5,591 matches
-
pe cărări ce sunt adesea doar indicate. Margareta Iordan Prefață la „În grădină” (poezii și proză), Editura Tineretului, 1966 MAMA (fragment) Mamă! Ce puțin am rostit numele tău și cât de vag îmi aduc aminte de tine ... O negură te învăluie și p arcă din neguri e urzit și conturul tău. 50 În fața mării, unde am stat, privind neîntrerup ta goană a talazurilor, acolo m‐ am apropiat mai mult de tine și am căutat să te rechem. ... După linia aceia ai
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
acestea , cu sufletul tău le simt, fără îndoială; de aceea nu mi‐ e dragă luna, decât, când se ridică cu crai nou. 51 și totuși, abia dacă pot să‐ mi aduc aminte cum era fața ta, căci o negură te învăluie și parcă din neguri e făcut și conturul tău... Ioan Baban S‐ a născut la 6 august 1937 în satul Albești, com una Delești, județul Vaslui. A debutat cu versuri în ziarul „Vremea nouă” de la Vaslui în 1968, apoi în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
s‐ apleacă peste dânsul O umbră bună ce l‐ ar dezmierda - și‐ntr‐un suspin, pe când ea‐ i șterge plânsul, Întinde brațele lui mici spre ea ... De gâtul ei s‐atârnă în neștire - Toți îngerii din ceruri îi sunt frați! Învăluiți de‐a candelei lucire, Copil și mamă dorm îmbrățișați ... Din „Poezii” Constantin Clisu Prozator, poet de talent, publicist, dramaturg pentru copii, este născut la Bârlad la 14 octombrie 1931. Bibliote car, ziarist, conducător de școală românească,este un desăvârșit. Din
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
stând cu prietenul său bolnav zi și noapte, dar, în seara aceea, când el fu chemat la alte treburi importante, starea lui Hanbei părea să se agraveze cu fiecare oră ce trecea. Fortărețele inamice de la Takano și Muntele Hachiman erau învăluite în ceața înserării. Odată cu apropierea nopții, prin munți răsunau împușcături. „Iarăși trebuie să fie șchiopul ăla afurisit!“ își spuse Hideyoshi. „N-ar trebui să se ducă atât de departe spre liniile inamice.“ Hideyoshi îi făcea griji din pricina lui Kanbei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luptându-se, din răsputeri, în mijlocul unei mulțimi de soldați dușmani. În mod uimitor, era o femeie, soția unui vasal de-al său, care mânuia o halebardă. Cu toate că era în pragul morții, Nobumori își îngădui să trăiască emoția neașteptată care-l învăluise atât de brusc. „Femeia aceea este atât de sfioasă, încât, de obicei, nici nu îndrăznește să vorbească în fața bărbaților,“ își spuse el. Acum, însă, îl presa un lucru pe care-l avea de făcut și strigă spre inamici de la fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să v-arăt! Când soldații clanului Oda reușiră, în sfârșit, să urce, găsiră un cadavru cu pântecele despicat în formă de cruce. Capul, însă, nu mai era la locul lui. Apoi, o clipă mai târziu, cerul nopții de primăvară fu învăluit în coloane roșii și negre de flăcări și fum. La Castelul Nirasaki, în noua capitală, domnea o confuzie enormă, ca și cum oamenii ar fi anunțat sfârșitul lumii. — Castelul Takato a căzut și toți, inclusiv fratele dumneavoastră, au fost uciși. În timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a întâmplat, stăpâne? Mitsuhide conștientiză vag întrebarea lui Shoha, dar, intenționat, nu-i răspunse. Shoha adormi repede la loc. Scurta noapte se sfârși curând. La deșteptare, Mitsuhide își luă rămas bun de la ceilalți și coborî muntele, care încă mai era învăluit într-o ceață deasă. În ziua a treisprezecea din lună, Mitsuharu ajunse la Kameyama și-și uni forțele cu ale lui Mitsuhide. Din toată provincia veniseră membri ai clanului Akechi, sporind armata, deja semnificativă, de la Sakamoto. Astfel, cetatea era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi avut puterea conștiinței de sine, poate ar fi înțeles mai bine strania sa intuiție din acea clipă și pielea de găină de pe brațe. Era cam momentul când Akechi Mitsuhide sosea la Oinosaka. Fumul sobelor din uriașa bucătărie începea să învăluiască interiorul templului. Lemnele ardeau nu numai în vetre, ci și în băi. Și nu numai la Templul Honno: în ora dinaintea înnoptării, fumul focurilor de gătit se înălța pe cer, atât în capitală, cât și în afara ei. În baie, Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lumânărilor de mai multe ori, nu făcea decât să bea apă și să continue petrecerea, nepăsător față de trecerea timpului. Era o noapte de vară, iar obloanele și ușile templului erau toate deschise. Din acest motiv poate, flăcările lămpilor pâlpâiau încontinuu, învăluite în aureolele ceții nocturne. Dacă în lumina lămpilor din seara aceea s-ar fi putut ghici viitorul, poate s-ar fi citit un semn de rău augur în halourile cețoase sau în nuanțele luminii ce licărea din fitilele lămpilor. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adânc în ușile de lemn, iar oțelul lucitor al vârfurilor lor ascuțite exprima limpede pentru cei din casă declarația de război. De la miazăzi de Rokkaku, de la miazănoapte de Nishikikoji, de la apus de Aburakoji, cele patru laturi ale Templului Honno erau învăluite în armurile clanului Akechi și strigătele de luptă ale războinicilor. Zidurile cu acoperișuri de țigle se vedeau ușor, dar, apărate de șanțul adânc, nu erau prea simplu de escaladat. Pădurea de lănci, steaguri, puști și halebarde nu făcea decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în jur lemnele aprinse cu sandalele lor de paie, în timp ce se răspândeau prin clădire. Flăcările începură să urce repede pe coloane și pe ușile glisante, ca niște vițe cu frunze roșii. Pajul și maestrul ceaiului stăteau nemișcați în timp ce focul îi învăluia și pe ei. În grajduri, se dezlănțuise un vacarm total. Cel puțin zece cai intraseră în panică și loveau cu copitele în pereții staulelor, smulgând scândurile. Doi dintre ei sparseră, în sfârșit, scândurile transversale care blocau intrarea și se repeziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la ochi. — Seniorul Noubo, raportă un mesager, care avea tabăra la Tsuchiyama, în Omi, și Seniorul Gamo și-au unit forțele și, începând de dimineață, atacă Azuchi. Au dat foc și orașului, și castelului, iar vântul suflând dinspre lac a învăluit întregul Azuchi în flăcări. Dar în Azuchi nu mai rămăseseră soldați inamici, așa că n-a avut loc nici o luptă. Hideyoshi își putea închipui ce anume se întâmpla în depărtare. — N-aveau nici un motiv să dea foc, bombăni el mohorât. Oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un singur lucru: dacă ne vor prinde dușmanii, le-arătăm noi lor. Era făgăduiala secretă aproape a tuturor. Femeile erau toate într-un gând. Simțea că, dacă mireasma rujului și frumusețea părului lor negru nu izvorau din inimă, pentru a învălui acea zi, aceste semne ar fi fost demne de dispreț și condamnate ca prefăcătorii pentru a-și ascunde urâțenia. Satul era un refugiu excelent. La o oarecare distanță fuseseră postate santinele, astfel încât nu se temeau de un atac prin surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi. Atunci, de ce întârzia atât de mult? Pur și simplu, deoarece Katsuie plasa prudența și respectarea regulilor înaintea repeziciunii. Experiența pe care o câștigase participând la atât de multe bătăli și încrederea în sine, care rezultase de pe urma ei, îi învăluiseră într-o carapace gândirea și puterea de discernământ. Aceste calități reprezentau un obstacol în calea acțiunii rapide, când situația țării se afla într-un punct de răscruce, și contribuiau la incapacitatea lui Katsuie de a trece dincolo de tacticile și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
arama pe față, iar Hideyoshi vorbise întru totul la fel de franc. Opiniile celor doi erau complet opuse și, fiind atât de clar declarate ca atare, trecerea de partea unuia sau a altuia avea să fie o problemă serioasă. Liniștea totală îi învăluia pe toți, ca o scoarță groasă. — Cât despre succesiune... ei bine, da. Dar trecem printr-o situație diferită de cea care ar fi în timp de pace. Opera Seniorului Nobunaga este terminată doar pe jumătate, rămânând multe dificultăți. Chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trădarea lui Shogen era stabilită definitiv pentru a doua zi dimineață, iar acesta aștepta momentul când avea să primească armata clanului Shibata în fortăreață. * * * A douăsprezecea zi din lună, miezul nopții. Focurile de tabără ardeau mocnit și, în tabăra alpină învăluită în cețuri, nu se auzea decât foșnetul brazilor. Deschideți poarta! strigă cineva cu glas scăzut, bătând, repetat, în poarta de lemn a palisadei. Micul fort de la Motoyama fusese înainte cartierul general al lui Shogen, dar Hideyoshi îl înlocuise pe acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăncile, se așezară. La umbra copacilor, caii închiseră și ei ochii, și chiar și comandanții de grupă se rezemară de trunchiuri, adormind. Peste tot domnea liniștea, dar era acea tăcere care urmează după o luptă intensă. Tabăra inamicilor - care fusese învăluită în visuri până înaintea zorilor - era făcută scrum și din toți soldații nu mai rămăseseră decât leșuri părăsite printre smocurile de iarbă. Sforăiturile sonore ale comandantului suprem, Genba, răzbăteau bucuroase prin pânza cortului. Deodată, undeva, se opriră cinci sau șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În acel răstimp, alese dintre samurai câteva sute de războinici dârji. Nici unul nu avea să poarte arme de foc, numai lănci și săbii. Acum vreau să văd treaba făcută! Croiți-vă drum în turn! ordonă el. Corpul lăncierilor de elită învălui imediat turnul, ca un roi de viespi, pentru ca, în curând, să pătrundă înăuntru. Un fum negru ca smoala începu să iasă de la etajul doi, apoi, de la al treilea și de la al patrulea. — Bine! răcni Hideyoshi, când, din streșinile cu multiple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stăpân peste întreaga națiune. Al doilea mesager fusese Hikoemon. Acesta plecase știind, din capul locului, că avea să-i fie dificil. Și, cum era de așteptat, nu reușise să îl convingă pe Genba. Cum a mers? îl întrebă Hideyoshi. Stătea învăluit în fumul contra țânțarilor, care se înălța dintr-un arzător de argint. — Nu l-a interesat, replică Hikoemon. M-a implorat doar să-i tai capul. Dacă ăsta a fost singurul lui răspuns, ar fi o lipsă de compasiune din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Inuyama și castelul său se aflau pe malul opus, drept în față. Prin acel loc, curgea Râul Kiso, pe cursul superior. Ecourile apei care se lovea de bolovani sau șipotea prin vaduri răsunau în văzduh, dar luna, muntele și râul, învăluite în vapori denși, păreau încruntate cu mică. De pe mal nu se vedeau decât lucirile slabe ale lămpilor de pe țărmul opus. — Descălecați! Ikeda Shonyu coborî primul de pe cal și-și instală scăunelul de campanie, pe malul râului. — Seniorul Yukisuke a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îndepărtându-se de Muntele Komaki. Captivat de spiritul războinic al acestuia, Kazumasa își adună și el cei două sute de oameni și se alătură hotărâtei armate. Forțele lor reunite numărau mai puțin de șase sute de soldați, dar curajul lui Honda îi învăluia pe toți, încă de când părăsiră Muntele Komaki. Ce era, la urma urmei, o armată de douăzeci de mii de oameni? Și, în fond, cine era acest Senior Maimuță? Pedestrașii aveau armuri ușoare, drapelele erau înfășurate și, în timp ce caii alergau loviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de-a treia citadele. Chacha avea șaptesprezece ani; sora ei mijlocie avea treisprezece, iar cea mică urma să împlinească unsprezece. Cu doar un an în urmă, în ziua căderii Castelului Kitanosho, cele trei fete priviseră în urma lor la fumul ce învăluia ca un lințoliu moartea tatălui lor vitreg, Shibata Katsuie, și a mamei lor. Fuseseră transferate din tabăra instalată în provinciile de miazănoapte și nu mai văzuseră decât străini, oriunde se uitau. O vreme, avuseseră ochii umflați de lacrimi zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trimite pieziș razele spre o bună parte a Bârladului, luminând fațadele clădirilor din vale cu o lumină alb-gălbuie care dădea impresia unei fascinante frumuseți cromatice. Am stăruit câteva minute cu privirea atentă până ce soarele „plăpând și palid” s-a ascuns, învăluit de alți nori ce se plimbau pe cer ca niște fantome ce anunțau înserarea și apoi noaptea, în speranța unui nou răsărit pentru ziua următoare. În 20 ianuarie 2007, la TV stăruie încă scandalul biletului Premierului către Președinte. Sunt stăpânit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în primul rând pe Terra este rolul extraordinar pe care-l joacă religia. O să-ți dai seama de asta în momentul în care-i vei cunoaște pe Slujitori, preoții ce oficiază în templele locale. Își aprinse pipa și cu capul învăluit de unduirile fantomatice ale unui norișor de fum aromat plecă agale către punte. Discuția cu Angir îi reaminti împrejurările ciudate în care își făcuse apariția călătorul său. În tot răstimpul în care hoinărise prin cele mai negândite colțuri ale spațiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ajung cât mai repede la mănăstire... Am făcut totuși un popas la izvorul care sloboade apă limpede de la stinghia unui dâmb... Când soarele a reușit să împrăștie în cele patru zări toată pulberea de aur ce o purta în poală, învăluit în pletele de funigei ale zânei Toamnă, am ajuns în preajma chiliei bătrânului. M-am oprit să-mi trag sufletul, să mă obișnuiesc din nou cu locul și să-mi astâmpăr zbuciumul inimii. Privesc în jur. Parcă nu s-a schimbat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]