3,317 matches
-
la rîndu-i, deconectanta carte de proze scurte, intitulată indubitabil antimarxist Check Point Charlie. 20 mai Frază precum "Casele frumoase au o geometrie simplă: te orientezi numaidecît" întîlnită în recentul roman al lui Antonio Tabucchi îți resuscită, brusc, uitate vizite (aranjate, întîmplătoare), îți ațîță noi curiozități exploratorii. Totul e ca prima impresie să rămînă și cea determinantă, pentru că, de cele mai multe ori, repetarea vizitei în aceeași încăpere tocește cumva acuitatea percepției, iar diagnosticul suportă (motivata) aproximare. E un transfer în cazul meu dinspre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bazilica Sacré Coeur și (juxtapunere, vai, blasfematoare...) Moulin Rouge. Dezamăgire. În 1989, le admiram prinzînd, surprinzător, o dimineață degajată. Acum, toate neamurile pămîntului sînt aici și mișună, mișună. Îmi amintesc, subit, pasajul din Semințele generozității de Denis Waitcey (lectură absolut întîmplătoare), în care mama, încercînd să înțeleagă de ce-i plînge copilul plimbat totuși prin fața vitrinelor sclipitoare, nu reușește să o facă decît în momentul cînd se apleacă să-i lege șiretul desfăcut și, astfel, să vadă de la înălțimea copilului: puzderia de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trotuar de ce vedeam prin fereastră. Într-adevăr, primii pași prin sală m-au pus în fața unui talent șocant, avînd toate atributele vocației indubitabile. Apetitul vizibil pentru materialul în sine fie el textură mașcată, alta decît cea a pînzei de suport:întîmplătoare bucăți de stofă, de plasă, de pătură, de pălărie, de chiloți, de fustă fie rebutate plăci de patefon, sau foste mănuși ergonomice, apetitul acesta material, placat pe imprevizibilitatea compozițională, fac din pictura lui băiețică ce-mi bătea delicat în ușă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prelucrare a unui "obiect" prin gândire, sensul a priori al înseși gândirii autonome; mai bine zis, al unor elemente ("reguli", "principii", "forme" etc.) ale sale. Îl putem recunoaște, însă, în acest moment, doar formal și cu un sens de fapt întâmplător. Însă prin aplicarea unei reducții fenomenologice, el se va înfățișa ca atare, "în carne și oase", sau "în persoană", cum spun fenomenologii, adică în propria sa necesitate: totuși, cum demersul va arăta, într-o necesitate locală, particulară, așadar, în bună
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
moment dat, este autorizat din perspectiva convențiilor formale instituite de gândirea autonomizată. Faptul că aceste convenții sunt luate drept elemente a priori ale constituirii oricărui gând, ale constituției oricărei rostiri sau făptuiri, pare a fi mai degrabă rezultatul unei opțiuni întâmplătoare, decât al unei decizii bine întemeiate, care ar implica și criterii de altă natură decât cele formale, sau care ar pretinde o "necesitate" structurală (gândirii) mai degrabă decât o simplă posibilitate de a fi a gândirii înseși. Dar problema acum
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dovada unei poziții privilegiate a "judecății" într-un orizont care, acum, la începutul demersului de față, pare a ține tocmai de "rațiunile judecății": este vorba despre ceea ce mai devreme am numit "orizontul dictaturii judicativului". Oricum, semantica în cauză nu este întâmplătoare, cu toate că pare a constitui o sursă de complicații pentru un demers care o vizează. Judecata este, în fapt, un fel de nod semantic, o unitate de semnificație, unificată prin sensul formal pe care îl capătă, îl păstrează și îl "aplică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însuși cu definițiile și toate proprietățile lui; apoi trebuie să determinăm acele atribute, care urmează logic din lucrul dat, ca și acelea care nu-i pot aparține."85 Mai întâi, e bine să luăm seama asupra faptului că nu este întâmplătoare folosirea lui "trebuie" (deĩ) de către Aristotel. Ținta lui este să construiască silogismul (raționamentul) după toate regulile de corectitudine. Deocamdată, nu este încă vorba despre corectitudine în mod tehnic, însă "trebuie" instituie o cale a necesității, a lucrului care nu se
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de "nu" adresat ființării, un nimic înțeles în sensul lui nihil negativum, pe atât de puțin este diferența în calitatea ei de "nu" aflat între ființare și ființă, doar produsul unei distincții operate de intelect (ens rationis)."169 Nu este întâmplătoare, cred, referirea lui Heidegger la aceste două "specii" ale nimicului (nihil negativum și ens rationis) prezente la Kant, în sistematica speciilor nimicului de la sfârșitul "Analiticii transcendentale" (Critica rațiunii pure); și nici aceea la intelect, înțeles ca facultate de operare a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
originar al unității timp-adevăr pe care îl are constituirea (de sine a) Dasein-ul însuși. 3.4. Încheiere la Prima Secțiune: Sensuri "finale" ale analiticii și dialecticii Din exemplificările propuse aici am căpătat încă o dovadă pentru faptul că nu este întâmplătoare constituirea discursului filosofic pe baza celor două modele judicativ-constitutive, analitica și dialectica. Aceste două veritabile topos-uri logice oferă proiecții ale unor interogații, răspunsuri, argumentări etc. neconstituite încă, "modele teoretice" cu funcțiune de prealabil tematic și metodologic pentru discursul filosofic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau sub condiționările constituante ale acesteia). De fapt, fiindcă primește anumite modulații temporale acestea făcând posibilă corespondența dintre ceea ce spune judecata și faptul la care ea se referă -, "este" capătă natură judicativă; intervenția timpului în acest moment nu este deloc întâmplătoare; tocmai el aduce sub un singur sens toate aceste elemente ale judecății. Totuși, natura judicativă, constând, pentru verb, în jocurile sale temporale, nu-l epuizează pe "este"; căci acesta, în esența sa, reprezintă ceea-ce-este, anume ceva care se poate sustrage
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
natural". Punerea în discuție a timpului, în filosofie, a fost întotdeauna însoțită de o tematizare propriu-zis ontologică; așadar s-au aflat în atenția filosofului și teme despre ființă și ființare, despre diferența dintre acestea, despre relația lor etc. Nu este întâmplătoare, desigur, această situație. Acum o putem lămuri, ținând seama de faptul că timpul este "originea non-originară" (a priori "universal" în orizont "istoric") a dictaturii judicativului. Filosofia, urmărind întotdeauna ceea-ce-este-originar, ceea ce este anterior și constituie ceea ce urmează, adică a priori-ul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
veritabil scenariu al în-ființării: ființa în sine trece, prin categorii, în ființare (potrivit Stagiritului, în individual); dar este "rostită" ființa însăși prin câteva sensuri la care se revine continuu, în istoria filosofiei.222 De aceea putem spune că nu este întâmplătoare stabilirea acestui mediator categorial pentru trecerea în cauză. De fapt, judecata de legitimare și confirmare asupra acestei chestiuni aparține ea însăși orizontului dictaturii judicativului. Dar ființa (în sine) trece în ființare, potrivit altor scenarii filosofice, prin mediere direct temporală, nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sus au o legătură directă cu istoria filosofiei. Dar nu trebuie uitat faptul că dictatura judicativului nu se reduce la filosofie, că ea precondiționează și alte tipuri de discurs, cum ar fi cel științific, cel ideologic. Această opțiune nu este întâmplătoare: știința și ideologia sunt teritorii de aplicație a regulilor și convențiilor dictaturii judicativului, în vreme ce filosofia constituie orizontul de "geneză fenomenologică" al acesteia. Logos-ul formal s-a constituit, adică a trecut în logică, prin mijlocire filosofică; mai mult, ținta "finală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
arătăm în continuare, chestionând felul de a fi (doar) al operațiilor celei de-a doua timporizări, anume părtinirea, ordonarea și autorizarea. Ideologia a urmărit întotdeauna mișcarea discursului de tip filosofic și, desigur, transformarea acestuia datorită tematizării non-judicativului și a actelor întâmplătoare, mai mult sau mai puțin, ale de-constituirii judicativului constitutiv. De aceea ideologia își schimbă conținutul ca atare, chiar tehnicile de părtinire, ordonare și autorizare a gândurilor, rostirilor și făptuirilor omenești, dar nu-și poate schimba și operațiile "logice" prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
35. Capacitatea Europei de a stabili standarde de operație unice, de a coordona activitatea Între competitori și de a crea parteneriate public-privat Îi dă un avantaj față de companiile americane, a căror strategie go it alone generează adeseori standarde multiple, dezvoltare Întâmplătoare a noilor tehnologii și surplusuri pe piață. Desigur, aceasta a fost situația În cazul tehnologiei wireless, iar acum, cu noua tehnologie de rețea. Comunitatea de afaceri europeană speră că această creștere a cheltuielilor pentru cercetarea fundamentală și parteneriatele public-privat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
strict condiționat în toate apucăturile sale, el nu poate fi câtuși de puțin răspunzător de actele sale"110. Pentru Zosin, crimele efectuate de un individ sănătos mintal exprimă o rezultantă a acestor condiționări sociale, individul în sine nefiind decât instrumentul întâmplător (așa cum oricare altul ar fi putut deveni într-o conjunctură socială similară). În cazul omului bolnav, responsabilitatea este tot atât de neavenită, fiind vorba aici de o expresie a determinismului organo-psihic111. Aproape nimeni nu mai contestă determinismul în fenomenele organice; doar îl
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
rusa nu are verbul corespunzător pentru a avea și folosește construcția locativă pentru exprimarea raportului de posesie. În continuare, voi încerca să arăt, urmând informația din bibliografie, că relația etimologică și semantică dintre a avea și a fi nu este întâmplătoare, cele două verbe având trăsături semantice și sintactice comune. 3.1. Din istoria interpretării verbului a avea Afirmația lui Benveniste că a avea este un pseudotranzitiv este interpretată de Bertolussi (1998: 81) astfel: complementul în acuzativ nu primește rol tematic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
an înainte, în introducerea la numărul special al revistei Lingua, 71, nota 1, p. 1. 12 În această lucrare, am adoptat definiția ergativității dată de Dixon (1994), precum și tipurile de ergativitate propuse de acest autor. Alegerea nu a fost, desigur, întâmplătoare: Dixon descrie ergativitatea, mai ales din punct de vedere tipologic, dar și sintactic, nu din perspectiva lingvistului de birou, ci din aceea a omului care a făcut eforturi enorme de a învăța unele dintre aceste limbi, pentru a putea intra
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mai ales pentru verificarea acestora, este nevoie de un număr suficient de mare de cazuri. În multe situații însă (lucru variabil în mod special în privința fenomenelor macrosociale), sociologul dispune de un număr redus de cazuri. Aceasta face dificilă separarea accidentalului, întâmplătorului de ceea ce este general necesar. Problema numărului este agravată aici de alte două probleme: a interdependenței și a interacțiunii. Problema interdependenței. Pentru a fi semnificative, faptele trebuie să fie reciproc independente. Ne interesează, de exemplu, modelul general al industrializării în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai pe larg într-un alt capitol. Posibilul acțional reprezintă o stare obiectivă, dominată de legi care pot fi determinate. Structura și dinamica sa pot fi, în principiu, detectate riguros. Evoluția tehnologiei este un caz tipic. Invențiile tehnologice nu sunt întâmplătoare, ci se condiționează, se așteaptă una pe cealaltă. Nu orice invenție tehnologică este posibilă la un moment dat. Omenirea nu poate face salturi peste etape. Tehnologia mecanică este un stadiu care premerge, în mod necesar, tehnologia chimică și electrică. În
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ce nu sunt suficient de clare pentru observator. Unul dintre cele mai curioase fenomene cu care sunt confruntate țările lumii a treia este marcata tendință de creștere a tribalismului după dobândirea independenței. Aceasta nu poate fi interpretată ca o „supraviețuire” întâmplătoare reactivată, ci, după cum remarcă G. Chavunduca, el primește o nouă funcție: a devenit o armă ideologică în conflictul politic și în competiția economică. Pentru mulți politicieni africani, tribalismul oferă un instrument în competiția pentru resursele rare și pentru obținerea puterii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
oricărei colectivități. În măsura în care nu există nici o amenințare, această cerință nu se manifestă. Apariția unei amenințări actualizează cerința securității, orientând sistemul spre apărare. Sistemele sociale pot varia larg, din punctul de vedere al configurației cerințelor lor funcționale, în raport cu caracteristicile mediului. Absența întâmplătoare a unei condiții necesare bunei funcționări a unui sistem este de natură săactualizeze aceste cerințe funcționale specifice care nu existau decât în stare latentă. Competiția crește, de exemplu, importanța realizării de performanțe. Un mediu în rapidă schimbare accentuează importanța unor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
examinarea, la nivelul colectivității, a alternativelor posibile în vederea alegerii uneia dintre ele. Soluțiile se impun oarecum de la sine, fie pentru că sunt singurele care au putut fi imaginate, fie pentru că reprezintă efectul unui șir de evenimente mai mult sau mai puțin întâmplătoare. Să luăm cazul „alegerii” creștinismului ca religie universală de către o largă populație dinperimetrul Imperiului Roman. Alegerea nu a fost făcută neapărat pentru că creștinismul ar fi reprezentat efectiv o soluție mai bună decât religiile care îi erau pe atunci concurente (lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fapt, ne putem pune mai multe întrebări: de ce normele de căsătorie, considerate obligatorii de către respectiva colectivitate, nu sunt respectate? ar putea respectiva colectivitate să respecte integral propriile sale norme? dar cele 20% de căsătorii „normale” se datorează unei coincidențe pur întâmplătoare cu cerințele normelor sau, dimpotrivă, ele sunt mai numeroase decât coincidența întâmplătoare? Analiza condițiilor concrete în care trăiesc colectivitățile arhaice, evidențiază o dilemă cu care acestea se confruntă în permanență: sistemul de reguli de căsătorie are rațiunile sale pozitive, fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
obligatorii de către respectiva colectivitate, nu sunt respectate? ar putea respectiva colectivitate să respecte integral propriile sale norme? dar cele 20% de căsătorii „normale” se datorează unei coincidențe pur întâmplătoare cu cerințele normelor sau, dimpotrivă, ele sunt mai numeroase decât coincidența întâmplătoare? Analiza condițiilor concrete în care trăiesc colectivitățile arhaice, evidențiază o dilemă cu care acestea se confruntă în permanență: sistemul de reguli de căsătorie are rațiunile sale pozitive, fapt care ar face dezirabilă respectarea sa integrală; pe de altă parte însă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]