3,744 matches
-
Șomuzelul... acolo prindeam porcușori, niște pești mici ca degetul, cu o undiță rudimentară, confecționată de mine... Cu o seară înainte puneam sub mal, în apă, o găină moartă, să se adune plevușca la mâncare... Îi prăjeam, Scămoșilă și Muțeasca erau înnebuniți după porcușorii ăștia prăjiți în făină de porumb... *** De Scămoșilă, un motan siamez adus de la Fălticeni de mic, de la un medic, mă atașasem mult. Foarte afectuos, gelos chiar, mă urmărea cu o atenție deosebită când scriam, așezându-se deseori pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
fumat în fața sălii și s-a băut în holul mare, în pauze. Măsura a stârnit unele nemulțumiri. Atmosfera a fost mult mai liniștită ca la alte ediții, dar au fost și excepții. În ultima seară, niște spectatori bine amețiți și înnebuniți de farmecele solistei nigeriene au dat chiar ei un adevărat spectacol. Enciclopedia Kronos Quartet Luiza Vasiliu Duminică, 11 mai, Kronos Quartet (David Harrington - vioară, John Sherba - vioară, Hank Dutt - violă, Jeffrey Zeigler - violoncel) au cântat pentru prima dată în România
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
asta, totul s-a rezolvat cu iuțeală de mână și pe nebăgate de seamă. La ieșirea de la plenară, participanții aveau ochii umezi de „sacrificiul lui Vadim“. Iar Mitică Dragomir a sintetizat totul în stilul său de peluză: „Dacă n-a înnebunit, atunci e un mare strateg.“ Eu cred doar că Vadim își face iluzii. ILIESCU DĂ CU SUBSEMNATUL Bătrânețe, haine grele. Zenitul carierei, că de sfârșit nici nu vrea să audă, îl aduce pe Ion Iliescu la masa de scris a
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
generație, păstrate din teamă, respectate aproape ca și cultul, superstițiile popoarelor sunt, poate, arhivele lor cele mai vechi"**. Sunt în firea românească aceste drăgălășenii ațâțătoare care caracterizează doina, aceste mici vorbe dulci, aceste diminutive prețioase, aceste alintări voluptuoase care le-nnebunesc pe femei. Povestirea este punctată de interjecții provenite din natura câmpenească și care marchează o etapă, în timp ce povestitorul recită și citește în memoria sa ca într-o carte fermecată. Nu știu nimic mai frumos, mai grațios și mai proaspăt decât
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
rar amestec din caracterul tău și cel al tatei?... Sau numai întâmplările triste sunt demne să fie povestite?". O scrisoare (Ein Brief, în Handzeichnungen) este o dramă înfiorătoare în care o tânără suferă pentru soțul său care o ruinează și înnebunește. Ea nu găsește alinare decât în societatea unui bărbat care-i oferă cele mai prețioase ajutoare, , care îi îngrijește soțul în crizele de epilepsie și vine s-o vadă în lungii ani când ea trăiește singură în lipsa soțului internat la
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
care de fapt este al ei. Arnold nu rezistă acestei vrăjitoare. Sparge statuia Liei și o înlocuiește cu o sirenă pentru care marina pozează ca model. Lia moare de tristețe, Arnold, dezabuzat, află de josnicia sirenei sale, o ucide și înnebunește. Imaginea acestei femei fermecătoare și satanice este trasată cu cruzime. Un element de atracție se adaugă povestirii: autorul este artist și se complace aici în descrierea atelierului și a operei. Avem o bună critică de artă (descrierea fântânii), cum era
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
îl ascultăm de ani de zile, sărim ca nebunii pe Mala Vida și ne melancolizăm la maximum pe Dia Luna... Dia Pena. Cu Manu Chao empatizez de mult, la fel ca puzderia de francezi, bretoni, spanioli, mexicani, peruani, germani, africani înnebuniți de prestația spaniolului născut la Paris. A fost atât de intens totul, încât nimeni nu-și mai amintea la final, nici măcar bretanii care și-au fluturat steagul non-stop, că avuseseră loc două pene de curent, chiar în momentele forte. După
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
lucrurile s-au adunat. Am văzut anul acesta la Sfântul Gheorghe un Hamlet făcut de Arpad Schilling, în care trei actori în jeans, hanorac sau cămăși jucau cu o normalitate uluitoare Shakespeare. Puștii care au fost la acest spectacol erau înnebuniți după el și cred că pe tipul ăsta de așteptare demitizantă se pliază și filmul tău. E nevoie, așa cum spui, de această demitizare pentru un public care se raportează altfel la Eminescu. Pe mine mă atrage mai puțin zona lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
cele din Always Outnumbered Never Outgunned. Cei doi soliști au coborât de pe scenă și, bine flancați de SPP-iști, au mers la spectatorii din primele rânduri. Au plecat fără bis, părăsind scena pur și simplu la expirarea timpului, după ce au înnebunit publicul nu numai cu muzica, dar și cu stilul presărat cu înjurături și ironii la adresa noului an, „two fucking thousand and eight shit“, sau a celor de la Europe. Pauze pustii și dese Pauzele lungi dintre concerte au fost principalul motiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
a cazat la Hotel Unirea, în centru. Când să facă pe cont propriu câțiva pași prin oraș, a înghețat de uimire, năpădit de amintiri ca și cum s-ar fi întors în timp - și totul pentru că văzuse cum trece un tramvai. Nu înnebunise. A fost șocat să recunoască - aici, în estul Estului, la capătul lumii - unul dintre tramvaiele elvețiene care circulau pe vremea copilăriei lui. Nu era vorba doar de o simplă asemănare, ci, mai mult, erau chiar aceleași tramvaie (chestie perfect explicabilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
de vedere, m-am bucurat foarte mult, pentru că, profesor fiind, am cunoscut părinți care-și aduceau copiii și-i băgau cu forța în facultățile astea de teatru, știind că e o chestie de bonton. Ai mei nu au fost niciodată înnebuniți cu ceea ce fac eu, deși aud, acum, din ce în ce mai multe. Bine, frații și surorile mele se bucură mai mult și probabil că se și laudă cu mine! Frații și surorile dumneavoastră, care sunt răspândiți pe tot globul pământesc, dacă nu mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
netulburat, distanța dintre gratii. De la geam la ușă, de la ușă la geam, itinerar unic pe culoarul dintre paturi. Pașii se succedau ritmic, mîinile le țineam la spate și nu încercam să mă gîndesc la nimic. Dacă mă gîndesc la pedeapsă, înnebunesc... Cu timpul, începi să faci economie de mișcări și de vorbe, instinctul de conservare îți insuflă dorința de hibernare. Vrei să te culci și să dormi, să dormi și să nu mai știi nimic și să te trezești în ziua
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
izbucni vreodată, pentru că nebunia nu poate fi controlată și provocată la comandă."97 Au existat însă și cazuri cînd deținuții au colapsat, fie din pricina bătăilor, fie din imposibilitatea de a îndura batjocura și încălcarea demnității umane (cazul directoarei de la Creditbank, înnebunită în pușcăria din Rahova, a fost intens mediatizat). Ritualurile adaptative se traduc prin expresia des întîlnită "a-ți face pușcăria ușoară", adică posibilitatea de a crea condiții normale într-un mediu anormal: a avea un pat bun, o pătură bună
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
beneficii atît de mici (în general, mutilările sînt o raritate în organizațiile civile, libere). În penitenciar ele sînt expresia insuportabilității: "Nu mai rezistă în bătăi sau în celular, unde sînt uitați cu lunile. Singur între patru pereți, îți vine să înnebunești. Sînt unii care găsesc cîte un cui și, cu tocul de la pantof, dacă nu cu altceva, și-l bat în cap. Se taie cu sticle, cu lame sau cu ce găsesc. Fac uneori greva foamei, ăștia îi spun refuz de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
lor a fost violentă: "dacă vor și șefii e OK; dacă nu, le arătăm noi primarilor: îi aducem în pușcării și scoatem deținuții pe platou. Să le dispară cheful să pună laba pe noi. Punem de-o grevă de-i înnebunim". Afirmația a fost făcută de o persoană din conducerea penitenciarului Rahova și întărită de cadre superioare din Iași, Focșani, Gherla, Giurgiu, Jilava semn că un scenariu pentru o posibilă revoltă a fost deja elaborat. El a fost chiar prezentat de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ai trezit că te sună și că-ți spune că s-a căsătorit cu alta? Mhm. Nasol. Dă-l în mă-sa. Păi ce să zic? Nu era de tine, clar. Cât timp ați fost împreună? Patru ani? Băi, ai înnebunit? Păi și ce l-a apucat? Da, nici eu nu pricep, serios că nu. Ce să zic. Mai bine zici mersi că ai scăpat de omul ăsta și-ți vezi de viața ta. Îhâm. A, da? Nu, n-am nici un
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
nenicule, că doar nu ne știm de azi, de ieri. Hai. La ce oră? Bun. Gata. Îmi strâng jucăriile și mâine-dimineață mă prezint la ușa clinicii tale. Te-am pupat. Mm? Cum adică să nu mănânc nimic astă seară? Ai înnebunit? Hai, nu mai veni cu pretenții de om nebun, că te-njur de mamă. Te am pupat. Aud cum închide telefonul și nu știu ce să fac. Am rămas în picioare, în spatele ușii, rezemat de un pe rete. Secretara n-a apărut
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
La crâșmă, bețivule! Unchiul înaintă prudent câțiva pași, se apropie de un dulap mare din lemn și începu să-l izbească sacadat cu pumnii zbierând: Acolo am fost, la casă, acolo!!! Frumos... spuse mătușa retrăgându-se înspăimântată câțiva pași. Ai înnebunit. Băutura te-a înnebunit... Unchiul lovea cu pumnii mai tare, mai hotărât. Vezi că vin vecinii îndrăzni mătușa ezitând. Apoi privi spre mine îngrijorată și încurcată. Eram speriat, începusem să tremur, nu de teamă, asta parcă dispăruse, ci de furie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
înaintă prudent câțiva pași, se apropie de un dulap mare din lemn și începu să-l izbească sacadat cu pumnii zbierând: Acolo am fost, la casă, acolo!!! Frumos... spuse mătușa retrăgându-se înspăimântată câțiva pași. Ai înnebunit. Băutura te-a înnebunit... Unchiul lovea cu pumnii mai tare, mai hotărât. Vezi că vin vecinii îndrăzni mătușa ezitând. Apoi privi spre mine îngrijorată și încurcată. Eram speriat, începusem să tremur, nu de teamă, asta parcă dispăruse, ci de furie că trebuia să asist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Personajul ei era acela al unei femei în drăgostite, imperioase, geloase, disperate, răzbunătoare. Scena Ju de cății îți rupea inima, iar când Viorica lansa "Anatema cu voi!", era ca și când s-ar fi petrecut o rupere de nori. Efect zdrobitor. Publicul înnebunea! În Principesa de Bouillon, Cortez era splendidă din punct de vedere vocal. Aria "Acerba volutta" era zenitul fiecărui spectacol pe care l-am văzut. În mod ironic, me zzosoprana avea mai multă chimie cu Maurizio decât Adriana! În schimb, Giulietta
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Vocea Americii, pe Dolfi, BBC-ul, am dat interviurile acelea extraordinare. Vorbeam continuu! Stri gam: "Nu trageți în frații voștri!" Eram ca în transă. Soră-mea, ștefania, venise de la școală, mă aude la radio și începe: "Vai de mine, a înnebunit Viorica! Ne dă afară pe toți! Ce-a apu cat-o?", i-au căzut sacoșele din mâini... Cred că ați fost chiar primul artist care a venit și a cântat în țară după... — Da, în aprilie 1990. Am făcut concertul
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ascultați relatarea mea. Tatăl meu nu este părintele meu biologic, deși m-a iubit foarte mult iar eu l-am iubit cu același sentiment și sinceritate, mi-a dat tot ce mi-am dorit până-n ultimul moment, dar acum a înnebunit, a început să-și iasă din fire, să-și piardă mințile. Vă rugăm să vă explicați, pentru că noi nu vă înțelegem. De curând am aflat și eu, tocmai de la mătușa care o însoțea, sora mamei, căreia i-am destăinuit ce
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
mi-a impus timidități și, în fine, de rigorile istoriei. Într-o bună zi, după ce părinții mei s-au împăcat, reluându-și traiul în comun, m-au luat cu ei la clinica psihiatrică, s-o vizităm pe tanti Marioara, care „înnebunise“ și se spera că vederea mea, adoratul ei nepot, ar fi putut avea un bun efect curativ asupra bolnavei (cel puțin așa mi s-a spus mie). Stătea pe un scaun de lemn cu spetează, parcă așteptându-ne, fiindcă așa
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
decadent“ și ceea ce constituia fondul meu autentic. Când m-a cunoscut Blaga, scriam poezii suprarealiste ori inspirate de pictorii „decadenți“. Nu cunoșteam decât prea vag literatura suprarealistă (din acest punct de vedere, Clujul se arăta chiar foarte provincial) și mă înnebuneam de Hieronymus Bosch, de Brueghel: socotind aceasta de bun augur, el m-a îndemnat totuși să nu neglijez pe „clasici“, pe artiștii Renașterii, pe care, de fapt, i-am înțeles abia prin modernii care i-au transfigurat desfigurându-i în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
începea să țipe că are copii și că-i este dor și că ea nu mai poate și că are deja bagajele făcute... Era doar de două luni în Italia și părerea mea e că nu mai avea mult și înnebunea. Eu aveam trei luni de vechime și mi se părea că stau bine față de ea. Săraca! Sunt femei necăjite în țară, care au stat la sapă toată viața lor, au mers la oraș la piață o dată pe lună sau cine
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]