4,216 matches
-
să-i sugă sîngele. [3] O a treia curea undui afară din stînci, îl pipăi, îi biciui coastele ca o frînghie udă și se fixă în jurul lor. [4] Spaima cînd ajunse la paroxism îți ia graiul. Gilliat nu scotea un țipăt. Era destulă lumină ca să poată vedea formele acelea respingătoare care i se lipiseră de trup. O a patra panglică, mișcîndu-se de data asta cu iuțeala unei săgeți, zvîcni încolăcindu-se în jurul pîntecului. Cu neputință de tăiat sau de smuls curelele
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
opera Contra donatiștilor, 4, 23: „Potrivit Tradiției, toată Biserica recunoaște botezul pruncilor care, de bună seamă, încă nu pot crede întru inimile lor în dreptatea dumnezeiască, nici a mărturisi mântuirea precum a făcut oarecând tâlharul și care prin plânsetele și țipetele lor în timpul botezului chiar împiedică oarecum săvârșirea Tainei, dar cu toate acestea, nici un creștin nu va zice că botezul nu va fi pruncilor de vreun folos. Iar dacă cineva va întreba de porunca dumnezeiască pentru așa ceva, apoi ce împlinește toată
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
cultivarea perseverenței, spiritului critic și autocritic etc. Sarcina didactică: reconstituirea acțiunii pe care ar fi fost posibil s-o întâlnească în viață, folosind drept repere mici amănunte. Material didactic: cartonașe colorate care cuprind 21 informații de tipul: ... era noapte; ... un Țipăt puternic; ... necunoscutul; ... chip blând; ... dușman. Elemente de joc: aplauze, surpriza, manipularea materialului didactic. Desfășurarea jocului: copiii sunt anunțaȚi că au de reconstituit faptele unei nopți, că au drept repere informațiile scrise pe cartonate, iar presupusele întâmplări, pe care le vor
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2061]
-
care se depășește pe sine în tensiune anxioasă, spre a se menține la o distanță pură de viață". Melodrama e definită astfel după tiparul dramei expresioniste, ca artă a gestului excesiv și a cuvântului elocvent, în linia acelei poetici a țipătului care sugerează legături cu cosmicul și cu inefabilul metafizic. Pornind de la asemenea considerații, Lukács va stabili o distincție tipologică semnificativă, de natură dialectică, potrivit căreia polaritatea esență-existență configurează raportul dramă-epopee, drama desemnând "totalitatea intensivă a esențialității", pe când epopeea, "totalitatea extensivă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
alte "semne" devenite credibile prin convenție: cine roșește minte; cine e palid se simte vinovat etc.), sugerând astfel legătura profundă dintre cuvânt și imagine, de vreme ce "chiar și scenele construite pe semnificația cuvintelor tind spre încremenirea gestuală a tabloului", iar "suspinele, țipetele, sunetele nearticulate" se vădesc a fi semnificative pentru că "ele sunt chiar limba naturii" (la fel și gestul/ pantomima), expresia pură a Sinelui 204. Mai e nevoie de alte argumente? Și apoi, chiar dacă preia multe elemente din tragedia clasică, melodrama le
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Diderot et la révolution du silence"), anti-retoric, anticipând expresionismul. Potrivit interpretului, teoreticianul iluminist ar fi respins retorica, preferând în schimb caracterul brut și autentic al teatrului lui Eschil, Sofocle sau Euripide, denunțând tirania literaturii și apreciind gestul patetic, combinat cu țipătul, în defavoarea cuvântului articulat logico-discursiv. De aici și necesitatea unei noi "gramatici universale", "une grammaire du cri, c'est-à-dire également une grammaire du silence" (op. cit., p. 190). O dată cu melodrama, teatrul redescoperă așadar autenticitatea cu ajutorul pantomimei, care devine un joc de scenă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în timp ce ochișorii lui se topeau în ochii mari și negri ai țigăncii. Ea îl privea concentrat și buzele îi zvâcneau din când în când ca și cum ar fi rostit ceva. Dar nu se auzea nimic decât vorba de afară, nechezatul cailor, țipetele celor de dincolo de poartă, strigăte și vaiete îndepărtate. Simțea Zamfira că micuțul pe care îl ridicase ea, căci se născuse înainte de soroc, îi sugea acum mai mult decât laptele. Câte înaintea ei nu pățiseră la fel! Când le luau ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i făcu semn să tragă după ea și pe ceilalți doi copii. Se repezi înapoi în odaie și aduse o candelă aprinsă, o puse pe treptele pivniței, lăsă ușurel chepengul pe care așternu un preș. Din curte răzbăteau zgomotele luptei, țipete și gemete. Asediatorii aruncaseră lațul unui odgon de stâlpul porții; când apoi câțiva au sărit peste poartă și au deschis-o, Papa se găsea tocmai în grajduri. Acum se lupta îndârjit, dar nu se știe de unde un plumb de flintă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de urletele celor ce aveau coșmaruri, de bombănelile neînțelese, de gemetele și scrâșnelile lor din dinți. El se scula întotdeauna primul, să se spele cel dintâi în hârdăul cu apă proaspătă, se așeza primul cu fața spre răsărit în așteptarea țipătului tânguit care-i chema la rugăciune. Niciodată nu dormea adânc, mereu era la pândă ca să nu întârzie, și acum i se părea că-i răsună în urechi țipetele celor ce întârziau. O, Allah, bunule Allah, câți copii mureau în școala
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu apă proaspătă, se așeza primul cu fața spre răsărit în așteptarea țipătului tânguit care-i chema la rugăciune. Niciodată nu dormea adânc, mereu era la pândă ca să nu întârzie, și acum i se părea că-i răsună în urechi țipetele celor ce întârziau. O, Allah, bunule Allah, câți copii mureau în școala de ieniceri, de foame, de bătăi, roși de boli și slăbiciune, de spaime și doruri, doar cei crescuți acolo o știau. Când însă atingeau vârsta adolescenței ajungeau vârful
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
specifice unei îngrămădiri de oameni și cai. De-abia s-au ridicat corturile, s-au deshămat caii și s-au aprins focurile, că din înălțimea dealului au început să se audă hăulituri. Din vârful colinei se auzea toba și niște țipete stridente, ca și cum cineva strunea o herghelie de cai. Zvon de copite nu se auzea. Ziua fusese senină și acum după-amiaza era caldă. Pe măsură ce hăuliturile se apropiau, devenind tot mai distincte, din partea opusă, de pe alt deal, începură să le răspundă slab
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
capul. — Ei, cum? Tocmai ibovnicei lui? — Da, zisese că asemenea păcătoasă nu s-a mai văzut, să nu știe nici ea cine-i tatăl copiilor ei. — Și? — Când i-a desprins gâdea capul femeii de trunchi, a dat țarul un țipăt mare și s-a repezit și a luat capul din țărână și l-a sărutat. — Taci! Doamne ferește, e săptămâna mare și nu se cuvine să spui asemenea născociri. Se făcuse cald, dar tot se mai azvârleau lemne în foc pentru că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce ți se cere să spui!”, dar în zadar. Consensul între tată și fiu este de a-și arăta stima față de călăi și urlă și se zvârcolesc de durere fără nici un fel de trufie. Căldura din închisoare, lipsa aerului și țipetele fără contenire ale ghiaurilor valahi l-au adus la nebunie pe rusul Șeremetiev, ostatic tot în Ediculé. Este nebun, nebun furios, fără nici o speranță de însănătoșire. Dacă i-am da drumul beiului și l-am ține la Vlah serai un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
șir Brâncovenii. Prin orașul care nu se trezise, unul după altul, ca niște arătări de vis, nici șovăielnici, nici hotărâți, nici mândri, nici umiliți, treceau ca într-o plutire albă din Istanbulul minaretelor spre Constantinopolul turlelor aurite de biserici. Un țipăt prelung, sfâșietor, trezi toată lumea aflată între zidurile mânăstirii, și era mult popor adunat din toate satele oltenești de prim prejur, căci era hram la bolnița cea zidită de către domnița Ancuța, fiica doamnei Chiajna și a lui Mircea Vodă Ciobanul, pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
depărtări și care stătuseră cu lumânări aprinse până spre miezul nopții la priveghi pentru Adormirea Măicuței lui Dumnezeu, săriră buimaci de pe fânul uscat pe care se odihneau în curtea bisericii. Unii tocmai spuneau că i semn rău, când al doilea țipăt veni și mai dureros dinspre arhondărie. Acolo trăseseră vodă cu doamna și coconii lor. Maici ca niște umbre treceau grăbite cu lumânări aprinse spre arhondărie, întretăindu-se în drum cu cei câțiva arnăuți ai domnului. — Doamna Păuna... — E doamna Păuna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
niște umbre treceau grăbite cu lumânări aprinse spre arhondărie, întretăindu-se în drum cu cei câțiva arnăuți ai domnului. — Doamna Păuna... — E doamna Păuna, se auzeau șoaptele. Spre cenușiul de afară, ferestrele iatacului doamnei prinseră a se lumina; al treilea țipăt sfâșie văzduhul. — Binecuvântează, sfinția ta, binecuvântează, se auzeau speriate glasurile celor printre care chir Ioan arhimandritul trecea îndreptânduse spre arhondărie. Peste câteva clipe preotul sta la căpătâiul femeii, alături de Ștefan Voievod. — Să trimitem după doftor, propuse starețul de la Hurezi. Nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
masă copioasă, improvizată din conservele noastre, ne pune pe picioare. La miezul nopții plecam; luna strălucea; stelele licăreau; o liniște profundă îi urmase furtunii; nu rămăseseră alte semne decât lacurile improvizate și noroiul lichid, pe care caii noștri, îndemnați de țipetele ascuțite ale surugiilor, le traversau cu burta la pământ, aruncându-ne cu cele patru picioare ale lor un neîncetat vârtej de stropi de noroi. Am auzit de mii de ori, în cele două provincii, blesteme la adresa evreilor și a rasei
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în număr de o mie într-o populație de o mie două sute de locuitori! În timp ce exploram malurile râului, cinci plutași, după ce veniseră la furat la o fermă, puseseră mâna pe câteva păsări dintr-o curte. Postul rus se adună la țipetele fermierului și îi prinde pe delincvenți. Erau moldoveni, și furtul fusese comis pe teritoriul rus. Au loc tratative între ofițerul comandant și comisarul român; acesta din urmă pleda insistent pentru arest și ciomăgeală; ofițerul rus înapoie zburătoarele, le impuse o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
particulară. Românii păstrează față de morți obiceiuri emoționante și uimitoare. De îndată ce un bolnav intră în agonie, întreaga familie se grăbește în jurul patului muribundului și i se ține în mână o lumânare aprinsă. Când și-a dat ultima suflare, se fac auzite țipete sfâșietoare; cei prezenți cred că alungă astfel demonii și salvează sufletul celui mort de îmbrățișarea lor. Corpul e apoi spălat, parfumat, pieptănat, îmbrăcat în cele mai bune haine ale defunctului și expus pe un catafalc. Toți prietenii sunt primiți atunci
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
-i înlăture pe toți. Convențiile premaritale odată stabilite, cere un sărut drept zălog. Tânăra femeie întinde obrazul. Cuprins de un acces feroce, trădătorul îi mușcă buza, smulge o bucată din ea, o scuipă pe masă și fuge. Se aleargă la țipetele de durere ale victimei; e chemat un chirurg; acesta potrivește fâșia sângerândă atât de bine, încât carnea se prinde. Frumoasa persoană a scăpat doar cu o cicatrice ușoară. Ce credeți că a făcut, odată vindecată? Îl iertă, și familia s-
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
noi ceilalți, bieți oameni din Occident, nu mirosim a bine aici, în sensul literal al cuvântului. Avea loc un botez într-una din cele mai bune case din București. Era iarnă; nou-născutul, un băiat mare, bine făcut, începu să scoată țipete ascuțite când popa îl cufundă în apa rece; copilul ieși din apă după a treia scufundare nu roșu, ci albastru, sufocat, în primejdie de asfixie sau de congestie cerebrală. Astfel de accidente sunt frecvente, și lumea nu se tulbură din cauza
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
apăreau ciocănituri sacadate în pereți, trosnituri inexplicabile ale mobilei. Soții Morel și-au dat seama într-un târziu, că cineva le atrăgea atenția și destul de insistent. În acea zi se declanșă între ei din senin un scandal monstruos, insulte, palme, țipete. Eterul începu să vibreze ca la cutremur, casa și mobila se clătinau mișcânduse cu zgomot. Apăru globul de lumină, care se mișca supărat prin cameră, lovindu-se de pereți. Globul urca în tavan, coborând vertiginos spre podea. Pe măsură ce cădea, se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Margareta, chemă preotul de la biserica Sf. Treime. Acesta oficie slujba de curățire și sfințire a casei, în interior și exterior. Ritualul fu repetat timp de trei zile, timp în care totul decurgea normal. În prima noapte după sfințire se auzeau țipete în camera Margaretei. Mihail deschise ușa când patul cobora din tavan luminița cât o nucă o luă la sănătoasa prin geam, iar bebelușul care se juca în mijlocul camerei, bolborosind cuvinte neînțelese dispăru ca înghițit de pământ. -Ce se întâmplă Mihaile
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
se întâmpla? Erau glume de prost gust?Dușmanii nu glumesc dau foc casei. M-am hotărât să-mi schimb toate încuietorile de la uși, cu toate că erau intacte. Lucrurile au început să se amplifice. Noaptea auzeam zgomot în podul casei, nechezături, chițcăituri, țipete, hâlizeli de satisfacție. Patul pe care dormeam se învârtea noaptea ca un OZN la decolare. Animalele de companie și curte, au început să se comporte ciudat, devenind neliniștite, violente, respingătoare. Pisicile miorlăiau scuipând, stufoșându-și cozile, ridicându-li-se restul părului
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Ceremuș voievodul avea conac mare, unde îi plăcea să petreacă și ținea adesea divan. Coconii domnești Bogdan și Alexandru fiind mici se zbenguiau și jucau pe plaiurile moșiei. Totul decurgea normal în liniște, pace și armonie, când într-o noapte țipetele de groază și disperare a principesei Anastasia numai conteneau. -Gărzi-strigă Roman, alergând spre budoarul Doamnei, întrând văzu zece tătari urâți și fioroși cu iataganele în mână. Roman puse mâna pe paloș și începu să hăcuiască în ei, dar fără spor
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]