3,279 matches
-
Mreana (Barbus barbus) este un pește dulcicol, bentonic, din familia ciprinidelor, care se întâlnește în râurile de deal și șes ale Europei. Este un pește de apă curgătoare (râurile de deal și șes), ducând o viață mai mult bentonică (sub pietre, în scobiturile malului), preferând funduri tari pietroase sau nisipoase. Mreana se întâlnește în râurile Europei: la nord de Pirinei
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
Mreana (Barbus barbus) este un pește dulcicol, bentonic, din familia ciprinidelor, care se întâlnește în râurile de deal și șes ale Europei. Este un pește de apă curgătoare (râurile de deal și șes), ducând o viață mai mult bentonică (sub pietre, în scobiturile malului), preferând funduri tari pietroase sau nisipoase. Mreana se întâlnește în râurile Europei: la nord de Pirinei și Alpi, de la Adour (Franța) spre est până la Neman (Lituania, Rusia), în râurile
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
în Oceanul Atlantic, Marea Nordului, sudul Mării Baltice, nordul Mării Negre (de la Dunăre, Nistru, până la Nipru), în sud-estul Angliei la nord de Yorkshire și aproape în toate râurile din Franța care se varsă în Marea Mediterană. În România, trăiește în toate râurile de deal și șes (Prut, Siret, Jiu, Olt, Argeș, Tisa, Mureș, Cerna, etc.); în Dunărea propriu zisă este mai rară. Se urcă până în regiunea muntoasă (afluenții Bistriței: Tarcău, Bicaz). În Republica Moldova se întâlnește în Prut, sectorul de mijloc al Nistrului, mai rar în cel
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
d'Acre sau Acra este încă folosită în unele limbi europene. După cucerirea orașului de către mameluci i-a fost redat numele de Akka care a fost folosit și în timpul stăpânirii otomane. Acra sau Akko se află în partea nordică a Șesului Coastei Israelului (Mishor Hahof), la sud mărginindu-se cu așa numitul golf Acra de la extremitatea nordică a golfului Haifa, iar la vest cu Marea Mediterana. Orașul este așezat la șes, distingându-se doar o singură înălțime, la est, - colina Țel Akko
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
stăpânirii otomane. Acra sau Akko se află în partea nordică a Șesului Coastei Israelului (Mishor Hahof), la sud mărginindu-se cu așa numitul golf Acra de la extremitatea nordică a golfului Haifa, iar la vest cu Marea Mediterana. Orașul este așezat la șes, distingându-se doar o singură înălțime, la est, - colina Țel Akko (în arabă Tell al Fukhar). Lungimea zonei construite este de 3.5 km de la nord la sud și de 3 km de la est la vest. În apropierea orașului se
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
împărțirea regatului lui Alexandru. Începând din anul 261 î.H localitatea a devenit o colonie militară a Regatului ptolemeic egiptean. La finele veacului al II-lea î.H. s-a încheiat procesul de consolidare a așezării urbane în zona de șes dintre colina Tell Akko și coasta mării. Ptolemaida a devenit cel mai însemnat port al Palestinei (Iudeea) antice și unul din orașele cele mai mari din lumea elenistica, având o suprafață de 100 hectare.. După bătălia de la Paneion din 200
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
parc situat în nordul Australiei. Este renumit pentru frumusețea naturală neatinsă ce îți taie respirația și varietatea florei și faunei. Suprafața parcului național Kakadu de aproape 20.000 km², poate fi împărțită în trei regiuni principale: zona pietroasă, pădurile de șes și mlaștinile de coastă. Denumirea de Kakadu vine de la o greșeală de pronunție a numelui ‘Gagudju’ din limba aborigenă, vorbită în nordul parcului. Kakadu este din punct de vedere ecologic și biologic divers. Principalele caracteristici naturale protejate din cadrul parcului includ
Parcul Național Kakadu () [Corola-website/Science/315197_a_316526]
-
Frigiliana, Iznate, Macharaviaya, Moclinejo, Nerja, Periana, Rincón de la Victoria, Riogordo, Salares, Sayalonga, Sedella, Torrox, Totalán, La Viñuela și Vélez-Málaga. Cea din urmă este capitala regiunii. Pe de altă parte, regiunea Antequera este situată în partea nordică a provinciei Malaga, între șesul din zona rurală, și regiunea muntoasă, care leagă munții Ronda cu teritoriul Axarquia. Cele 7 municipii care constituie regiunea Antequera sunt: Alameda, Casabermeja, Fuente de Piedra, Humilladero, Mollina, Villanueva de la Concepción și orașul istoric și plin de monumente, Antequera. Costă
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
totală de circa 50 hectare. Aici a fost construită Pe teritoriul satului se află patru iazuri, ocupând o suprafață totală de circa 50 hectare. Aici a fost construită și funcționează o fabrică modernă de cărămidă. în satul așezat și pe șes, și pe văi și pe dealuri domoale mai există o moară și un gater. Câmpul este împărțit convențional în parcele mai mari, unele dintre care au denumirile de Dumbrava, Mălăiștea, Rediu, Dealul Crucii, Fântânița, Straja, La Mafiei, La Chiriac, în
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
Apoi Viorel Roru Ludușan descoperă Galeria Roru ridicând lungimea peșterii de la 700 m la peste 5 km. În zona nou descoperită se află cinci lacuri subterane din care Lacul Minunea Mununii este cel mai mare din România. În Avenul din Șesuri, Viorel Roru Ludusan descoperă Galeria Șerban lungă de 230 m. În Peștera Jgheabul lui Zalion, cea mai dificilă peșteră din România, într-o expediție la care au participat mai multe cluburi, Viorel Roru Ludușan descoperă, explorează și cartează singur 250
Polaris Blaj () [Corola-website/Science/316220_a_317549]
-
trăiniciei). Ion Moise-Minerva nr. 48-49/1995. De fapt, melancolia accentuată a poemelor lui Emil Dreptate este provocată de un paseism pronunțat trăind între aceleași coordonate atinse de sunetele auzite sau bănuite ale cornului de vânătoare: Ca pescăruși rătăciți pe un șes/ Ori a inimii desfrunzită grădină/ Vorbele vechi cu un nou înțeles/ O să vină, nesfârșit, o să vină. (Tablou de toamnă). Până și visul, de obicei o proiecție, o opțiune compensatorie în literatură, îl retrăiește de fapt printr-o invocare, o altă
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
și în câmpiile unor țări occidentale, cum ar fi Italia, Franța și Spania. Altădată, aria de răspândire a culelor se întindea atât în zona deluroasă, cât și asupra zonelor de câmpie adiacente, până către București, însă, culele din regiunea de șes, mai puțin numeroase la început, au dispărut mai repede decât celelalte. Culele se întâlnesc preponderent în regiunea deluroasă a Olteniei, dar câteva exemplare se mai găsesc și în zona de câmpie a Munteniei, în București și în județele Argeș și
Culă () [Corola-website/Science/316286_a_317615]
-
la urmă, povestirea are un deznodământ fericit, și Rut se poate mărita cu Boaz și li se naște un fiu. Familia lui Elimeleh pribegește din Betleem, loc al cărui nume „Casa pâinii” simbolizează existența unui adăpost și siguranța materială, către Șesul Moabului (Sdé Moav), nume care avea în ochii evreilor conotații negative de adversitate (Regatul Moavului este menționat în Biblie și în surse arheologice - Stela lui Meșa - ca unul din dușmanii israeliților) și lipsă de siguranță. Absența pâinii la Betleem și
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
un om liniștit, generos, liber-cugetător, anticleriac și cu mare independența de spirit. Două caractere foarte diferite, cu un lucru comun: gustul muzicii. În plus, toată lumea cântă acasă. Pe fonograf: discurile lui "Jean Nohain, Mireille, Tino Rossi sau Ray Ventura et șes Collégiens". În conformitate cu dorințele mamei sale, Georges a început școală la vârsta de 4 ani în instituția catolică a surorilor de la Saint-Vincent. A absolvit doi ani mai tarziu pentru a merge la școală locală, potrivit dorințelor tatălui său. La 12 ani
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
aval, cum ar fi Parcul Național Kaziranga. Ocazional, inundații masive cauzează pierderi pentru culturi și pierderi uriașe de vieți omenești și proprietăți. Inundarea periodică este un fenomen natural, important din punct de vedere ecologic, deoarece contribuie la menținerea pajiștilor de șes și a faunei sălbatice asociate. Inundațiile periodice, de asemenea, aduc aluviuni proaspete care completează solul fertil al văii fluviului Brahmaputra. Astfel inundațiile, agricultura și practicile agricole sunt strâns legate. Până la independența Indiei în 1947, Brahmaputra a fost folosit ca o
Brahmaputra () [Corola-website/Science/320898_a_322227]
-
în formă de bolte, dar pe sol se deplasează mai mult prin sărituri. Glasul pătrunzător al coțofanei este inconfundabil, prin el pasărea dând alarma, amenințând rivalii sau atrăgând femela în timpul perioadei de împerechere. Coțofana se poate întâlni în regiunile de șes, ca și în zonele de munte până la altitudini de 2.500 m. Subspeciile P. p. asirensis , P. p. bottanensis, P. p. hemileucoptera fac exepție de la această regulă, astfel P. p. bottanensis poate trăi la ajungând în căutare de hrană până la
Coțofană () [Corola-website/Science/315278_a_316607]
-
Cojoaica de pădure sau cojoaica comună (Certhia familiaris) este o pasăre insectivoră, cățărătoare, sedentară, din ordinul paseriformelor răspândită în Eurasia, inclusiv în România și Republica Moldova. În România rămâne și iarna și este răspândita aproape în toate pădurile, la șes și la munte, unde urcă până în zona coniferelor; preferă pădurile mari cu arbori bătrâni. De asemenea, în parcuri, grădini, chiar livezi, însă numai unde sunt copaci bătrâni. Cuibărește în găuri mici din arbori sau sub scoarța lor. Este o specie
Cojoaică de pădure () [Corola-website/Science/317508_a_318837]
-
Dionysus în timpul campaniei militare a acestuia împotriva nabateilor. În anul 9 î.e.n. regele Iudeei, Irod cel Mare, a zidit, după câte se pare, în locul fostei localități Pegai un oraș nou, după sistemul hipodamic. Zona era cunoscută în perioada aceea ca șesul Kafarsava sau Kfar Saba. Irod a numit nou oraș Antipatris în amintirea tatălui său, Antipatros edomitul, întemeietorul dinastiei Antipatrizilor. În surse diferite numele orașului apare și ca Antipatrus sau Antipatras. S-au găsit în apropierea fortăreței Ras al Ayn urmele
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
în mai multe arii mai mici în Hâr Haruah, Hâr Haagana și Nahal Refaim, și într-o arie mai mare în formă de potcoava, care înconjoară dinspre vest așezările Beit Meir și Shoresh. Munții Iudeei formează o barieră naturală între șesurile litoralului mediteranean Shfelá, la vest, si Depresiunea tectonica a Iordanului la est. În antichitate ei au fost acoperiți de păduri dese. Sunt alcătuiți din soluri de tip terra rossa, acoperind roci sedimentare precum calcar, cretă, silex, si dolomit. În această
Munții Iudeei () [Corola-website/Science/324944_a_326273]
-
(arabă تاريخ فلسطين ; ebraică: היסטוריה של ארץ ישראל) este studiul trecutului teritoriului pentru care în anul 1922 Consiliul Ligii Națiunilor a emis Mandatul britanic pentru Palestina. Această regiune se află între șesurile est-mediteraneene de coastă și Iordan, după accepțiuni din vechime întinzându-se și dincolo de acest râu, până spre începutul Deșertului Arab, în Transiordania. Situată într-un loc strategic între Egipt, Siria și Arabia, fiind și locul de naștere al religiilor avraamice
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
și valea Groșu (afluent al Vâlsanului), urcă pe Culmea Chicerei până în vârful Chicera la 1217,9m, unde culmea capătă aspect de masiv și nod orografic, fiind compusă din mai multe vârfuri cu apelativul de Chiceră: Chiciora Nouă (1212m), Chiciora (1218m), Șesul Chiciorei (1214m), Chiciora Veche (1220m), Masa de Piatră (1216m) și Torteaua (1148m). După Dicționarul Limbii Române al Academiei României din anul 1906, cuvântul „chiceră”, cu mai multe variante fonetice sau morfologice, ca de exemplu: Chicera, Chiciora, Chiciura, Cicera sau Ticera
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
(în ebraică: לכיש) este un oraș din Palestina antică (Canaan, Țara lui Israel) și menționat adesea în Biblie (Tanah sau Vechiul Testament). În perioada biblică a fost unul din cele mai însemnate fortificații de apărare a șesului Iudeei. Astăzi, Țel (în ebraică - תל לכיש) este un "tell", o colina din Israel, în șesul Iudeei (Shfelat Yehuda) lângă râul Nahal Lahish, la 45 km sud-vest de Ierusalim. Numele ei în limba arabă este Tell ad-Dwayr. Ea face parte
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
lui Israel) și menționat adesea în Biblie (Tanah sau Vechiul Testament). În perioada biblică a fost unul din cele mai însemnate fortificații de apărare a șesului Iudeei. Astăzi, Țel (în ebraică - תל לכיש) este un "tell", o colina din Israel, în șesul Iudeei (Shfelat Yehuda) lângă râul Nahal Lahish, la 45 km sud-vest de Ierusalim. Numele ei în limba arabă este Tell ad-Dwayr. Ea face parte în prezent din teritoriul comunei israeliene (moșav) Lahish, întemeiat în anul 1955. Avea o înălțime de
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
într-un loc prea jos. Localitatea a fost reînnoita în timpul dominației persane ahemenide, când a fost capitala de district, fiind dotată cu un mic palat și un templu ("al Soarelui"). Ea a decăzut în epoca elenistica, când alte orașe din Șesul Iudeei au căpătat prioritate. A fost părăsit în secolul al II-lea î.e.n. În anul 1994 Țel Lahish a fost declarat parc național. Cercetarea locului a început în 1878 când Claude Reignier Conder a făcut excavații în locul numit Tell al
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
epoca regală ebraica. Au fost găsite niște porți suplimentare, precum și porțiuni în zidul din partea de sud vest a dealului, pe unde, se pare, asirienii au pătruns în cetate. În anul 1979 arheologul Yehuda Dagan a efectuat o prospectare a întregului Șes al Iudeei, ale cărei rezultate au fost de însemnătate și pentru înțelegerea cercetărilor de la Țel Lahish. În 1985 el a început restaurarea porții orașului antic ebraic, dar a fost nevoit să înceteze lucrările din lipsă de fonduri. (Map's Concise
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]