7,946 matches
-
ani, mamă!”. Se pare că această din urmă amintire, care a generat și altele de acest fel, au determinat autoarea să încheie capitolul printr-un „zbucium” dureros, pe care toate persoanele sensibile îl simt în toată adâncimea lui: „... zbucium ce țipă departe/ pământul mirosind a moarte/ tăinuind o altă tăcere/ resturi de vise/ un băț de chibrit/ o durere”. Spre deosebire de poeziile cuprinse în acest capitol și de cele publicate în volumele amintite mai sus, cele ce urmează în capitolul „Zbor de
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
-mi dai acum, parola?!? Nu vezi că ai ajuns să stai pe facebook mai mult decât mine și Bogdan la un loc? Ajunge! Eu ți-am făcut pagina, eu ți-o șterg!“. Vocea i se ridicase, devenind poruncitoare. Aproape că țipa, fără să-i pese de cei jur: “ Tatăăă! Tată!! N-auzi, dă-mi parola! Pa-ro-la!!”. Reluă cu furie crescândă: “Hai odată, dă-mi parola, ce faci fițe de tot c...ul!”...”Nu înțelegi odată să-mi dai parola? Băăăi taatăă
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
străduia, nu putea rosti nici un cuvânt. Dorea să-l strige pe Mircea care îi apărea ca în ceață, dar nu era auzită de el. Se tot îndepărta. Parcă fugea de ea. Viorel o prinse cu funia de gât și rânjind țipa la ea sufocând-o: - Ești a mea... nu-mi mai scapi... în sfârșit te-am prins și fac ce vreau cu tine. Săndica se zbătea să scape din mâinile lui, însă forța brațelor lui puternice o țineau lipită cu spatele
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
interior. I-a simțit doar răsuflarea în spatele său și când s-a întors să-i dea binețe, acesta deja o cuprinse în brațe, fără putință de a mai scăpa, ca în coșmarul din timpul nopții. - Ce faci, lasă-mă că țip. - Poți țipa, nu te aude nimeni. - Viorel, lasă-mă în pace, nu ți-am spus că nu mai poate fi nimic între noi? - Și eu ți-am spus că așa nu se va termina cum vrei tu, după ce ai adus
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
dulap și începuse să-i povestească ce a mai făcut după plecarea ei. Cum era să se înece o fetiță pe care a tras-o curentul marin înspre larg și a observat-o sora sa geamănă, care a început să țipe că se îneacă și a alertat turiștii din apă care au salvat-o. Ana la cuvântul geamănă deveni mai atentă la spusele Cristinei. Porni cu gândul la Maria. Oare ce face ea acum, pe unde se află oare? Când erau
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
țâșnește. Soarele se apropie de afințit. EXT./ CURTEA PALATULUI / NOAPTE Odată cu căderea umbrelor nopții în curtea palatului se dezlănțuie un adevărat masacru. Imaginile care urmează se succed. Un oștean, din pricina întunericului, greșește ținta, iar strania creatură, cu țepușa în pântece, țipă înspăimântată. Zarva cuprinde întreg palatul tocmai când luna răsare de după muchia muntelui invadând curtea cu lumina sa palidă. Pe ziduri și prin încăperi se aprind făclii, iar ochi aprinși ca jăratecul se ivesc la ferestre. CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu vocea puternică
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
aprins un foc mare. Ostașii se mișcă dintr-o parte în alta atenți la orice zgomot. Sunt în tensiune. La răsărit, de după crestele munților, își face apariția roata roșiatică a lunii cu lumina sa albă. După câteva minute păsările nopții țipă înfiorător, prin adierea vântului parcă străbat șoapte sinistre, iar prin cotloanele întunecate ale castelului fâlfâie aripi ca niște umbre. Chiar și flăcările focului iau forme hidoase, iar scânteile pocnesc în aer. Din când în când tăciunii aprinși sar din foc
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
suliță spre Contesă. Aceasta îi străpunge pieptul în dreptul inimii și iese în spate pe sub omoplatul stâng. În același moment Arnăutu se năpustește cu altă suliță spre pieptul Contelui, dar spre uimirea sa trece cu arma ca printr-o umbră. Contesa țipă de durere și întinde brațele și cu unghiile îl prinde pe căpitanul Sasu de gât și-l străpunge. Sângele țâșnește iar cu ghearele îi sfârtecară trupul în bucăți. În cele din urmă vampirica se prăbușește la pământ și se topește
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
a mai liniștit, cu lumina aprinsă, și-a dat seama că a retrăit clipele petrecute în magazia de la C.A.P. Viorel apăruse din spatele său și cu ochii injectați de furie, ca un disperat, se repezise asupra ei și, oricât a țipat ea și l-a implorat să o lase în pace, el nu a auzit. Trăgea să-i rupă hainele de pe ea, o săruta pe obraz și se lupta să-i prindă gura, dar cum ea se răzvrătea, nu reușea. Cu
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347416_a_348745]
-
metodă modernă de a-și ține congresele! Abia după vreo cinci zile se treziră aleșii neamului din beția afrodisiacă a viselor, căci se apropia weekendul și aveau delegații în interes de serviciu în Insulele Caraibe! Deodată unul dintre aleșii neamului țipă disperat: - A înviat Ceaușescu! În acel moment, îngroziți de spaimă, se înghesuiră aleșii poporului pe sub scaune și birouri, iar alții mai deștepți țâșniră pe ferestre spoind asfaltul străzii... În cele din urmă, după o ședință de vreo 12 ore prezidată
A ÎNVIAT CEAUŞESCU! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347451_a_348780]
-
pacea noastră riscă... Se-ntâmplă des și, uneori, Se lasă întuneric Pe chipu-ți spongios, cu pori, Fiindu-ți demon trist, eteric... Se-ntâmplă des și, uneori, Nu te găsesc, te caut Și nu aud, nu văd, nu dori, Nu țipi, nu plângi din spasm de flaut... Se-ntâmplă des și, uneori, Te prind sfios în brațe Când te cuprind de subțiori În visu-mi ce nesaț e... Se-ntîmplă des și, deseori, Ceea ce voi, se-ntrupă: Ca tu, iubito, să adori Sărutu-mi
SE-NTÂMPLĂ DESEORI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347485_a_348814]
-
din cele două e mai accentuată deoarece pentru mama a te moționa e tot una cu a te enerva; datorită spiritului vulcanic care-i domina instinctul nu știam niciodată când se emoționa și când se enerva pentru că în ambele cazuri țipa. Și să te ferească sfântul de așa ceva! - Eu ți-am spus să rămânem acasă dar... - Știi bine că trebuie să ne întoarcem la Vâlcea, îmi reteză mama fraza așezându-se mai comod în scaun îmi aruncă o privire compătimitoare. - Îmi
EUPHORIA de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347486_a_348815]
-
vor deveni viori. dar pașii fără știre mergeau pe digul gol săltând încet pe pietre ca pe știut pridvor nisipul pân la gleznă mă mângâia și lin îmi coborâse-n palmă o rază de senin. doar eu și marea, straniu țipa un pescărus, și viața mea pornise spre alt abrupt urcuș ... Zăpezi Să conjurăm zăpada să ningă peste noi Cu tulbure uitare, ca vinul de pe masă, Și lupilor din tindă să le-oferim culcuș Și dragoste flămândă într-un ungher de
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347482_a_348811]
-
îndeplini niciodată. Ea limitează formal setea de putere a politicienilor, deoarece prin ea, funcția supremă în stat este ocupată odată pentru totdeauna”. Față de alternativa aceasta spre ieșirea din desișul sărăciei și întunericului spiritual a românilor, o parte a clasei politice țipă ca fiara în capcană. Acest segment este reprezentat de categoria de parlamentari care exersează cinismul apoteozat prin instrumentele inculturii, subcivilizației, subumanului, hoției insațiabile. Categoric în exterioritatea acestui cumuum de neprincipialități, senatorul Victor Ciorbea a revenit foarte activ în viața publică
VICTOR CIORBEA. LA INTERSECŢII A ALES DEMNITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347465_a_348794]
-
culând! Gata, puiuț! Fă nani! Uite lâde fetița de tine! E lusine! Pruncul, însă, care atâta timp cât Emanuela a vorbit cu el, dădea semne că a adormit la loc, când aceasta a dorit să se îndepărteze de pătuț, a început să țipe, din nou, chiar mai tare. Emanuela s-a aplecat spre pătuț, cu intenția de a ridica băiețelul în brațe pentru a-l liniști. Atunci o mână i-a atins umărul. S-a întors, oarecum speriată, fiind foarte concentrată la cei
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
din nou în pat, ascunzându-și fața în pernă, încercând neputincioasă să alunge amintirile care i-au înveninat mulțime de nopți. Anumite scene se derulau cu repeziciune și începu să plângă aproape ca atunci, când a plâns mult și a țipat. Acum nu țipa, deși îi venea să urle de-a binelea. Da! Mereu ea, amintirea aceea urâtă mă chinuiește îngrozitor... De ce nu pot să înving? De ce? La ce-mi folosește să-mi amintesc mereu? Ce mai pot schimba în tot
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
pat, ascunzându-și fața în pernă, încercând neputincioasă să alunge amintirile care i-au înveninat mulțime de nopți. Anumite scene se derulau cu repeziciune și începu să plângă aproape ca atunci, când a plâns mult și a țipat. Acum nu țipa, deși îi venea să urle de-a binelea. Da! Mereu ea, amintirea aceea urâtă mă chinuiește îngrozitor... De ce nu pot să înving? De ce? La ce-mi folosește să-mi amintesc mereu? Ce mai pot schimba în tot ce a fost
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
De altfel, abia acum a observat Iuliana că dansau, toate, fără sutien, iar o parte din băieți erau doar în maiou și slip, desculți cu toții. - Mișcă-ți, bă, trupul în ritm cu mine! Nu asculți muzica? Nu ai ureche muzicală? țipă Relu la un moment dat, trăgând-o cu brutalitate de mână. După câteva încercări nereușite, dat fiind faptul că băiatul avea pași și figuri deloc ritmice și deloc obișnuite dansului, Iuliana strigă privindu-l rugătoare: - Nu mai pot în felul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
treptele care duceau la parter, dar el a ajuns-o. A ridicat-o din mers și a aruncat-o pe umerii săi, purtând-o imediat spre o cameră din apropiere. Când a pus o mână pe clanța ușii, Iuliana a țipat cu toată forța intuind ce avea să se întâmple și s-a zbătut puternic să scape. Aproape că reușise dincolo de ușa rămasă deschisă, dar el s-a năpustit asupra ei ca o panteră, blocând-o, după care a târât-o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
Când îi dezbrăcă bluza, Iuliana nu se putu opune. O lovise destul de tare când plonjase pe ea și era amețită. Triumfător, bărbatul tocmai ridicase fusta până peste pulpe și încerca să-i tragă chiloții, când Mia îl trase de păr, țipând la el: - Bă, nenorocitule! Tu nu vezi că nu ai cu cine, bă? Las-o dracului de proastă că ai cu cine te... distra. Ne reclamă asta la decan, boule! - Așa este, bă, dobitocule! se auzi mai puternică și vocea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
încorda ocupând tot mai puțin loc pe bancheta de lemn, în timp ce forfota și rumoarea glasurilor din jur creșteau, părând că nimeni nu se sinchisea de iminentul pericol pe care Ana îl simțea cu fiecare fibră a corpului său. Ar fi țipat de frică, dacă nu s-ar fi rușinat. Cu zgomot răgușit motoarele turate au icnit, s-au înecat, au tușit și vibrând din toate-ncheieturile, vaporașul s-a pus în mișcare urmărit îndeaproape de zeci de valuri mărunte ce-și
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
fiecare urmaș, pentru revenire, pentru a fi numai pedeapsă? - Hm, mă uit în mine prin cei prea mulți care nu văd pe cei care ne vând, ne fură și văd de multe ori fragmente care fug, alergă, se ascund și țipă la mine. Meriți mai mult ca el, nu te lăsa! Ia totul ca să fie al tău. Nu conteză! Ești bogat și bogăția învinge. Deșartă speranță, căci nu poate învinge prin carne, nimeni, tărâmul moarții în trudă zadarnică de neântors. Bârfește
OPREŞTE-TE DIN DRUMUL NOPŢII! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346745_a_348074]
-
de temnicer", „înainte de gol", „înainte de focul suav, zâmbitor de pistol", se adresează „omului de pe marginea patului", care i-a însoțit „nefericirea nopții de coșmar". Spânzurat cu capul în jos de un iadeș, lasă această ultimă chemare „nu scrisă, ci dictată", țipând în van „ajutor"! Ultimele lui concluzii, concentrate în 13 versuri, i le-a încredințat lui Covaci, poate cu rugămintea de a nu le face publice niciodată. E vorba despre poezia „Credo", o viziune a omenirii lașe și a puterii lui
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
și avem posibilitatea să mai discutăm despre ce poate să fie. - Mda, nu prea mă încurajezi. - Cum nu? Eu sunt mai timid decât tine, așa că nu te sfii, spune tot ce ai de spus. - Ce să mai spun? Vrei să țip aici în gura mare că te iubesc și te doresc? - Nu, nu, nu face asta. Ar crede că nu suntem întregi la minte. Nu vezi ce liniște este? - Mda, de aceea trebuie să vorbim mai mult în șoaptă de parcă ne-
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
crede că nu suntem întregi la minte. Nu vezi ce liniște este? - Mda, de aceea trebuie să vorbim mai mult în șoaptă de parcă ne-am feri să nu fim auziți de cineva care ne urmărește special pe noi. - Nici să țipăm în gura mare nu putem s-o facem, suntem într-un local public totuși. - Asta o știu, numai că mie îmi vine să țip, să-mi țip dragostea din mine, să-mi alung toate frustrările, că nu pot să te
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]