4,963 matches
-
proaspăt și mătăsos. Pielea dogorea, îl strângea... totuși simți când Lucian, parcă lovit, se ridicase. Reuși să-l vadă depărtându-se, încovoiat, singur, până la dunga apei. Trase una din revistele de alături. Manole lipsea, și sora, acum Vera parcă dormita, întinsă pe spate, cu brațele și picioarele desfăcute... — Chiar nu intri deloc în apă ? — Nu. Femeie de interior. Prea aproape și prea atentă. Răspunsese imediat, parcă ar fi prevăzut întrebarea. Pânza cadrilată foșni : Lucian se întorsese, se afla din nou alături
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
câțiva amatori pentru spectacolul următor. Strada e la ora indecisă a zilei, amețită de căldura care a tot umflat-o, ca în ulei încins, până să devină acum, aproape de ceasul amurgului, o gogoașă uriașă și grea, pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre semeni, dăruindu-le suava sa indolență, nu se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
am așteptat să vii, dar am pierdut răbdarea și iată-mă! Vorbea tot ungurește și cu atâta plăcere, că buzele-i puțin cărnoase tremurau. Apostol era buimăcit auzind-o, se silea să zâmbească și se feri să strângă mâna mică întinsă spre el. Peste o clipă însă îi apucă degetele cu o mișcare mașinală și răspunse de asemenea ungurește: ― O, domnișoară... nici nu mă așteptam să... Iartă-mă, sunt zăpăcit! Pentru că nu i-a sărutat mâna cum obișnuia și i-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vorbească... De altfel, are dureri cumplite și..." Apostol Bologa se apropie de patul lui Cervenko în vârful picioarelor. Căpitanul, foarte palid, cu fața în sus, avea ochii verzi țintiți în tavanul cu grinzi. Obrajii lui erau uscați, cu pielea lucioasă, întinsă pe oase, și atât de albă, că barba cafenie, resfirată peste învelitoarea sură, părea neagră. În ochi îi ardea o lumină cu pâlpâiri de suferință și exaltare și umilință, ca niște tainice respirații sufletești. Bologa se opri la vreo trei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
scoase de mama din cuptor, ea o va regăsi în lumea divină a poeziei, pentru că în fiecare dintre noi se ascunde o îndepărtată lume a copilăriei. Nu știu cum se face că ducem cu noi pậnă în larga zare mirosul rufelor geruite întinse pe sậrmă, clinchetele clopoțeilor de la sanii, merele poleite din Ajunul Crăciunului, mirosul cald al cozonacilor și aburii zglobii ai mămăligii răsturnate din ceaunul de tuci. Nu știu cum se face că ducem cu noi pậnă în îndepărtatele zări de lumini vara cu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
aia blondă benzină În loc de motorină! 21.06.2010 Inamicul Public Sandu Șpriț apare la cârciumă un pic după miezul zilei. Are Într-unul din buzunare un ziar și este nebărbierit, ceea ce dă de gândit celorlalți cheflii. Gore stă cu picioarele Întinse pe sub masă, În timp ce Gicu tocmai revine de la bar cu două halbe În mână. A vrut să-l scutească pe patron de un drum, ocazie favorabilă și pentru a-i spune că intenționează să bea pe datorie. Măcar o dată pe lună
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sub pasu-i răsună. Frumos ca din basme și tras prin inel Și nalt ca și bradul în lună, C-un salt a suit Al boții granit. Urcat într-un arc de fereastră Adastă. Mantaua lui neagră în lună s-a-ntins De pare-o perdea în fereastă Și gratii de fier a lui mînă-a cuprins Uitîndu-se-n sala cea vastă. {EminescuOpIV 98} Pe stânci de bazalt Stă calu-i înnalt Și coama-i i-o îmflă în lună Furtună. Sala-i ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de râs și-n fugă se dă vesel peste cap. Albe trec în bolta neagră prin a trestiei verdeață. De o cracă pe-ape-ntinsă una-și spînzur-a ei brațe, Mișcă-n aer peste unde fructul mării de omăt; Altele pe spate-ntinse cu o mînă-nnoată numa, Cu cealaltă rupând nuferi, plini de-o luminoasă spumă, Pun în păr și ca-nnecate liniștit plutesc și-ncet. {EminescuOpIV 119} Crenge lin îndoaie Eros - schimă face, ce văzînd-o Ele-urmează în tăcere abia apa sfîșiind-o... Într-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
A gândurilor aripi în om el le întinde Și pune graiul dulce în pieptul lui cel mut. O candelă a vieții, de cer steaua depinde Și îmblă scriind soartea a omului născut. Când moare a lui suflet aripele și-a-ntins Și renturnînd în ceruri pe drum steaua a stins. Dar ce e acea steauă? E-o candelă aprinsă, De-a cerului mari valuri e dusă pe-al ei drum? E-o pară aurită de-a firii pom suspinsă Ce cade
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o stea în cer aprinde - Acolo el domnește, lăsând a lumii văi. Dar de viața-i lumească domnia-n cer depinde: De-i rău, steaua s-aruncă în noaptea celor răi Și lumile nestinse pe-a cerului cununi Imperii sunt întinse a îngerilor buni. {EminescuOpIV 160} Abia părăsesc unii a domei mari pilastri, Abia părăsesc cerul și înfloritu-i cort, Abia au vreme-a pierde puternicii lor aștri. Coboară-n lume, află amorul lor că-i mort. Atunci îl iau în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înțeles, Că-n noi este credință, ce-n alții e eres. Căci eretic tiranul, ce Crucii se închină Când oardele-i barbare duc moarte și ruină. În van cu mâni uscate se roagă, țiind strana, De-asupra lui cu aripi întinse stă Satana. De geaba lângă patu-i alături stă sicriul Când gloatele-i pe lume au tot întins pustiul. Ce Dumnezeu e-acela care-ar putea să-l ierte Că țări întregi schimbat-au în întinsori deșerte? Și eretic e-acela
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
chiar, Că tot ce e-n viață cade-n a ta domnire. Nimic ce e nu scapă de ochiul tău avar, Dovadă: -n lumi murite, pustii, fără rodire Cu toate se usucă la glasul tău amar. Imperiul tău: trecutul, e-ntins fără de fine - Acolo te-ntîlnește ochiul numai pe tine. Dar e o regiune tot astfel de întinsă - Nu-i încă sub domnia întunecate-ți mâni - Și toate câte, demon, le crezi de tine-nvinse Acolo strecur toate și-ți scapă de sub
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-l pune pe fugă, pietrele din praștie sunt ca pleava pentru el. 29. Nu vede în ghioagă decît un fir de pai și rîde la șuieratul săgeților. 30. Sub pîntecele lui sunt țepi ascuțiți: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi. 31. Face să clocotească fundul mării ca un cazan și-l clatină ca pe un vas plin cu mir. 32. În urmă el lasă o cărare luminoasă; și adîncul pare ca pletele unui bătrîn. 33. Pe pămînt nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
între Academia Mihăileană, aflată pe locul Agenției TAROM de astăzi, și internatul cu administrația aflate pe locul Colegiului Național. Scopul era ușurarea trecerii elevilor dintr-o parte în alta. Acum putem intra pe drumul ce duce la podgoria Copoului. Podgorie întinsă în jurul mănăstirii Sfântul Atanasie, despre începuturile căreia vorbește Nicolae Iorga în niște note de călătorie de prin 1907. El spune că o mână de călugări a ridicat aici în Codrii Iașilor un schit din “scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
gâtul, sânii și mâinile... În câteva clipe, s-a trezit dezbrăcată și ghemuită pe un cojoc întins pe iarbă... Apoi totul s-a petrecut ca și cum ar fi trecut printr-un cuptor încins... Când răcoarea nopții săruta cele două trupuri goale întinse pe cojocul din poiană, s-a auzit al doilea cântat al cocoșilor... „Trebuie să plec. Acuș se face ziuă și...” - a îngăimat hangița. Răspunsul a fost un potop de sărutări, care au făcut-o să uite de gândul plecării. Și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Au jertfit oi și boi, care nu se pot nici socoti, nici număra, din pricina mulțimii lor. 7. Preoții au dus chivotul legămîntului Domnului la locul lui, în sfîntul locaș al casei, în Locul preasfînt, sub aripile heruvimilor. 8. Heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului, și acopereau chivotul și drugii lui pe deasupra. 9. Drugilor li se dăduse o astfel de lungime, încît capetele lor se vedeau la o depărtare de chivot dinaintea sfîntului locaș, dar nu se vedeau de afară. Chivotul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
după ce au isprăvit cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unii pe alții să se nimicească. 24. Cînd a ajuns Iuda pe înălțimea de unde se zărește pustia, s-au uitat înspre mulțime, și iată că ei erau niște trupuri moarte întinse pe pămînt, și nimeni nu scăpase. 25. Iosafat și poporul său s-au dus să ia prăzile, au găsit printre trupuri multe bogății și lucruri scumpe, și au luat atît de multe, că n-au putut să le ducă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
spaima de-a privi în față ș-a recunoaște adevărul. El e crud, acest adevăr, dar numai el folosește. Thiers, Gambetta, Faure au frică de a recunoaște îndreptățirea cestiunilor soțiale. Victor Hugo știa prea bine că acea mână a părinților întinsă din mormânt către fii e o frază. Împăratul a știut, [a] recunoscut, nu s-a speriat și, fără să confeseze profundele adevăruri ce treceau ca niște umbre prin sufletul său, a lucrat și a lucrat bine. E o idee profundă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
când era copil de școală,...cum să nu crezi în aceste semne? Când cădea seara, treburile încetau, animalele rumegau în staul, iar ei, copii așteptau nerăbdători să le repovestească mereu aceleași lucruri care le păreau noi de fiecare dată. Stăteau întinși liniștiți pe lavițe și li se desfășura în fața ochilor misterele ținutului cu piscuri semețe care se pierdeau în neguri albastre; codrii străvechi și întunecați fără de sfârșit, având mușchii verzi aliniați pe copaci spre miazănoapte; recunoșteau toate potecile spre munte, cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o vreme cumplită, s-au agățat temeinic de talpa pantofioritor mei ca să ajungă ilegal la PARIS. Le-am împins puțin mai în mijlocul trotuarului, ca să le admir mai bine. Aceleași paie care acum câteva ore așteptau să putrezească în mijlocul nicăieriului stăteau întinse la soare în cea mai frumoasă capitală din lume, călcate în picioare de tocuri de damă sau pantofi bărbătești, fărîmițîndu-se și devenind neant, dar unde? Nu oriunde. Și aduse de cine? De mine. Nu ești mândru că mă cunoști? Dai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
butonul greșit, încercînd cu orice preț să opresc liftul, să deschid ușile, mai mult, cred că am apăsat din greșeală chiar pe cel care le închide, că parcă prea s-au închis rapid, în speranța că voi scăpa din cursa întinsă de hazard. Spun butonul greșit pentru că liftul nu s-a oprit la parter, ci undeva la subsolul -3 sau -4, că în clădirile astea înalte și subsolul are câteva niveluri. Speranța mea de a nu-mi fute una din cele
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
câte o toaletă pentru fiecare. Sfidare cu nerușinare Privilegiile ce le au ca parlamentari, I-au îmbogățit, făcându-i miliardari. Acum, sfidând cu nerușinare sărăcia generală, Voiau să-și acorde și pensie preferențială. Statui Metoda imortalizării în bronz s-a-ntins Și chiar persoane-n viață a cuprins. S-ar cuveni statui și campioanelor, cu blazon, Așa cum au pozat unui fotograf nipon. Șarade O practică a guvernului, cu mare frecvență, Este abuzul de Ordonanțe de urgență. Care, amendate apoi prin alte
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
cu totul fantastice: pare că doar pereții lor exteriori au rămas în picioare, ornamentați cu gorgone de ipsos și îngeri de stuc fărâmițat, dar de fapt ruinele sânt locuite, cum o arată vreun bec aprins la etaj sau vreo hăinuță întinsă la uscat pe un balcon strâmb. Una dintre ruinele astea spectrale are o scară în spirală, exterioară, înconjurînd un turnuleț cu luminatoare rotunde ca niște lentile. în rest, barurile și cârciumile se țin lanț până la bulevardul Lacul Tei unde, dacă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
alta se lingea cu un tip (acum băiatul ăsta e mort), iar Mira și Al-tamira (credeați că nu există în realitate? uite că există, și trăiesc și azi împreună) se țineau strâns în brațe sub cearceaful aceluiași pat. D. era întinsă în patul de deasupra. M-am suit pe marginea celui de jos ca s-o văd mai bine: era dreaptă ca o statuie de pe-un sarcofag etrusc și mă privea drept în față. Trebuie să vă mai spun că
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Pur și simplu nu suportam ideea să văd pe cineva nefericit în veselia generală. Dar cum m-a văzut înaintînd spre el, hotărâtă, cu rochia înfoiată și farfuria în care măslinele se legănau periculos, omul s-a tras înapoi, a-ntins palmele în față, cu degetele rășchirate și mi-a strigat de la distanță: "Doamnă, vă rog să nu vă dați osteneala cu mine! Sânt un om mizantrop și antipatic! Dacă urăsc ceva pe lume e socializarea! Mă simt bine numai singur
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]