3,948 matches
-
Se simțea obosit. Apăsat de tristeți și de Întrebări. Era, Într-adevăr, În inima munților. Totul era alb și Încremenit. Călăriseră o zi Întreagă, iar acum se Însera. Ceața se ridicase și, de pe culmea unde ajunseseră, se zăreau corturi mari, Învelite În blănuri, grupate În jurul unor focuri de tabără. Tropote de cai se amestecau cu clinchete de săbii. Apărătorii se Întorceau de la antrenamente. Muntele era plin de viață. Se dădeau ordine În limba italiană, se mișcau trupe de cavalerie, se ascuțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se sprijini În cot până când ajunse cu jumătate de corp afară. „Primește-mă, Dumnezeule mare, În brațele tale... ” șopti, și Își dădu drumul să cadă În universul alb de sub el. Căderea dură, parcă, o veșnicie. Nu știa decât că era Învelit În giulgiul imaculat al zăpezii și că plutea spre celălalt liman, Într-un frig care se transforma, Încet, În căldură. Undeva se auzeau urletele lupilor. Tot mai aproape. Haita se apropia În goană. Oană auzi chiar și zgomotul pașilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spun că În curând ne vor sosi dușmani. Că toate văile Dravei și Moravei sunt Înțesate de turci. Nu e nici o cale de ieșire. - Alexandru! se auzi vocea Erinei, care călărea În mijlocul Apărătorilor, lângă căruța care Îl ducea pe Oană, Învelit În blănuri. A deschis ochii! Cred că vrea să vorbească! Alexandru Întoarse calul și dădu pinteni, grăbind spre căruță. Îl urmă Angelo, după ce dădu un ordin și un mic grup de luptători se desprinse de coloană și dispăru În păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a schimbat În straie ciobănești. Arcași travestiți au fost trimiși În avangardă. Mâine s-a ordonat... somn!!! Dacă nu mă Înșel, În 1462 Vlad a masacrat trupele lui Mahomed Într-un atac de noapte... 30 august. Seara. Copitele cailor sunt Învelite În cârpe. Vlad conduce flancul stâng, Ștefan e În centru, cei trei Oană pe dreapta. De la Întoarcerea lui Stefano, nimeni n-a mai putut să-i despartă. După miezul nopții atac simultan. Am permisiunea de a-l Însoți pe Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luat în ajutor compasul și firul cu plumb, mai ales că începutul umerilor sugera o ușoară răsucire spre dreapta a trupului. În plus, era un material nou pentru mine: lut umed și moale, care, atunci când părăseam atelierul, pe seară, era învelit în cârpe muiate în apă. Deoarece prin cap îmi umblau alte siluete și figuri decât cele din epoca romană târzie, am înjurat în gând, dar am învățat cu atât mai mult, cu cât a fost mai lungă perioada în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lut, cu ghipsul și cu cârpele ude a devenit căminul meu propriu-zis. Învățat din perioada uceniciei mele de cioplitor în piatră să mă scol devreme, eu eram primul student care sta în fața caprei de modelaj și adeseori ultimul care-și învelea lucrarea în cârpe. Unde altundeva aș fi putut să fiu - chiar și numai pentru câteva ore? - singur cu mine? Nu, nu singur: toate cele zece degete erau ocupate cu masa modelabilă, cu lutul. Ceva ce semăna cu fericirea se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
într-o tigaie mică, le-a piperat, le-a amestecat. După ce m-am întins într-un fel de nișă a atelierului său pe unul din cele două priciuri, am adormit repede, dar am mai văzut cum, printre siluetele de ghips învelit în pânză, lustruia cu glaspapir suprafața unui bust de ghips care, din profil, semăna cu iubita lui de departe. A doua zi mi-am găsit, pe Schlüterstraße, pentru douăzeci de mărci pe lună, o cameră de subînchiriat la o văduvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
obrajii de porțelan roz, era crispată și ochii mari albaștri, ochii de sticlă limpede, erau plânși; ondulările regulate ale părului oxigenat, auriu ca o perucă, erau deformate și corpul majestuos, plin, totdeauna conștient de statura lui bogată, sta lânced, obosit, învelit fără grijă în chimonoul de dimineață. Din când în când apuca brusc mâna Linei fără să spună nimic. Lina șoptea atunci cuvinte liniștitoare și îi lua pulsul. O invita să bea apă zaharată, în care turnase o lingură de valeriană
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu orice preț. In așteptarea trenului întîrziat, tremurasem în camera șefului de gară neîncălzită și apoi tremurasem în vagon, unde țevile de încălzit erau înghețate și geamurile aveau un strat gros de gheață... Tremurasem, pînă'cînd pledurile cu care mă învelisem m-au adus de li tremur la un fel de înțepenire. în vagon cu mine erau tot oameni înghețați. Acesta era singurul lor semn de identitate. Ca niște manechine ne coborâsem în Gara-de-Nord. Eu, totuși, aveam undeva în mine gândul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fluvii de vise. Numai trupul meu ar putea să se prefacă-n zile mult mai străin, în speranțe ucise de vânturi ce uneori răscolesc, val după val de tristețe. Oamenii devin fiare cu fildeș ce sfarmă în semințele cerului, stau înveliți sub carapacea apăsătoare a vieții, fără să simtă adevărul ce se vrea înțeles. I-am dorit să se trezească din agoniseala lor în acea noapte în care somnul de frig îmi continuă în procesul iubirilor. Ei au uitat că viața
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de iubire, iar chinul tău să mi preschimbe chinul meu în florile albe ale dorului, unde de fiecare dată îți doream nectarul deziluziilor pe un CEAS TANDRU AL NOPȚILOR ARSE. Acum, ce ar trebui să fac, dacă orice după-amiază te învelește-n plapuma tăcerilor vii și mi se pare că cel mai bun lucru e să cred în simfonia înnoptărilor prin OCHIUL DIVIN AL DESTINULUI. Mi-am dorit să nu te împart cu nimeni, mi-am dorit să te iubesc foarte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
amară! 15-07-2005 CIMITIRUL MORȚILOR O noapte prin cimitirul morților dezgoliți de sinceritatea în care muzica grea a cavourilor îmi apasă conștient peste cuvinte. O noapte epuizată de fumul aburind al întunericului copleșit de reproșurile invizibile ale pesimismului în care te înveleai cu secundele spânzurate în palmele corzilor de dragoste. O noapte dulce peste trupuri de oase, peste suflete înmugurite peste țărâna inocentă a trecutului albit de perfecțiunea unei lumânări înlăcrimate de înșelăciune. Și eu atunci muream odată cu terminarea unei idei preconcepute
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
De n-ai fi fost iubirea din alba nemurire Misterul dragostei arzând în sufletul de zare. N-aș fi acum o lacrimă de ger Și vraja versului prin tainele de nopți Când plapuma de nori este strivită-n seri Te învelesc iubire, prin AERUL DIN VIEȚI. 19-12-2007 AȘCHIE DE STEA Am plâns prin sufletul de noapte Pe cel ce l-am iubit cândva, Zac în tăceri privirile încrustate, Din lumile de cețuri, O simfonie grea, Și plânsul parcă îl ascult Ca
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în ceasuri de lumină, Te voi iubi, te voi iubi, Aceeași visătoare și stăpână. OCHIUL TĂCERII Când îți aud glasul, te simt mai aproape, Și vreau să-ți simt trupul de dor, Emoția sufletului se coboară prin noapte Și-mi învelește-n taină un timp iertător. Din depărtări, adâncul pătrunde Prin uși ferecate când somnul mi-i bun. Divinul se preface-n ființa de unde Cu rame și pânze prin universul nebun. Neliniștea albastă de clipe sfârșește Solfegii de har mai vor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Icoana sfânt-a neamului de vieți, Se-amesteca prin somnul planetar Și-n sângele prelins prin trupul de profeți... M-a părăsit iubirea în înserări pustii Când universul meu întins pe-o lume Mai sângera prin stelele târzii, Și te-nvelea în sărutări de spume... II M-a părăsit iubirea ce eu o veșniceam Cu îngerii ce locuiau pe lună Îmi mai trăiam în foamea mea de ani Această visătoare sete de nebună... M-a părăsit iubirea și n-am să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
treabă. Dar ce ți-am făcut? — Tot umblai cu mătura aia, în loc să-ți vezi de treaba ta. — Pentru asta trebuia s-o închizi în dormitor? Să nu mai faci așa ceva. În altă zi, Teofana a luat șorțul Floricăi și a învelit păpușa. Când a observat, Florica a luat-o în primire. — Ce ți-am spus să nu te mai atingi de lucrurile mele?! A smocăit-o de păr și i-a smuls șorțul. Primele palme le-a primit când i-a spus
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lucrușor care să-i amintească de mama ei, de copilărie. Perdelele erau altele, scoarțele altele, pernele altele, doar intr-un colț a zărit o masuță cu o față de masă brodată de mama ei. Își amintea cum o lua să-și învelească păpușa, atrasă fiind de florile colorate. Deși curată și călcată, era îngălbenită de vreme. A atins-o ca pe un lucru sacru, mângâindu-i florile brodate, în timp ce lacrimile îi udau obrajii. Și le-a șters repede căutând alte amintiri. În
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
că eu am părăsit-o și de supărare s-a combinat cu cel mai bun prieten al meu din vrermea aceea. Am mințit din orgoliu. Atunci a apărut în viața mea Manu. Sulfamida, cum i-am spus o perioadă. Am învelit-o cu bluza mea și, ca din întîmplare, mi-am lăsat și mâinile care au pus bluza în jurul gâtului ei. Stătea ca și prima dată, cu mâinile îmbrățișînd genunchii. Eu am acoperit-o din spate. Am îngenuncheat și i-am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
culcare tăcuți, fără să fi fost obosiți. Își sim țeau gâturile uscate de iubire și limbile legate. Nu dormiseră. Se îmbrățișaseră mut, își mângâiaseră cutele din jurul ochilor, își muiaseră buricele degetelor fiecare în lacrimile celuilalt, râuri fără murmur pe obrajii înveliți de întuneric. Și tăcuseră. Tăcuseră mult, fiecare atent la gândurile celui de lângă el, la inima care bătea în noapte ca după o spaimă din copilărie. Își împletiseră degetele în cuvinte fără trupuri de sunet, cu d și l și e
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
onoare erau aleși dintre rudele apropiate ale mirelui pentru a îndeplini acea cerință ce se cheamă pakivale 4, un prim contact cu familia miresei, timp în care se stabilea întâlnirea cu părinții mirelui. Părinții băiatului aduceau părinților fetei o ploscă învelită într-un șal roșu, de care erau legați bani de aur, ceea ce semnifica încredere și înțelegere reciprocă. După îndelungi discuții, dacă tatăl fetei accepta să bea din plosca oferită de viitorii socri, din acel moment, fata se considera tomnime . Înțelegerea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sufletul-trup. Fratele porc-cum îi spunea Noica. Prea frate și prea porc pentru a mă lăsa altfel decît ceilalți, plenari sau plictisiți de viață, căutînd excitați biciuirea rațiunii prin altceva. Datori și fideli trupului nostru ca față de închisoare și adăpost. Cu toții înveliți în trup ca-ntr-o mănușă ce ne izolează și ne încălzește. Puteam atinge iubita care și ea era altceva într-o mănușă. Dar, altfel, ne-am fi cristalizat în frigul de afară. Suflete înmănușate alergînd, strigînd, luptînduse și n-
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
finale. Adorm mereu și mă trezesc după o clipă și mai înspăimăntat: „-E moartea Uite-o! Acum!“. Somnul se întrerupe lucid de inutilitatea visului dar trezirea amorțește în visare. Și adorm și tresar și tot așa.... Și dacă întunericul mă învelește cu veninul liniștii, la vederea luminii apar cadaveric. Ochii mei se dilată și obiectele se transformă, devin îngrijorate, vibrînd și ele parcă îmbibate de moarte. Vreau să vorbesc cuiva dar nu mă înțelege nimeni. Parcă vorbesc într-o limbă străină
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
te păstrez lîngă mine, mai discutăm si noi, ce dracu`...“ 6 În creierul meu e o căldură îndrăcită care arde plajele și gîndurile pîrjolesc printre albine lîncezind, ocolind lacrimile care sfîrîie și se vaporizează. Călătorii acestei minți au de străbătut, înveliți în prosoape groase, imense cîmpuri crăpate de argilă. Undeva, un negru lipește cu clei ziare vechi deasupra crăpăturilor sperînd ca sub ele pămîntul să se înzdrăvenească și să cheme ploaia. Contemplînd deșertul scriitorul V., aș vrea să-l transpun pe
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
altfel. E un nimic conștient de asta. În camera de spital e liniște, se aud numai picăturile ploii ce opacifiază geamul și pulsațiile aparatelor. Vitraliul s-a făcut tot plumburiu și aripile deschise ale păsării așezate pe umerii mei sînt învelite în nori din aluat albastru, pătrunși de afară. Sub picioarele mele marea nu se mai vede. I se simte numai răcoarea lichidă. Îl așteptăm așa pe noul V. să facă ceva. V. tînăr observă cu atenție fiecare om și pare
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vorba de iubire ori de cea mai cumplită ură dacă, mîngîiere sau chin, nu risipești în dăruire. Pentru că sensul lumii este dat numai de jerfă și singur gîndul omului nu poate înălța nimic, oricît de efemer, fără să se simtă învelind ierburile, izul iute al mirosului de sînge.” Are dreptate. Dar cum să dăruiesc chiar și ura? Privirea disperată cu care mătur împrejurimile e cea mai bună dovadă că nu-mi sînt suficient. Nu mai pot concepe nici un sentiment viu. E
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]