16,458 matches
-
înălțimi, temându-se că dușmanul s-ar putea hotărî să nu apară, sau să apară dintr-o dată în fața lui și să-l împuște. Străbătu mai bine de un kilometru fără să zărească nici un suflet, alungă ideea de a aprinde o țigară, fiind convins că n-ar face decât să-i usuce și mai mult gâtul, și începu să-și piardă speranța că jalnica lui rătăcire va fi cu folos, când o voce autoritară răsună în spatele său: — Pune arma jos! Se supuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din Încîlceala de tulpini tiranice care ștrangulează ruinele. Vezi bătrîni costelivi țintuind cu privirea un zid ce Își arată impudic tapetul roz cu crini sidefii - aici am fost pe vremuri cu o femeie, dar nu mai știu cine era - o țigară, un coniac, the Wall, muzica lui Pink Floyd, scrîșnetul sfîșietor al pereților care se dărîmă scot la lumină secretele cărnii, o vulvă deschisă, sîngerîndă ca după un viol. Fața lui la lumina lumînării e parcă Îmbrăcată În celofan. Cuptorul aragazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fost să nu-și dea seama. S-a scuzat că a avut ședință și radia toată. De cîte ori nu a urmărit el scîrbit și excitat perechile acelea Înlănțuite pe aleea umbroasă din fața muzeului satului. Domnul D. Își aprinde o țigară. „Termină odată, vorbiți de-o jumătate de oră!“ Doamna E. acoperă receptorul cu palma. Îi aruncă o privire rea. Apoi dulce și degajată: Sigur. Oricînd. De-ai ști cît mă bucur să ne vedem... da, chiar săptămîna asta... te așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lege și cel mai supus. El se grăbea să ajungă la timp, să ducă pantofii la pingelit, să scoată hainele de la Nufărul. Era cuminte. CÎnd ieșea În stradă se simțea liber. Își regăsea gîndurile. Acasă era tot timpul suspectat. CÎte țigări ai fumat? Ți-ai făcut gimnastica? Te-ai spălat pe dinți? Ce citești? Trebuia să-mi Închipui, tot Ziua cea mai lungă, pentru a cîta oară? Nu suporta discuțiile despre literatură, nici despre politică, nici despre piață, de fapt nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
au apărut două poezii În revista Pannonia... bucățica de zahăr pe care o dădea Leon calului și-l bătea pe crupă... Creșteți și vă Înmulțiți și stăpîniți pămîntul.“ Cinci zaruri colorate, cîteva sticluțe de medicamente, o foarfecă, un pachet de țigări, un ceas de mînă, un perete plin de cărți, un televizor, o mașină de scris tip 1931, un costum de pe vremea cînd mai era instructor la Centrul de librării. Stăpîniți pămîntul! Sunetul triumfător al alămurilor, buchetele de flori, dragostea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gunoiu la capu patului. Ce văzui la bețivu ăla de Trușcă, să-mi vie rău nu alta. Îi sta grămada de coji de cartofi În mijlocu vestibulului și pă masă ierea numa crătiți murdare, coji de pîine și mucuri de țigări. De ăl dă jos, de lîngă mine, nu-ți mai spui, c-o să-l mănînce viermii... știi că l-a lăsat? — De cine vorbiți, de Tomoioagă? Cum l-a lăsat? — Așa bine, cum să lasă. Am zis io Încă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
film sau ședință de cenaclu Bucur Obor aici Îmi dădeam Întîlnire cu Nino au trecut douăzeci și șase de ani la cinematograful Moșilor i-am văzut prima oară mîinile Îngălbenite de tutun Îi tremurau cînd Își apropia flacăra chibritului de țigară rîdea ca un copil la Stan și Bran și emoția lui ridicolă cînd ne-am cumpărat primul aparat de radio Îmi făcea daruri pisoi mici schilozi culeși de pe străzi pe care mi-i aducea În buzunarul paltonului murea În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu scuzele de rigoare: Ne pare rău, dar ați fost victima unei erori judiciare. CÎnd m-am mai obișnuit cu Întunericul din cameră, am observat că era nebărbierit de multă vreme, avea buzele crăpate și Îngălbenite de tutunul ordinar al țigărilor naționale, Își ducea simultan mîna stîngă la frunte și pe cea dreaptă la ceafă. Am crezut că e un tic, dar omul acesta care nu Împlinise Încă cincizeci de ani Îți lăsa impresia că joacă impecabil rolul unui octogenar nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
urcat În lift. Îl găseam timid și romantic, cu fiecare etaj creșteam În proprii mei ochi și cînd am ajuns În cameră, Înainte de a aprinde lumina m-am repezit la fereastră. El era tot acolo În fața blocului. Își aprinsese o țigară și privea țintă În sus să vadă la ce fereastră se va aprinde lumina. Fără Îndoială eram o femeie grozavă și inaccesibilă. În următoarele săptămîni după vestea morții lui Rudolf am evitat să mă Întîlnesc cu prietenii comuni. Nici Gerdei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu tablourile mele, domnule, fă-mă să Înțeleg ce i-a supărat, Împărații, femeile goale, Fiara? Somnul rațiunii naște monștrii! Ți-aș spune eu ce al rațiunii - gaura neagră bosule, gaura neagră. — Da noi ce batem, ursule?... De ce n-ai țigări, iepurașule? Jap. De ce ai țigări iepurașule? Jap. Sur le pont d’Avignpn on y danse, on y danse — O petrecere adevărată! Salvatorul meu, eliberatorul meu, așa spunea prăpăditul. Eu Îl tot Îndemnam: Încă un pahar, prietene Bea, bea, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-mă să Înțeleg ce i-a supărat, Împărații, femeile goale, Fiara? Somnul rațiunii naște monștrii! Ți-aș spune eu ce al rațiunii - gaura neagră bosule, gaura neagră. — Da noi ce batem, ursule?... De ce n-ai țigări, iepurașule? Jap. De ce ai țigări iepurașule? Jap. Sur le pont d’Avignpn on y danse, on y danse — O petrecere adevărată! Salvatorul meu, eliberatorul meu, așa spunea prăpăditul. Eu Îl tot Îndemnam: Încă un pahar, prietene Bea, bea, nu te lăsa, uită că viața ... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
PÎnă și venerabila noastră amfitrioană e moartă după Sulio! Doamna E. se duce vădit iritată la bucătărie. Domnul D. moțăie În fotoliu. Algazi s-a adîncit În lectură. Niki Bârsan s-a tolănit pe canapea alături de Wanda. Fixează atent o țigară mînjită de ruj care arde singură În scrumieră. — MÎine o să vuiască tot orașul. Asta și vreau! Că nu te simți bine, dacă nu-ți cari brelanul după tine. Craii tăi nesărați. Ce-oi fi găsit la haimanalele astea? — Publicitatea, păsărico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tu pește de mi-l crește la colț a oprit o mașină cu lapte În zori după petrecerea de adio gaudeamus igitur și sticla albă rece În cămașă piele de găină milițianul Întors cu spatele Împotriva vîntului să-și aprindă țigara laptele răcoros blînd deschide cămara nașterii veghea păstorilor Îngerii cu ramuri de măslin pace pace În țara făgăduită mimetismul cu care Îmi Însușesc gînduri și vorbe și Întîmplări străine nevoia de a mă acoperi cu o mască vie de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
văd c-o să ni se pună o placă la intrare: La această scară a fost ridicată În luna mai a anului 1987, prin donația poetului și animatorului cultural George Almosnino, antena pentru captarea posturilor de televiziune bulgare. O cafea, o țigară și iar aceste foi albe sub ochii mei, sub pixul care se supune docil ca o ordonanță la toate capriciile creierului. Aseară, Înainte de culcare am răsfoit un volum de eseuri de Dieter Wellershoff - la pagina 279, unde s-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu parfumuri de citron și de mosc și nările ogarilor care am fost leapădă stîrvuri mici de resentimente. Vocea călugăriței deghizată la telefon, invitația ei Într-un pat vesel și drăgălaș la ora cinci cînd febra atinge nivelul maxim. O, țigară săracă și stoarsă de spermă ce vizitatori mai aduci În confesionalele creierului, cu brize răcoroase mai fac feriga să tremure și cangurul să-și Închidă bine puiul În marsupiu pînă la trecerea acestei mărunte furtuni iluzorii pe care un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cinema. Tai pîinea. Am văzut un film japonez. Pauză. Polițist. Nu prea am Înțeles. Toți semănau Între ei. RÎdem. Torn supa În farfurii. MÎncăm. Își ia medicamentele. Pun de cafea. El se cuibărește În fotoliu. Eu pe divan. Ne aprindem țigările. El: Am uitat, ți-a venit o scrisoare din Austria. Desfac plicul nerăbdătoare, rup hîrtia pe care e scris expeditorul. Citesc. Eu: Se ține colocviul. S-ar putea să-ți trimită și ție o invitație. El: Ar fi grozav. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
imaginez cum se aruncă ațîțat și lacom asupra hîrtiei albe eliberînd lent și chinuitor doar cîteva dîre de poezie, cum le Întinde neîndemînatec cu mîna stîngă Într-o dezordine ce se lasă cu greu descifrată, apoi Își scoate din ascunzătoare țigările, Își regăsește autoritatea, redevine bărbat. SÎnt tulburătoare și derutante aceste pierderi de poezie, au În ele ceva fiziologic, sînt de fapt un fel de poluții, infime hemoragii conținînd În puțina lor substanță energii ascunse cutremurătoare care la prima vedere par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
munți de creieri de pasăre și de creieri de flori și numai morminte de grîu și numai morminte...“ „Îndrăgisem un perete Înalt pe care urca iedera“ - Întrerupse tăcerea Nino cu glasul lui moale unduindu-se monoton pe volutele fumului de țigară, - „Îndrăgisem o pasăre de lemn cu două cuie mari În loc de picioare iată apa peste care coboară lumina dacă joc nu mă crede nimeni dacă stau cine mă alungă au fost toate plătite din necunoscutul trup nu a fugit nimeni doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la marginea aleii - Tana Nanescu, artistă lirică, membră fondatoare a Operei Române, și nici un mormînt, doar urzici acoperind scrisul acela șters ca o impudoare. — Uite aici demonstrație de orgoliu! — Merci, aici nu mai contează. Se opri să-și aprindă o țigară. Și el, ce are el În plus față de mine? Că se bate pe burtă cu toți și le dă mese și-i distrează cu bancuri politice, ca să se simtă și ei mai liberi după ce rad fără să crîcnească nume și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu știu ce să mă fac, au trecut două săptămîni și nu-mi vine deloc, am turnat În mine trei oale de ceai de pătrunjel pînă am vărsat, am sărit și de pe dulap, nimic țla ce mai pot ajuta jumătățile mele de țigări cît să te mai abții cît să mai strîngi cureaua și ăia de la servici spuneau că le-a mărit contribuția și nu mai merg la bere decît la chenzină auzi numai două filme pe săptămînă la televizor și alea văzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bărbatul În blaser țpentru Niki nu există decît viitor și pentru nebunul ăla... ce animale diferite În aceeași cușcă) Un tablou din care se pregătește să iasă cel care acum, În fața ta, Își mișcă mîinile, spune cuvinte, Își aprinde o țigară. ISTAMBUL - MOSCOVA - TOKIO se schimbă plăcuțele cu zuruitul lor de jocuri mecanice. Timpul se precipită Încă o dată, se mai zbate În cîteva strîngeri de mînă, În cîteva zîmbete, Într-o bolboroseală neînțeleasă, apoi se cască un gol. Moare ceva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu ai răbdare să aștepți liftul și ieși pe alee, unde copacii, pămîntul, roiurile de muște au Înțelepciunea copiilor, par a nu se sinchisi de ce va fi mîine. La scara 3 bărbatul În cîrje cu piciorul amputat Își fumează senin țigara; trec două fete În șorturi: Bună ziua. Bună ziua. Trece o țigancă: Sticle goale cumpăr. La capătul aleii o siluetă bondoacă, greoaie, cu două sacoșe pline de gogonele. Doamna Oprișan. — Ptiu, că Dumnezeu mi te-a scos În cale. Ia pune mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căci le alegea numai după inspirație. Pe unele le ascuțea de mai multe ori, pe altele niciodată. După fiecare „meștereală“ dispărea în dosul perdelei murdare pe care se vedea mai bine de o jumătate de oră umbra lui aprinzându-și țigara, luând o dușcă de băutură sau nefăcând nimic. Perdeaua aceea era ca un ecran de cinematograf, bătut uneori de vânt. Între timp, mașinăria lui huruia în curte, pentru că „dacă o pornești prea des, se strică“. — Iar eu, mă rog, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
m-am hrănit ca lumea? „De când sunteți guvernator?“ - l-a întrebat eu. „De șase ani“ - mi-a răspuns el. „Atunci prefer să nu vă răspund“ - i-am zis. A zâmbit din tot sufletul, pentru că era prietenos. Și-a aprins o țigară și a ieșit pe coridor, ca fumul să nu mă deranjeze în timp ce mă îngrășam. Înfulecam în fața țării întregi de pe harta care acoperea peretele din fața mea. Cu trei etaje, plus pivnița, sub mine și cu două mii opt sute unsprezece locatari care așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
simt mirosul puternic și dulce. Nu numai de-asta miroasea așa în cameră. Nu pot să spun a ce mirosea. Era un pic din izul de vin vechi, dar mai erau și altele. Mirosea a mucegai și a murdărie, a țigară și a geacă de piele, dar mai era acolo și parfumul ieftin pe care-l folosea tanti Mae. Ceva scârțâi sub piciorul meu și când l-am ridicat am văzut că e o agrafă de păr. Nu știam nici o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]