂ - „o rază de lumină care mângâie sufletele
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
națională, „o necesitate istorică ajunsă la recunoaștere și o suferință mângâiată, o muncă ce-și găsește răsplata”. Multe lucruri s-au schimbat în ultimii 20 de ani și, chiar în condițiile rezultatelor incontestabile, obținute până acum într-o evoluție sinuoasă, îndemnul lui Nicolae Iorga din finalul lucrării sale, intitulată semnificativ Basarabia noastră. Scrisă după 100 de ani de la răpirea ei de către ruși este pe deplin actual: „În așteptarea vremilor când viața românească din Basarabia va porni de la toate amintirile ei pentru
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de ani de la răpirea ei de către ruși este pe deplin actual: „În așteptarea vremilor când viața românească din Basarabia va porni de la toate amintirile ei pentru a-și urmări toate drepturile naționale, nu numai umane, încheiem această carte cu un îndemn călduros spre acea muncă încordată și bine orânduită, care singură poate grăbi sosirea acelor vremi”.* În preajma împlinirii a 200 de ani de la răpirea Basarabiei, multe din constatările lui N. Iorga își mențin valabilitatea. În fața intereselor politice și patimilor antiromânești, a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
istoric și al dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa România”. România a primit hotărârea de unire cu Basarabia, izvorâtă din propriul îndemn al Sfatului Țării, și, în baza votului liber exprimat, a reintegrat Basarabia în hotarele etnice și istorice ale statului român. Ba mai mult chiar Rada Ucraineană din Kiev a recunoscut formal unirea Basarabiei cu România, la 26 iulie 1919 dând
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
atunci până la 1918 ea a constituit o provincie de coroană austriacă, asupra căreia însă Austria renunțase formal în favoarea României prin art. 59 din tratatul de pace de la Versailles. La 28 noiembrie 1918 populațiunea Bucovinei s-a unit, din propriul său îndemn și nesilită de nimeni, cu țara mamă România, din corpul căreia fusese ruptă. Actul Unirii a fost votat de Congresul General al Bucovinei din 28 noembrie 1918, din care făceau parte și reprezentanții populațiunilor minoritare. Realipirea Basarabiei și Bucovinei la
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
din umbră a șefului meu pentru a-mi paraliza libertatea și a mă implica într-o existență cu rigori și mistere, unde petrecerile mele tinerești vor trebui sacrificate, băuturile excluse, cinematografele rărite. Simțeam tot atât de organic și tot atât de "ale mele" ambele îndemnuri. Dar nu puteam întîrzia peste măsură răspunsul și mulțumirile mele. ― Vă rămân atât de îndatorat, mr. Sen. Dar mi-e teamă să nu vă deranjez, îngînai eu cu ochii la fete, care savurau cu ciudă prizonieratul meu (inginerul și cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trebuie să ascundă tot ceea ce i s-a întâmplat în ultimele zile. Domnul Georgescu i-a ascultat cu atenție și fără să stea o clipă pe gânduri i-a întins fetei receptorul telefonului. Fata a înțeles că a fost un îndemn ca să-și anunțe părinții unde se află și să-l cheme pe tatăl ei. După câteva minute în fața casei s-a oprit o mașină. Fără nici un cuvânt cei doi copii și domnul Georgescu au coborât. Bărbații și-au strâns mâinile
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
cu o gîndire pozitivă, ale cărei secrete, o dată ce v-au devenit familiare, se vor transforma și în cheia celor dintîi succese. "Organizează-ți viața! Consolidează-ți încrederea în tine! Fii optimist! Cultivă-ți respectul față de propria persoană!" sînt tot atîtea îndemnuri pe care le-ați auzit, cu siguranță, de nenumărate ori, spuse în cele mai diverse medii. Și, ținînd cont că stăm bine cu teoria, s-o recunoaștem deschis: cu practica e mai greu. Cîți dintre dumneavoastră își permit luxul de
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
părțile, cum să ajungem a muta tot timpul trupe de la sud la nord și invers, obosindu-le și aducând ajutoarele tocmai atunci când se arată a fi prea târziu ? Cum să nu stăm întorși cu disperare spre Aliați, de la care primim îndemnuri exagerate sau critici usturătoare și mai ales promisiuni neonorate ? Ce fac Aliații ? ne întrebăm noi, dar Aliații nu dau semne că ar intenționa să ne ajute, cum au promis. Intrarea noastră a ajutat Verdunul, a ușurat atâtea fronturi de unde trupele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
silit să ia o doctorie neplăcută... Și scena îmi dă și acum un vertij și o impresie de artificialitate, pentru că o mai trăisem într-adevăr de multe ori până atunci ! Același zăngănit al linguriței lovindu-se de dinții încleștați, același îndemn mieros, hai, hai, deschide gura, nici n-ai să observi cum, și s-a dus..., ca în timpul nenumăratelor boli ale lui Tudor. Cine era această făptură neștiutoare, neputincioasă, mai slabă și mai neapărată decât putea fi orice copil ? în orice
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
le-am scris părinților acasă, știe că părinții mei sînt divorțați și că sînt artiști, că eu sînt un tînăr special, care ar trebui să-și vadă de studii, și continuă pe aceeași linie, cu o serie de lingușeli și Îndemnuri sau de Întrebări retorice, accentuînd cuvinte și alunecînd Într-o familiaritate tutelară. Apoi Începe să-și insinueze Întrebările, la fel de generale și de inofensive. Iar eu răspund monosilabic, cu da și nu, urmărind cu grijă poteca fragilă a adevărurilor inofensive, apoi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Era, temperamental, incapabilă de a se lăsa slujită, făcea totul singură. Nu voia nici un ajutor. Uneori, Brian o îndemna vag și ipocrit să-și îmbogățească cunoștințele: „Studiază și tu ceva!“, „Ia-ți și tu o diplomă sau așa ceva!“. Dar toate îndemnurile rămâneau fără rezultat și, pentru a se convinge singură de imposibilitatea unui astfel de plan, Gabriel ținea să fie toată ziua ocupată. Îi plăceau treburile gospodărești. Îi făcuse plăcere să pregătească și să deretice camera Stellei și să-i aranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din nou duminică dimineața. În biserica St. Paul, părintele Bernard îi păstorea pe credincioși pârându-i lui Dumnezeu că greșiseră și că se îndepărtaseră de la calea lui cea dreaptă, precum niște oi rătăcite, și se lăsaseră prea mult mânați de îndemnurile și dorințele propriilor lor inimi, și încălcaseră legile lui sfinte, și înfăptuiseră acele lucruri pe care n-ar fi trebuit să le înfăptuiască și că, în general, erau lipsiți de tărie. În Casa de Reuniuni a quakerilor domnea o profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pe parcursul acelei duminici nefericite, Tom se gândise și la George. De fapt, George nu fusese niciodată prea departe de inima și de gândurile lui de-a lungul anilor care trecuseră. Uneori, tânărul simțea, ca în clipa de față, de pildă. Îndemnul imediat de a-l ajuta pe George, de parcă însuși George i-ar fi transmis chemarea să vină la el. Totuși o asemenea apropiere impulsivă, cum o concepea Tom, era greu de imaginat în detaliu. Reflectând la întâmplările petrecute recent, Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]