4,199 matches
-
și Începu să țipe. Urmele de pași dispăreau rapid, fulgii grei de zăpadă le umpleau, făcând totul neted și fără trăsături. Logan patină oprindu-se, cu ochii scanând peisajul. Urma ducea direct de la casă În Întuneric. Și acum urma dispăruse. Înjură cu amărăciune. Polițistul pe care-l târâse după el pufăi, oprindu-se În spatele lui. — Ce facem acum, domnule? Întrebă el, luptându-se să respire. Logan privi dincolo de el, Încercând să ghicească În ce direcție mersese Martrin Strichen, luând-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Noi nu vom merge niciodată cu armele în mână la Roma. Liniștea era adâncă. Puterea viteazului Germanicus, cel atât de cinstit și drept, asupra oamenilor săi era aproape hipnotică. Copilul îl auzi doar pe tribunul care-l ținuse lângă el înjurând printre dinți. Istoricii aveau să scrie că, de comun acord, comandanții celor opt legiuni au propus marșul asupra Romei și că nu se știe ce zeu potrivnic l-a povățuit pe Germanicus să refuze. Pentru că în acea zi, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răzgândească, neliniștitul Callistus trimise cohortele pretoriene să-i dea de urmă prin saloanele, criptoporticurile, camerele și termele palatelor imperiale. Pretorienii se grăbiră, știind ce aveau de pierdut dacă nu-l găseau. Soarta imperiului fu hotărâtă atunci când un soldat care scotocea înjurând prin pavilionul de serviciu de pe terasele vechii Domus Tiberiana văzu o pereche de încălțări ivindu-se de sub o draperie. Bătrânul, care stătea ascuns acolo, crezu că veniseră să-l ucidă și-i implora bâlbâindu-se să-i cruțe viața, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să se Întoarcă În text (cum i se pare acelui critic obosit); da, să se Întoarcă În atenția tuturor, să fie văzut cum se plimbă pe stradă, cum e o persoană de tot respectul; nu bea, nu fumează, nu-și Înjură colegii pe la cârciumi sau prin gazeturi, nu le fură premiile literare, când se află, ca din Întâmplare, În componența unui juriu, nici nu se laudă că el nu există decât pentru a face să avanseze progresul adevărului etc., etc.; eh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
când mergeam pe stradă, mă uitam la oamenii din jur să văd dacă și ei știau cât sunt de genial. Unii știau și parcă Își șușoteau ceva, adică mă recunoșteau dintre ceilalți; alții Însă mă priveau indiferenți, ba chiar mă Înjurau, dacă nu mă dam la o parte la timp dinaintea lor. M-am simțit ofensat și nu mă mai uitam la oameni, ci numai la case și copaci. Știam cum arată orice casă aflată În drumul meu și dădusem nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a „prins“, s-a prefăcut, a vrut să te păcălească, să te prindă În vreun fel, să te facă să-i dai atenție. Râzi și tu, n-ai Încotro. Acum, strigă la colegele ei cu voce groasă de șantan, le Înjură pe Mariana și pe Angela: „Bă boarfelor, voi nu vedeți că ăștia din grupa noastră sunt stătuți, s-au jigărit ca vai de ei. Ce-așteptați? Săriți pe ei! Nu-i lăsați să umble... prin alte locuri!“. Râdem cu toții. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de gâsculițe. Rămân un bun camarad cu ea, dacă vrea să discutăm idei. Îmi iau În fiecare după-amiază, când ies de la bibliotecă, o idee și mă plimb doar cu ea pe străzi. Atunci nu văd pe nimeni. Mulți colegi mă Înjură crezând că mă fac că nu-i văd. Efectiv nu-i văd, chiar dacă trec la un pas de mine. Sunt absorbit lăuntric. Atunci mă simt cel mai liber. Mă simt puternic. Orice politețe inutilă mă Îndepărtează de ceea ce sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu tine neîntinată! 13 mai 1965 (joi) Hai! Hai s-o dăm dracului de lume! În ceasul de taină, când stelele se-mbată În apa fântânilor, atunci trebuie să vii. Când oamenii or să mănânce lacom și-or să se-njure la gura fântânilor, degeaba vei veni. Când cerul era copleșit de nori și torturat de Încleștările trăsnetului, atunci trebuia să vii. În zilele senine, când bucuria oamenilor se va Împleti cu sfânta lor ignoranță, atunci, degeaba vei veni. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Băteam toată ziua străzile în lung și în lat și era vizibil deranjat; mergeam să luăm masa prin vreun fast food, eu încercam să fiu drăguță, iar el se ținea la doi metri distanță citind pagina sportivă din ziar și înjurând probabil în gând că trebuie să-și piardă timpul cu o femeie. Pe vremea aceea, eram la Casa 7-5... - La ce? - Secția numărul 75. Noi le spunem „case”. Iar majoritatea polițiștilor nu mai spun „numărul 75”, ci doar „șaptezeci și cinci” sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
naibii de aici. Decise astfel că obligațiile unui sergent în ceea ce privește relația cu comunitatea trebuie trecute pe planul doi când aveai de-a face cu scena unei infracțiuni. Agenții îl imobilizară pe agitator și îl conduseră, în timp ce acesta nu contenea din înjurat, departe de acel loc. - Ar trebui să-l amendăm? întrebă unul din polițiști. - Nu, doar țineți-l departe de acest loc, strigă ea, provocând râsete în rândul celor adunați. Urmări apoi din priviri cum bărbatul era escortat spre una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o fac să se-nfurie, da’ n-o făceam niciodată. Până s-a luat de mine doamna P c-un comentariu din ăla răutăcios de-al ei și-a trebuit să vin iar la timp. Și asta-i altă chestie: înjuratu’. Lorraine își băga și își scotea cu toată lumea, da’ se pare că lui Iisus nu-I plăcea să-njure, așa c-a terminat cu astea când a-nceput să se ducă la cursuri. Și se uita la mine cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
un comentariu din ăla răutăcios de-al ei și-a trebuit să vin iar la timp. Și asta-i altă chestie: înjuratu’. Lorraine își băga și își scotea cu toată lumea, da’ se pare că lui Iisus nu-I plăcea să-njure, așa c-a terminat cu astea când a-nceput să se ducă la cursuri. Și se uita la mine cu privirea aia visătoare și prostească dacă ziceam dracu’ sau ceva și dădea doar puțin din cap, așa cum face ea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
aviator și stiloul american prins la buzunarul de la piept. TÎnărul trecu prin mulțime și se apropie de Jim, cu mîinile galbene ca niște dihori. — Băiat american? — Englez. Aștept șoferul. — Băiat... englez. Tu vino acum. — Nu - e acolo. TÎnărul Întinse mîna, Înjurînd În chineză, și-l apucă pe Jim de Încheietura mîinii. Degetele lui pipăiau pe cureaua de metal, Încercînd să desfacă Închizătoarea ceasului. Țărăncile Îl ignorau, cu găinile adormite În poală. Jim Împinse mîna tînărului și simți strînsoarea degetelor acestuia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe tata. Dar cum ar putea să fie aici? Bătrînul rus arătă spre vînătăile de pe fața lui Jim și clătină din cap. — Toată lumea e În război și tu tot te mai Învîrți pe bicicletă... CÎnd ofițerul japonez Începu să-l Înjure pe unul dintre hamali, domnul Guerevici Îl trase pe Jim În spatele unui platan. Desfăcu ziarul ca să-i arate schița unui artist extravagant Înfățișînd două vase de război uriașe scufundîndu-se sub o grindină de bombe japoneze. Din fotografiile de mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gura rîului Yangtze, și care se Întindea dincolo de suburbiile Shanghai-ului. Șoferul făcu un gest spre Bund și spre Nantao și se urcă În cabină. Stătea liniștit, cînd sergentul Uchida Își făcu loc printre soldații plictisiți și Începu să-l Înjure urlînd. Stînd lîngă soldați, Jim așteptă ca sergentul Uchida să ajungă la apogeul tiradei sale, cînd va trebui să ia o decizie. Bineînțeles, sergentul cercetă linia aglomerată a orizontului de clădiri cu apartamente și depozite, apoi arătă la Întîmplare spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu o vârtelniță veche, de-a tractorul și tractoriștii. Și de-a batoza. Deodată Îi Încremenești. Le spui cu voce senină că nu există Dumnezeu. Fug speriați și se ascund prin grajd și prin fân. Rânjești. „Proștilor, uite, eu Îl Înjur pe Dumnezeu” și ieși afară În ploaie. Tună și fulgeră, te uzi până la piele și urli către cer că nu există Dumnezeu, că Sfântul Petru e un prost, că nu există Îngeri și nici dracul, că a zburat acolo un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
alb și curat. În Închisoare, deși era bătrân, l-au pus să care niște sobe grele de fontă și era acolo și un nepot al lui Sadoveanu, dar pe ăla nu-l puneau să care că era paralizat și Îi Înjura toată ziua pe gardieni și-i făcea porci de comuniști. Pește zice că și el cunoaște un politic, care a ieșit anul trecut și că a aflat de la el că tovarășul Gheorghiu-Dej este bolnav de gripă. Tu Îi spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
icoană. În spatele icoanei, ascuns, carnetul de partid (Îl vei căuta luni de zile, când vin niște babalâci de la comitetul de cartier aproape zilnic să ți-l ceară). Moare sec, fără să i se fi Împlinit nici un ideal, moare nefericit, chinuit, Înjurând la comuniști, Înjurându-l pe iubitul lui, Dej, Înjurându-l pe Ceaușescu, Înjurându-i pe toți comuniștii, Înjurându-se pe sine, moare tot spunând rugăciuni, alergând la fereastră pentru o gură de aer, moare fumând, moare În alcool, moare fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ascuns, carnetul de partid (Îl vei căuta luni de zile, când vin niște babalâci de la comitetul de cartier aproape zilnic să ți-l ceară). Moare sec, fără să i se fi Împlinit nici un ideal, moare nefericit, chinuit, Înjurând la comuniști, Înjurându-l pe iubitul lui, Dej, Înjurându-l pe Ceaușescu, Înjurându-i pe toți comuniștii, Înjurându-se pe sine, moare tot spunând rugăciuni, alergând la fereastră pentru o gură de aer, moare fumând, moare În alcool, moare fără prieteni, deși e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
căuta luni de zile, când vin niște babalâci de la comitetul de cartier aproape zilnic să ți-l ceară). Moare sec, fără să i se fi Împlinit nici un ideal, moare nefericit, chinuit, Înjurând la comuniști, Înjurându-l pe iubitul lui, Dej, Înjurându-l pe Ceaușescu, Înjurându-i pe toți comuniștii, Înjurându-se pe sine, moare tot spunând rugăciuni, alergând la fereastră pentru o gură de aer, moare fumând, moare În alcool, moare fără prieteni, deși e Îndoielnic să fi avut vreodată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
când vin niște babalâci de la comitetul de cartier aproape zilnic să ți-l ceară). Moare sec, fără să i se fi Împlinit nici un ideal, moare nefericit, chinuit, Înjurând la comuniști, Înjurându-l pe iubitul lui, Dej, Înjurându-l pe Ceaușescu, Înjurându-i pe toți comuniștii, Înjurându-se pe sine, moare tot spunând rugăciuni, alergând la fereastră pentru o gură de aer, moare fumând, moare În alcool, moare fără prieteni, deși e Îndoielnic să fi avut vreodată un prieten adevărat. Stă cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
comitetul de cartier aproape zilnic să ți-l ceară). Moare sec, fără să i se fi Împlinit nici un ideal, moare nefericit, chinuit, Înjurând la comuniști, Înjurându-l pe iubitul lui, Dej, Înjurându-l pe Ceaușescu, Înjurându-i pe toți comuniștii, Înjurându-se pe sine, moare tot spunând rugăciuni, alergând la fereastră pentru o gură de aer, moare fumând, moare În alcool, moare fără prieteni, deși e Îndoielnic să fi avut vreodată un prieten adevărat. Stă cuminte și mort În casă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spre closet, Ruby se duse spre locul pasagerului din față. Era cât pe-aci să intre Înapoi În mașină, când văzu prețioasa ei listă de la Jill McNulty afară În ploaie. Probabil că-i alunecase din poală când ieșise din mașină. Înjurându-se pe sine, se aplecă și o luă. Era acoperită cu picături de ploaie. Era pe cale s-o pună la loc În geantă când ceva - sau mai degraba lipsa acelui ceva - Îi atrase atenția. Semnătura lui Sam era În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
în birouri, strângând în mână un ciocan în caz că ne întâlnim cu hoții -, și el înșfacă din mâinile mele cealaltă carte, cea despre penisuri și vagine și relații sexuale, și ne îmbrâncim, ne pălmuim și ne lovim cu picioarele, el mă înjură și mă trimite în mansardă fără cină, unde stau și îmi ascult ghiorăielile mațelor și zgomotele de la masă, discuțiile și zăngănitul farfuriilor de sub mine și îmi doresc să îl văd mort, deși știu că acesta este un gând nesăbuit având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
-o pe următorul rând. Restul e poveste. Se întâmplă în fiecare zi. Oamenii ies pe altă ușă decât cea pe care au intrat, nu își găsesc mașinile și se plimbă de colo-colo blestemându-și propria prostie până când găsesc mașina. Am înjurat foarte mult în acea după-amiază. Am și alergat foarte mult, de pe un rând pe altul. M-am oprit la fiecare mașină maro, chiar și la cele care nu erau Cadillacuri. M-am uitat în fiecare Cadillac închis la culoare. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]