8,189 matches
-
citesc despre reflexologie, cred că am găsit răspunsul. De fiecare dată când stă de vorbă cu cineva sau se uită la televizor, își masează mâinile întruna. Întâi își masează una din palme cu degetul mare în podul palmei și celelalte îndoite în jurul mâinii, masând în același timp, cu ajutorul lor, dosul palmei. Își masează fiecare palmă astfel. Îmi dau seama că folosește în mod instinctiv unul din darurile cele mai de preț ale naturii, masajul reflexogen prin care se ajunge la o
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
străbate întinsele regiuni de vînătoare din India, ca niște movile negre și golașe - tot astfel îi apar și acești leviatani aceluia care-i zărește pentru prima oară. Iar cînd îi recunoaște în sfîrșit, însăși enormitatea lor îl face să se îndoiască, în forul său interior, că aceste matahale ar putea fi însuflețite, pe de-a-ntregul, de aceeași viață ce sălășluiește într-un cal sau într-un cîine. Și într-adevăr, din multe puncte de vedere, e greu să privești viețuitoarele din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
învălmășeala hoardelor ce se luptau prin valurile înspumate, oamenii nu puteau întotdeauna să-și nimerească ținta, ceea ce prilejuia adevărate revelații despre incredibila voracitate a rechinilor. Aceștia nu numai că-și smulgeau unii altora mațele, dar, ca niște arcuri mlădioase, se îndoiau pînă la propria lor burtă pentru a-și mușca măruntaiele, încît acestea păreau că-s înghițite și răsînghițite de aceeași gură, spre a fi scuipate din nou prin rana căscată la celălalt capăt. Și nu numai atît. Ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
slobozind-o pe fată, pentru a o lua apoi de nevastă. A fost o performanță cu adevărat artistică, rareori egalată de cei mai destoinici harponiști din zilele noastre. Căci pomenitul leviatan a fost omorît din prima lovitură. Să nu se îndoiască nimeni de această poveste străveche, deoarece în antica cetate Joppa, numită astăzi Iaffa, de pe țărmul sirian, s-a păstrat veacuri de-a rîndul, într-unul din templele păgîne de-acolo, enormul schelet al unei balene, despre care legendele cetății, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
neîncredere povestea despre Hercule și balenă și povestea despre Arion și delfin; și totuși, îndoielile lor n-au putut împiedica supraviețuirea acestor legende. Un bătrîn vînător de balene din Sag-Harbour își formula astfel principalul motiv ce-l făcea să se îndoiască de legenda ebraică: el avea o Biblie străveche împodobită cu niște poze ciudate, neștiințifice, dintre care una o înfățișa pe balena lui Iona cu două răsuflători, ceea ce nu posedă decît o singură specie de leviatan - balena normală și balenele înrudite
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
jucătorii așezați comod. Se prea poate, de asemenea, ca Iona să se fi aciuiat într-o măsea găunoasă a balenei - deși, dacă stau să mă gîndesc, balena normală n-are dinți. Un alt motiv, pentru care omul din Sag-Harbour se îndoia de această poveste a prorocului, era că trupul lui Iona n-ar fi putut rămîne nevătămat printre sucurile gastrice ale balenei - deși formula cam obscur acest argument. Și obiecția asta cade, însă, deoarece un exeget german a emis ipoteza că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a pomenit cu fața și cu brațele jupuite. Vînătorii de balene consideră, pe bună dreptate, că jetul e otrăvitor și încearcă să-l evite. încă ceva: am auzit spunîndu-se că jetul te orbește dacă-ți atinge ochii și nu mă îndoiesc că e adevărat ce se spune. De aceea, cel mai înțelept lucru pe care-l poate face un cercetător este, socot, să lase în pace jetul acesta cumplit. Dar, dacă nu putem dovedi și stabili un lucru, ne rămîne întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că, atunci cînd se bate cu un alt cașalot, cașalotul își folosește numai capul și falca, dar recurge mai ales la coadă - în semn de dispreț - cînd se bate cu omul, e destul de grăitor. Cînd izbește o ambarcațiune, cașalotul își îndoaie coada și și-o trage numaidecît, lovitura fiind dată doar prin recul. Cînd cade de sus, drept la țintă, lovitura asta e pur și simplu irezistibilă. Nici coastele omului, nici cele ale ambarcațiunii nu-i pot rezista. Singura scăpare ce-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și vreo șase în diametru; era cam zburdalnic, deși trupul lui nu părea să-și fi revenit încă din poziția aceea incomodă ocupată pînă mai adineaori în placenta maternă, placentă în care fătul de balenă zace de la coadă la cap, îndoit ca un arc tătăresc, gata de saltul final. Aripile-i laterale, foarte gingașe, precum și ramificațiile cozii, încă mai păstrau aspectul mototolit și zbîrcit, pe care-l au urechile unui prunc proaspăt sosit pe lumea asta. Ă Sania sau la! strigă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
el ne spune că regele Siamului a vînat, într-o singură expediție, 4.000 de elefanți și că, pe acele meleaguri, elefanții sînt la fel de numeroși ca turmele de vite în zonele temperate? Nu există, pare-se, nici un temei să ne îndoim că, așa cum acești elefanți, care au fost vînați timp de mii de ani, de la Semiramida, Por, Hanibal și ceilalți monarhi orientali încoace, au supraviețuit în număr atît de mare - cu atît mai multe șanse de supraviețuire are uriașa balenă, care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dar un țurloi e la fel de ușor de făcut ca un arac de viță. Numai că vreau să iasă frumos. Dac-aș avea timp, i-aș face un picior pe cinste îstrănută), mai grozav decît oricare dintre picioarele care s-au îndoit vreodată în fața unei cucoane. Protezele alea din piele de căprioară ori de vițel, pe care le-am văzut în vitrinele unor prăvălii, nici nu s-ar putea compara cu piciorul făcut de mine. Alea iau apă și. firește, se-mbolnăvesc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se auzea din oră în oră, de cîte ori timonierul bătea clopotul: Ă Ce vedeți? Priviți cu atenție! Cu atenție! La trei sau patru zile după întîlnirea cu Rahila, cea care-și căuta copiii, bătrînul maniac începu să se cam îndoiască de fidelitatea echipajului său, întrucît acesta nu-i semnalase nici un jet; în orice caz, se îndoia aproape de toți, cu excepția harponiștilor lui păgîni; se întreba chiar dacă nu cumva Stubb și Flask se făceau dinadins că nu văd ceea ce el ținea morțiș
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu atenție! Cu atenție! La trei sau patru zile după întîlnirea cu Rahila, cea care-și căuta copiii, bătrînul maniac începu să se cam îndoiască de fidelitatea echipajului său, întrucît acesta nu-i semnalase nici un jet; în orice caz, se îndoia aproape de toți, cu excepția harponiștilor lui păgîni; se întreba chiar dacă nu cumva Stubb și Flask se făceau dinadins că nu văd ceea ce el ținea morțiș să vadă. în ciuda acestor îndoieli, era destul de înțelept însă ca să nu și le dea pe față
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
era cîtuși de puțin neobișnuită, singurul lucru ciudat fiind că-l alesese tocmai pe Starbuck, aproape singurul om care cutezase să-l înfrunte cu oarecare hotărâre și în același timp unul dintre oamenii de a căror fidelitate părea să se îndoiască; tocmai pe el îl alesese acum, încredințîndu-și astfel întreaga viață în mîinile unei persoane în care altminteri avea atît de puțină încredere. Ahab nu se afla nici de zece minute în arboradă, cînd unul dintre șoimii aceia marini, cu ciocul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pisică zgîlțîie un șoarece, cu oarecare blîndețe în cruzimea ei. Fedallah își încrucișase brațele, nepărînd de fel mirat, dar ceilalți membri ai echipajului se repeziră unii peste alții spre colțul cel mai depărtat al pupei. Deodată, în vreme ce ambele copastii se îndoiau, elastice, înăuntru și în afară, trase de balena care se juca astfel cu ambarcațiunea osîndită îbalena, fiind scufundată, nu putea fi atinsă cu harponul de la prova, căci prova se afla chiar în botul ei) și în vreme ce celelalte ambarcațiuni se opriseră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din minți de apropierea dușmanului său de moarte, între fălcile căruia nimerise, viu și neputincios, apucă falca cu mîinile goale, încercînd nebunește să o descleșteze. Dar falca îi alunecă din mîinile ce se zbuciumau zadarnic; cele două copastii firave se îndoiră și se rupseră, în vreme ce balena își abătea ca pe o foarfecă enormă ambele fălci peste ambarcațiune, tăind-o în două, pentru a se închide la loc repede, în mare, undeva, între jumătățile plutitoare. Acestea lunecau una lîngă alta; ca niște
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Petcu Nicolae ca și eroului din Biruința, face și el o inovație, despre care autorul expune searbăd, reducând tot complexul nuvelei, toată problematica psihologică la câteva mecanice procese sufletești, presărate cu declarații de genul: «Mergea greu, țeava de fier se Îndoia cu greutate. Îi tremura tot corpul. Mintea Îi lucra cu Înfrigurare. Care-i pricina? De ce nu merge mai ușor? Trebuie să meargă?» Se adaugă că eroul slăbise și făcea, datorită cercetărilor, cearcăne la ochi. (Ă). Nuvela lui Gheorghe Cristea, S-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de lumini, de oameni pretutindeni! Deodată tinere deprinderi -/vremea: ca poenile-n Armindeni. (Ă) Progresul cine-o să ni-l fure?/ E ora-n care cad canoane. Ca-ntr-un sfârșit de aspre toamne,/ frunzișul pică prin pădureă (Ă) Geamiile se-ndoaie peste roade/de calcar și de piatră cu abubă, ne-nfașă delta-n valuri ca o șubă/rămasă-n seară plină de noroade. Ce doldora de spice, - nelumească/mocirla piere cu posomorâțiiă N-au s-o mai afle aici, să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
imagine, Syner, fără să știe de ce, va vedea cum interlocutorul se închide puțin câte puțin. El va fi preocupat și asta o vor arăta sprâncenele în formă de V. Degeaba va pretinde că nu e deloc neliniștit, interlocutorul se va îndoi. Această mimică a fost identificată ca expresie de preocupare. În realitate sprâncenele formează un V, ori de câte ori apare o barieră în comunicare. Poate că n-ați observat niciodată acest lucru, dar efectul subliminal al mimicii datorate neliniștii provoacă închiderea persoanei care
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
e Sorbona și mai știe și unde se află. Cunoaște, bineînțeles, diferența dintre o rumbă și un tangou și diferența dintre o sambă și un mambo, deși nu crede că mamboul e mai rapid ca un cal în galop. Mă îndoiesc c-ar ști noul dans mambo, pentru că pare să fi apărut și să fi devenit popular doar de curând. Alte preocupări artistic-distractive: Susțineți c-ar merge des la filme și că-i displac musicalurile. Trebuie să verific. Ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
adevărul continuă să fie - în lumea lui restrânsă - o valoare. Lucid până la cinism, detectivul nu respinge nici patetismul atunci când descoperă că are un partener de dialog în fața căruia poate lăsa garda jos: Orice i-aș spune unui polițist, are să se îndoiască. Iar acelui polițist nu-i păsa de ce spuneam. Când angajezi pe cineva din branșa mea nu-i totuna ca atunci când angajezi un spălător de geamuri, îi arăți opt geamuri și-i spui: „Spală-le și-ai terminat”. Dumneavoastră nu vă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pentru a-l fi ucis. Sângele părea să se fi scurs cu totul. Ochii aveau o privire curios de strălucitoare și întrebătoare, ca și cum i-ar fi mirosit cafeaua de dimineață și tocmai se pregătea să iasă ș...ț. M-am îndoit și l-am tras de braț. Nici gheața n-ar fi putut fi mai rece și mai țeapănă. Am ieșit din baie, lăsând ușa deschisă. Nu era nevoie s-o închid acum. N-ar fi însemnat decât să le dau
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o să te trezești pe o alee cu pisicile uitându-se la tine, a zis. N-am spus nimic. Se duse și se așeză din nou, respirând greu. Am încetat să-mi frec fața, mi-am întins mâna și mi-am îndoit ușor degetele, să scot din ele presiunea prea mare. - O să țin minte asta. În ambele sensuri. Bătut și a doua oară de polițiști (de data aceasta pentru că depășise viteza), trimis la închisoare, amenințat, Marlowe nu renunță la descoperirea adevărului. După ce
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
abține să nu-i riposteze polițistului care-l forțase să bea whisky pentru a avea motiv să-l aresteze: Am înclinat sticla, mi-am îndreptat gâtlejul și am dat drumul băuturii în stomac. Am împrăștiat whisky-ul și m-am îndoit, înecându-mă. Am scăpat sticla. M-am aplecat s-o ridic și am văzut genunchiul gras al lui Cooney ridicându-se spre fața mea. M-am dat într-o parte, m-am îndreptat și l-am izbit în nas cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
omenească, prea omenească încercare de autodescriere, pe care romancierul și-o permite într-un moment când e sigur că până la căderea finală a cortinei nu mai poate fi mult: Bătrânul din scaunul scund ridicase o mână înmănușată pe deasupra curburii bastonului, îndoindu-și un deget înspre mine. Mi-am îndreptat un deget spre piept și l-am privit întrebător. A încuviințat din cap, așa că m-am îndreptat spre el. Era bătrân, într-adevăr, dar nici pe departe șubred. Părul îi era despărțit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]