60,912 matches
-
parcă toate se întâmplaseră cu câteva ceasuri în urmă. Ei, lumea, viața, moartea, ei... Exista o lume mai bună? O altă lume? - Spune-mi, există? Șopti întrebarea cu buzele aproape înghețate, în timp ce se chinuia să aprindă o candelă mică. O așeză încet, împreună cu cei câțiva trandafiri roșii pe care îi cumpărase pe drum. Ar fi vrut ...ar fi vrut... Doamne câte ar fi vrut să-i spună. Să-l țină de mână și să -i povestească. Poate... într-o zi sau
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
urmărise și, acum, stătea în fața ei cu o privire întrebătoare. - Nu, nu sunt. De ce mă întrebați? - Eu îmi fac veacul de multișor prin aceste locuri și n-am văzut pe careva să pună o lumânare sau primăvara o floare să așeze. Dacă nu îi sunteți rudă atunci ...atunci cine sunteți? - Eu? O ...o ...nimeni ...Care însă l-a iubit. FLASH 23 (Tic tac) Mărului verde din sufletul meu Tic tac. Tic... tac. Oare cât să fie ceasul? Nu știe, n-a
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
afine și alte delicatese de vară îmi fac cu ochiul, de peste tot. Nu sunt hotărâtă, dar într-un final, decid să cumpăr câte puțin din toate, de la o bătrână care, neprinzând loc în piața propriu-zisă, vinde direct din coșurile ei, așezată într-o margine. Nu negociez, fructele sunt proaspete, au un miros îmbietor, iar bătrâna îmi amintește de bunica, dusă cu mulți ani în urmă... Gata! cumpărăturile fiind făcute pentru câteva zile, mă gândesc că e cazul să mă retrag spre
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să mă retrag spre casă. Și totuși... „Grădina cu flori”, o terasă - restaurant plină de verdeață, așa după cum sugerează și numele, mă face să mă abat din drum, pentru un scurt popas. Locuri sunt suficiente, nu e aproape nimeni. Mă așez la o masă, în apropierea fântânii arteziene ce domină grădina și comand înghețată. În așteptare, observ că la masa din fața mea își savurează limonada un domn foarte elegant (parcă prea la patru ace, pentru ziua aceea toridă), cu părul argintiu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
domn foarte elegant (parcă prea la patru ace, pentru ziua aceea toridă), cu părul argintiu. Răsfoiește o carte. De fapt, privind mai atent, constat că masa la care s-a instalat este aproape în întregime ocupată de cărți. Volumele sunt așezate frumos, ordonat, dându-mi pe moment senzația că mă aflu în fața unui stand dintr-o librărie. Unele sunt noi, cel puțin ca aspect exterior, iar peste altele pare a fi trecut binișor aripa timpului. Ciudat tablou în mijlocul unui restaurant, fie
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
gata oricând să mă ridice din iarba înaltă, presărată cu păpădii galbene, în care mă prăbușeam uneori, din neatenție. - Păpădie, unde ți-s ochii? Pentru o clipă, deveneam o păsăruică purtată în zbor de brațe puternice, care mai apoi, mă așezau încet, între ceilalți bănuți aurii ai câmpului, eu ...cel mai mare dintre toate. Griji? Ce să fie alea? Lacrimi? Doar pentru genunchii juliți în fugă, pentru puii de rândunică înhățați câteodată de Tano cel cu ochi de tigru și pentru
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
nou. Când moartea se apropie, amenințătoare, el se pierde în oglinzi, o înșeală, o zăpăcește. Biata moarte nu știe pe cine să mai ia și de unde! Tema suicidului devine astfel un joc asumat, o moarte pe care "actorul" și-o așează ca o mască pe față, un rictus strident, singular. Dar poate fi și o dorință de dialog: "Suicidul este un strigăt de apel, o dorință de comunicare și de dialog afectiv, în care trebuie favorizată latura afectivă a dorinței de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lumină) Ce distanță între somnul lui Botta și somnul lui Blaga, din Laudă somnului (1929), unde totul este liniște și armonie (potențată de amenințarea umbrelor) : Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, Gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără martori Se liniștesc păsări, sânge, țară Și aventuri în care veșnic recazi. (Somn) Ce departe este somnul Anei Blandiana, din Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), unde starea de adormire e o prefigurare a fericirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
idealului care întotdeauna antrenează o generalitate. Dacă simbolicul mai indică și altceva decât reprezentarea, o va face întotdeauna într-un mod indirect. Acum, există și opere de artă care strălucesc prin rațiune, vorbe de duh, bun gust și printre acestea așezăm de ase-menea toate operele alegorice. (...) Acestea împing spiritul în sine însuși (s.n.), sustrăgând de sub privirea lui ceea ce este cu adevărat reprezentat. Alegoricul se deosebește de simbolic prin aceea că, pe când acesta din urmă desemnează indirect, alegoricul desemnează direct."61 Goethe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
babă, depănând firele vișinii și negre, gata să le curme când va sosi sorocul. Proporțiile formelor și raporturile dintre ele, consistența mai compactă sau aproape diafană a culorii, contribuie la crearea unei atmosfere pline de o misterioasă poezie. Valul magic, așezat cu grijă asupra lumii, imprimă picturii o transparență destul de rar întâlnită în arta naivă. Apropo! De ce este Gheorghe Boancă un artist naiv? În primul rând, pentru că și-a păstrat copilăria, pentru că nu a uitat să râdă și să plângă cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
încălzește tabloul. Gheorghe Boancă, absolvent al Liceului „Octav Băncilă” din Iași și al Școlii Populare de Artă a muncit - fiind încercat în destule și în de toate pentru a-și câștiga pâinea - încât se vede că numai cu pasiune a așezat farbul pe pânză, că numai cu lacrimă a cioplit lemnul și ne-a făcut prin creație să-i simțim umanitatea. Numeroasele lui succese exprimate prin premii la diferite concursuri naționale și prin aprecieri pe plan internațional, sunt confirmări ale talentului
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
luă frații, pe Costachi, Dumitru, pe Petrache și pe Toader, a înjugat boii la car și cu felinarele au plecat să vadă ce este. Aici l-au găsit pe fratele lor, zvârcolindu-se într-o baltă de sânge. L-au așezat în car și l-au dus la cel mai apropiat spital la Schinetea. Aici, după vreo două ceasuri, Ciolac a murit, că pierduse mult sânge. Toader Rotaru Călina este râul ce străjuiește de veacuri pădurea Carpilor și când plouă mai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
acasă la părinți, altfel se lăsa cu scandal. Nu ca acum, îți ia fata și o duce în Spania sau la turci să facă gologani. Vasile a hotărât să meargă cu pețitul la fata cea frumoasă, tocmai la Tungujei, sat așezat pe o buză de deal, în bătaia vânturilor. Printre cei care au fost staroste, a fost și moșul lui, Dumitru B....ă, fratele lui Sava. Vasile al lui Sava peste timp Dumitru era cu Agripina lui tânără și frumoasă, dar
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ioc. A trăit tot într-un bordei ca al lui Aron învelit cu paie, dar era pe cealaltă parte de sat. Cred că se priveau de la distanță că pe atunci casele erau rare și copacii erau puțini, iar satul este așezat pe două dealuri și prin mijlocul lui se află o gârlă ce îi ziceau oamenii „Petroasa”. Pietre nu se văd, rar are apă, doar primăvara sau vara când plouă mai mult. Atât Tunzoaia, cât și Aron și-au câștigat existența
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Purta pantaloni de suman și opinci, așa cum era pe atunci. La moară nu ducea niciodată, că nu avea ce să ducă iar făină își făcea la râșniță. Iarna când se însera mergea pe la vecinii care aveau copii mici și se așeza pe un scăunel la gura sobei și începea să depene la povești, încât copiii stăteau cu urechile ciulite și ascultau poveștile lui Aron până se făcea miezul nopții, când el încheia povestea așa: Am încălecat pe-o șa și am
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se plictisească cât ea era la curtea lui Carp. Cociocoaia i-a meșteșugit o capcană compusă dintr-o covată, un băț și o sfoară. Bățul era legat de un capăt cu sfoara și era introdus sub covată. Ca să stea ridicată, așeza o mână de grăunțe în exterior, o mică dâră de grăunțe pentru a momi găinile vecinilor să intre. Îndată ce găina ajungea să mănânce, Petruță avea misiunea să tragă de sfoară și să ia găina. Când se întorcea ea acasă îl
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pentru triere. Transportul batozei era mai dificil, batoza fiind mai înaltă se putea răsturna oricând. Rareori se transporta concomitent și motorul și batoza, că era nevoie de multe perechi de boi. Batoza era o namilă mare din scânduri și metal, așezată pe un suport masiv din metal cu două osii și patru roți pe care se deplasa când era mutată de la o arie la alta. Batoza avea multe roți purtate de diferite curele ce puneau în mișcare niște valuri valțuri, niște
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu boii se cărau paiele de la pestelcă (așa se chema locul pe unde cădeau paiele din batoză). Aici, la pestelcă, erau doi tineri iuți și rezistenți la căldură și la praf. Acești tineri trebuiau să ferească paiele și să le așeze pe traglă, pentru a fi cărate la distanță de batoză. Tragla era un dispozitiv compus dintr-un drug de lemn drept și neted, legat de capete cu câte o frânghie și aceste frânghii se adunau la tânjală, de care erau
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
aceste frânghii erau cele mai bune. Coarda venea pe deasupra paielor și le ținea grămadă. O persoană ținea coarda la traglă, iar alta ducea boii de cap până în locul unde se depozitau paiele. Pe partea din față, deasupra proțapului batozei, se așezau sacii în număr de 18 cred, nu mai țin minte că-s bătrân și e tare mult de atunci, ca de când era lupul cățel și porcul porumbel. Tot aici, spre proțap, se afla și roata cea mare o batozei, purtată
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
aveau să intre oricum în criză? Nu cumva „societățile anonime forestiere”, cum le numește Stahl, au pătruns cu ușurintă tocmai pentru că nu s-au confruntat cu un sistem de exploatare a bunurilor bine organizat? Nu cumva aceste societăți s-au așezat peste o lipsă de organizare? Dacă este așa, care sunt condițiile care au făcut totuși ca sistemele respective de resurse să fie sustenabile până la pătrunderea capitalismului? Cadrul de analiză pe care îl voi folosi pentru a identifica modul de guvernare
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
moșia căpăta forme neregulate, aparent haotice. În zonele unde terenul avea o valoare economică omogenă, moșiile aveau forma unor patrulatere alungite egale, așezate unele lângă altele. Atunci când un râu despărțea două sate sau trecea prin mijlocul unui sat, patrulaterele erau așezate cap la cap pentru a asigura accesul la apă (Stahl, 1998, vol. I, pp. 80-82, 86-87). Din cauza condițiilor tehnice sau a conflictelor care apăreau între sate, procesul de stabilire a hotarelor avea loc destul de des, ori de câte ori vechile hotare erau contestate
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
cu beneficiile pe care le are în urma exploatării bunului comun. După cum afirma Stahl (1998, vol. I, p. 135), „pe nesimțite se ajunge și la condiția că, prin plăți de bir, poți căpăta drepturi depline asupra cotei-părți din munți. De la birul așezat pe munți se trece la munții așezați pe banii birului”. Astfel, și în cazul împărțirii dreptului de exploatare a munților se constată lipsa unor reguli de procedură, lipsă care a avut ca efect producerea unei confuzii în privința regulilor de acces
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
exploatării bunului comun. După cum afirma Stahl (1998, vol. I, p. 135), „pe nesimțite se ajunge și la condiția că, prin plăți de bir, poți căpăta drepturi depline asupra cotei-părți din munți. De la birul așezat pe munți se trece la munții așezați pe banii birului”. Astfel, și în cazul împărțirii dreptului de exploatare a munților se constată lipsa unor reguli de procedură, lipsă care a avut ca efect producerea unei confuzii în privința regulilor de acces și, în final, contestarea regulilor de către cei
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
mai avantajoase pentru toți, chiar dacă nu conferă tuturor același avantaj. În lipsa unor reguli de procedură foarte stricte, se constată crearea unui cerc vicios în care niciuna dintre cele două soluții identificate de comunitate - împărțirea munților pe banii birului sau birul așezat pe munți - nu mai poate rezolva conflictele. Soluția împărțirii munților pe banii birului este contestată de cei care inițial au avut mai puțin munte și, implicit, au plătit mai puțin. Soluția birului așezat pe munți este contestată de cei care
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
împărțirea munților pe banii birului sau birul așezat pe munți - nu mai poate rezolva conflictele. Soluția împărțirii munților pe banii birului este contestată de cei care inițial au avut mai puțin munte și, implicit, au plătit mai puțin. Soluția birului așezat pe munți este contestată de cei care ajung astfel să plătească mai mult, motiv pentru care încep să revendice dreptul de proprietate asupra părților respective de munte, negând astfel dreptul Sfatului cel mare de intervenție asupra acelor părți, fapt care
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]