8,846 matches
-
aștepta cu gura deschisă, merg pe întuneric în urma lui, nu vreau să aprind lumina ca să nu văd toate obiectele împrăștiate cât era casa de mare, haine și pantofi, mobile vechi, toate semnele neglijenței care ne conducea viața, îi priveam silueta îngustă, hai să plecăm de aici mâine-dimineață, Udi, nu am mai fost nicăieri împreună de ani de zile, o lăsăm pe Noga la mama și o luăm înspre nord, el se sprijină de chiuvetă, nu mi se pare o idee prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pietre, fiți puternici, credincioși părinți, nu există om mai presus de moarte. Când ajungem în nord, lumina devine tot mai delicată, pare că soarele vrea să apună înainte de venirea amiezii, ceața densă ne îngreunează drumul, iar noi șerpuim pe șoseaua îngustă, printre munții ascunși în norii ce coboară asupra noastră ostili și stranii la curbele cele mai strânse, lipsiți de tandrețea la care ne-am fi așteptat. Udi conduce cu mare dificultate, aproape atingând parbrizul cu capul, cu privirile concentrate, umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rămâne suspendată în neant, la răscruce, ca atunci când eram mică și atârnam între mama și tata. Când ajungem, sar direct în piscină, spune Udi, iar eu îl privesc uimită, este sigur de faptul că vom ajunge, drumul este atât de îngust, și uneori, când trece pe lângă noi câte o mașină din direcția opusă, aproape că atingem coasta muntelui, sunt momente în care am impresia că fie vor supraviețui ei, fie noi, întreaga noastră existență atârnă de un fir de păr, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pornește pe un drum lăturalnic, departe de prăpastia care își închide gura dezamăgită, și deja parcă am aparține altui loc, o lume spațioasă și prietenoasă, care ne asimilează repede, ca pe niște refugiați a căror fugă a luat sfârșit. Șoseaua îngustă pe spinarea norilor se transformă într-o amintire de coșmar și numai gândul la drumul de întoarcere pe partea cu prăpastia mă împietrește pentru o secundă, dar uit repede, întoarcerea pare atât de îndepărtată, am impresia că până atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
copieze, trebuie să îți facem un control la ochi, spun eu, iar ea, aproape plângând, nu vreau ochelari, toată lumea va râde de mine. Uneori, rămâne la mama și peste noapte, iar atunci eu dorm în patul ei, în patul acela îngust de copil dorm cel mai bine, și în primul moment al zilei, înainte de a ști dacă este frig sau cald, rău sau bine, am impresia că sunt încă o copilă în casa mamei și a tatei înainte de a divorța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să mă răzgândesc, în mintea mea se conturează imaginea cerului strălucind deasupra mea filtrat prin fire de iarbă, când stăteam culcată pe câmpie cu toate membrele relaxate, înfometate și însetate, ofensate și în așteptare. Pe măsură ce mă îndepărtez, străzile devin din ce în ce mai înguste, iar ochii mei se limpezesc, chiar și în mijlocul verii sclipesc aici livezi ca niște oaze limpezi, privindu-mă cu ochii lor curioși, de când murise tatăl meu, nu mai fusesem aici și nici înainte nu veneam prea des, întâlnirea dintre maturitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mine un sentiment nedefinit de teamă și îngrijorare. Pe drumul acesta mă întorc acasă, printre livezi, un drum prăfuit, de țară, dezgolit de mașini, adesea pășesc pe el desculță seara și în ciuda faptului că este uscat și solid simt izvoare înguste curgând pe sub asfalt, rămășițele căldurii sunt trimise către mine din adâncurile pământului, când urc pe bulevardul îngust mărginit de stejari, întotdeauna umbrit, aici mă opream pe trotuar și culegeam ghinde, pe care le îndesam mai apoi în căpăcelele lor dezlipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
drum prăfuit, de țară, dezgolit de mașini, adesea pășesc pe el desculță seara și în ciuda faptului că este uscat și solid simt izvoare înguste curgând pe sub asfalt, rămășițele căldurii sunt trimise către mine din adâncurile pământului, când urc pe bulevardul îngust mărginit de stejari, întotdeauna umbrit, aici mă opream pe trotuar și culegeam ghinde, pe care le îndesam mai apoi în căpăcelele lor dezlipite. Opresc mașina lângă livadă, încerc să găsesc locul în care era copacul pe care îl iubeam cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
până când își vor deschide gurile pârjolite și vor începe să îmi vorbească, ce s-a întâmplat aici, în dormitorul lor, cel mai mic din toată casa, dormeau în paturi suprapuse, ea în patul mare, de sus, iar el, în patul îngust, la picioarele ei, care dimineața era îndesat sub patul ei, pentru a putea traversa camera minusculă. Stau vlăguită în fața obloanelor pline de secrete, camera aceasta îmi stârnește întotdeauna o stare difuză de depresie, o durere ascuțită în gât, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
printr-un adevărat miracol, reușise să supraviețuiască până în ziua de astăzi, iar acum mă imploră cu ultimele sale puteri să îl eliberez de acolo, dar intru în panică și o iau la fugă din nou, îmi odihnesc mădularele pe poteca îngustă, mâna caută deja prin geantă, unde sunt cheile, vreau doar să intru în mașină și să dispar de aici, de ce oare am venit, nimeni nu are nevoie de mine aici, doar acasă mai au nevoie de mine acum, Noga își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el îmi răspunde cu un sforăit aspru, suntem ca două ace micuțe care își cos unul altuia urechile, nu mă mai aude și nu se mai aude nici pe el, a adormit pe canapeaua din salon, spinarea lui lungă și îngustă ne privește sceptic, picioarele lui goale s-au cuibărit unul în celălalt asemenea unor pui de pisică rămași orfani. Capitolul treisprezecetc "Capitolul treisprezece" Ce caut eu aici printre tufișuri, ezitând în fața ușii, aproape că apăs clanța ca să intru, dar îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
reaprind dragostea, ca atunci când ne-am întors de la spital, iar dimineață va înțelege că îi va fi cel mai bine dacă rămâne cu noi, pentru că nu are alt loc în care să se ducă. Pupilele se agită necontenit în interiorul cuștilor înguste ale ochilor săi, buzele palide îi sunt încordate, strâns lipite una de cealaltă, am reușit să îi strecor îndoiala, îl privesc satisfăcută, dar în clipa aceea el se ridică, începe să adune în grabă hainele întinse la uscat, preocuparea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
timpul convinsă că lupta aceasta este mult mai puternică decât noi, că va avea o viață foarte lungă, pentru că în lume există destui mercenari doritori să se implice în bătălia aceasta fără de sfârșit. Din cadrul ușii încă îi pot vedea spinarea îngustă, am impresia că se oprește, ezită puțin, dar nu îl strig, pășim amândoi pe același drum, dar viețile noastre s-au despărțit definitiv, iar eu nu mai lupt pentru el, liberă precum cerul aștept în tăcere norii îndepărtați, vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu voi face decât să mă ascund de mine însămi. Deci așa trăiți voi, acesta este marele mister al vieții voastre, asta încerca Zohara să îmi demonstreze, în felul acesta încercase Udi să se salveze, așa pășiți cu toții pe cărarea îngustă, doar eu mă încăpățânasem să simt totul, să pășesc pe drumul acesta plat cu picioarele goale, fără a sări peste nici o capcană, frecându-mă de rădăcina sentimentelor, mă întreb ce anume ar spune Udi despre asta, despre viața aceasta nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și chinuit, nu reușise să îmi stârnească mila, iar acum, când este sănătos, îndepărtându-se de mine pe picioarele lui puternice, cu o altă femeie lângă el, mă inundă mila, îi văd inima încercând să se detensioneze, un pod prea îngust între două râuri din ce în ce mai depărtate, până ce rămășițele sale vor fi înghițite de vârtejul zgomotos, iar vina se va arunca asupra lui asemenea unui leu înfometat, mușcând cu toată gura din festinul acesta regal care i se pregătea, lăsând în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui Dumnezeu, pentru a întoarce inimile părinților către fii lor și pe cele ale fiilor către părinții lor, înainte să vin și să întunec pământul acesta. Părea că adormisem numai o secundă, însă încăperea era deja luminată, printr-o crăpătură îngustă a oblonului se împinge înăuntru soarele în toată splendoarea sa, Noga sare în patul meu, mami, trezește-te, mâine este ziua mea și încă nu am cumpărat nimic, iar eu mă ridic și mă îmbrac simțindu-mă încă obosită, destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
arse de soare, încordate, de care ea se apropie încet, fără încredere, temându-se că imediat și fața aceasta va exploda în mii de fâșii colorate, dar un zâmbet îi înflorește pe buze, lărgindu-se din ce în ce mai mult. Privesc pragul acela îngust, pe care silueta trupului său îl umple și dealurile umerilor săi ascuțiți și îmbrățișarea aceea lungă și tăcută a lor care îngheață în fața ochilor mei, sunt ca două păpuși răsucite una în îmbrățișarea celeilalte, o lumină caldă de după-amiază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-o eu. — Mă descurc, răspunse Midori, întorcându-se spre mine și zâmbindu-mi dulce. Sunt obișnuită să fac totul singură. Midori purta blugi și un tricou bleumarin. Pe spatele tricoului era imprimat un măr uriaș. Șoldurile ei erau teribil de înguste. Păreau atât de fragile, de parcă ar fi sărit peste etapa în care acestea se solidifică și poate tocmai de aici aerul acela care o făcea să arate cu totul altfel decât majoritatea fetelor îmbrăcate în blugi. Lumina ce pătrundea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Le-am pus la o parte cât mi-am scos pantofii și am uitat să le mai iau. M-am strecurat la parter și am găsit cele zece fire albe zăcând în întuneric. Midori a scos un pahar înalt și îngust din bufet și a aranjat florile în el. — Îmi plac mult narcisele, a spus Midori. În liceu am cântat și eu o dată la o serbare cântecul Șapte narcise. Îl știi? — Da, bineînțeles. Pe atunci exista și o formație în școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
banii de buzunar, își cumpărau rochii și pantofi? Nu ți se pare că sunt de compătimit? Am aprobat-o din cap, luând o înghițitură de supă. — În primul an de liceu am avut nevoie de o tigaie specială, lungă și îngustă, pentru rulada cu ouă, ca asta pe care o mâncăm acum, și care se numește dashimaki. Cu banii cu care ar fi trebuit să-mi cumpăr un sutien nou, am cumpărat această tigaie și timp de trei luni m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu-mi puteam aminti deloc unde este Uruguayul. Midori a coborât după câteva minute și mi-a spus să merg cu ea, repede. M-am ridicat și am urmat-o până la capădul coridorului, după care am urcat pe o scară îngustă și abruptă până la mansardă. Aceasta se afla la o înălțime mai mare decât casele dimprejur, așa că de acolo se vedea totul foarte bine. Nori negri de fum se înălțau la vreo trei-patru case mai încolo și erau purtați de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
peste balustradă ca să văd mai bine. O clădire cu două etaje ne împiedica să vedem exact ce se întâmplă, dar se pare că veniseră vreo trei sau patru mașini de pompieri. Doar două dintre ele reușiseră să pătrundă pe aleea îngustă, iar celelalte staționau pe strada mare, pregătite să intervină la nevoie. Zona era împânzită, ca de obicei, de gură-cască. — Midori, ar fi mai bine să-ți strângi lucrurile de valoare și să le ai pregătite în caz că trebuie să evacuezi clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și am pornit în sus, pe potecă. Pe partea stângă a drumului curgea râulețul, pe dreapta se întindea un crâng imens. Am urcat poteca încet, cam cincisprezece minute, până am ajuns la o r\scruce. Aleea din dreapta era atât de îngustă încât abia încăpea o mașină. Pe panoul de la intrare scria: „Căminul Ami. Intrarea interzisă persoanelor străine.“ Pe drumul ce intra în inima crângului se vedeau urme de roți. Din când în când, auzeam fâlfâit de aripi și-l auzeam atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și un singur nor alb se agățase de boltă, arătând ca o dungă trasată de probă pe o pânză. Ne-am plimbat o vreme pe lângă zidul din piatră al Căminului Ami și apoi am început să urcăm pe o potecă îngustă, unul în urma celuilalt. Reiko era în frunte, Naoko la mijloc, iar eu încheiam plutonul. Reiko umbla cu pași siguri, ca una care cunoștea fiecare colțișor. Drumul urca pieptiș și nu prea mai aveam suflu și pentru vorbe. Naoko era îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
întoarcem târziu, Naoko o să intre la bănuieli. Pe răspunderea mea. — În ordine, dar aș vrea totuși un acoperiș. E cam răcoare afară, spuse Reiko. Înainte de a ajunge la terenul de tenis, a luat-o la stânga. Am coborât pe o scară îngustă și am ajuns la câteva magazii, aliniate una lângă alta. Reiko a deschis ușa celei mai apropiate, a intrat și a aprins lumina. — Hai, intră! Nu e mare lucru pe-aici, spuse ea. Magazia era totuși bine aprovizionată cu schiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]