3,633 matches
-
vreodată, Sinistrat sedentar. Până la urmă, tot Sucu Marcel (într-unul dintre hogeacurile căruia se desfășura întîlnirea și singurul dintre cei prezenți ai cărui mușchi îl absolviseră pe liceu cu tot cu bacalaureat) le confirmă binefacerile învățăturii, înșiră câteva dintre ciudățeniile unei vieți așezate, oferindu-se să-l treacă, un timp, pe Sinistrat sub protecția sa. Îi va fabrica el însuși actele necesare înscrierii în clasa a noua, la vreun liceu. Aprilie fiind, aproape sfârșit de un an școlar, Doru nu putea fi lipit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
foc, nu-ți fie grijă, te plesnește și mandea, pe sub masă, cu piciorul. Să nu zică polițaii că te-au cărat, de la cantonament, neantrenat!... - Mi-e îngăduit să vă întreb cum vă veți coborî în Adînc? Diavolul avea pe masă, așezată înainte, o mapă. Pe mapă, o coală de desen. Pe coală, has-Satan începu să schițeze cu creionul o cheie impunătoare, cu înfățișare și ștaif de cheie de poartă de castel. La poarta superioară, cheia era bombată și ornamentată. La partea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la un restaurant indian. Așa că Fiona știa că are toată seara la dispoziție. A luat cea mai recentă carte pentru femei apărută pe piață, a deschis-o la pagina la care rămăsese, și-a sprijinit capul pe prosopul rulat și așezat ca o pernuță și s-a apucat să citească. —Aaaaaa! a murmurat femeia. Nimic nu era mai plăcut. Cu toate că iubea viața de familie, Fionei îi plăceau teribil și momentele în care era singură, departe de zgomotul constant al celorlalți membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
clipă universul a dispărut pentru un moment, împietrind locuitorii orașului într-o serie de poziții caracteristice, ca într-un tablou înțepenit în aspicul unei sincope a timpului. Cel mai ciudat duo din Elbaroom stătea la o masă scundă și rotundă, așezată cam pe la jumătatea sălii lungi și înguste. Unul din cei doi era enorm, un urs de om, impresie pe care o amplifica purtând practic tot timpul o haină din piele de urs, cu toate că rareori era frig în K. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se uite la cartea de sub pernă. în cele din urmă va veni vremea să frângă gâtul unui pui și să mănânce. în cele din urmă mișcările vor trebui cercetare. Dar nu chiar acum. Pentru moment era de-ajuns să stea așezată aici, în întuneric,. Liv stătea foarte mult astfel, nemișcată, împietrită, statuie. Pe stâncă era frig, frig și umed. Ziua devenise după-amiază târzie. Vultur-în-Zbor stătea lângă măgarul lui Liv, mângâindu-l agale, și îl urmărea pe Virgil, care se purta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
al săgeților vărsat. Negurile-n stâlpi se-nchiagă suind vârful lor în soare - Par un codru sur și vecinic. Lunci albastre lucitoare Se deschid ca loc de luptă în păduri de nori ș-argint; Printre stâlpii suri s-arată coifuri mândru așezate Pe pletoase frunți divine - pavezi de-aur ridicate, Lănci ce fulgeră în soare, arcuri ce se-ntind în vânt. {EminescuOpIV 136} Joe-ncruntă-a lui sprinceană și ca un copil tresare Vechiul glob - munții se clatin, ceruri tremur, marea moare. E semnalul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Îi spuneau oamenii satului) era cel mai avut și mai bine situat om din Împrejurimi, om năvalnic și mândru, frumos și foarte voinic, puțini rezistându-i la vorbe și fapte. Isidor Ochiană, bunicul rămas necunoscut lui Va, fusese un om așezat și domol, interiorizat și cu aplecare spre Învățătură, s-a Îndreptat spre mai puțin costisitoarea școala a CFR-ului, lucrând printre liniile de cale ferată și murind Între acestea, strivit Între tampoanele celor două vagoane ucigașe a unui tren În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
supărat că lui nu-i dădea nici o foaie pentru a face „avionuri” ori pentru a o face bucăți din ce În ce mai mici, spre supărarea bunicii Ileana și a Anetei care trebuia să măture cu grijă. În acea iarnă Împlinise cinci ani, ningea așezat și atenția sa a fost atrasă de zgomotele de la ușa de afară, mai multe persoane Își scuturau hainele și Încălțările pline de omăt și intrau În casă ca niște obișnuiți ai ei. Veronica, nepoata bunicii Ileana, și cu fata ei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vii. Mai târziu, fiul lor, Armin Caryan, chiar așa spunea când crescuse: „Tată, scoate ochii din ceas... scoate ochii și adu-mi-i aici!...“. Numai ochii aceia văzuseră ceea ce nu se putea povesti: trupul ei răstignit pe spate, cu brațele așezate cruciș pe deasupra sânilor și pletele negre, revărsate pe pernă. Numai ochii aceia știuseră frica lui că ei n-o să-i placă și că nu îl va mai dori după. Numai ochii din ceas le vegheaseră deznădejdea cu care se încleștau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Căruțașii spătoși suduiau caii nădușiți și-i loveau năprasnic cu bicele. Alături alergau mașinile pline vârf cu precupeți veniți de la Găiești și Pitești. Deasupra automobilelor, în papornițe, țipau curcani și porci legați cu frânghii. Larma îți lua auzul. Priviră prăvăliile așezate una lângă alta: cojocarii cu galantarele pline de căciuli de miel, albe, brumării și negre; ceasornicării, hăinării din pragul cărora te trăgeau de mânecă vânzătorii, strigând și lăudîndu-și marfa; pielării având de vânzare bocanci cu tălpile numai ținte și potcoave
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Neacșu mai avea și darul beției, ce câștiga băga-n el. Umbla muierea pe urmele lui, o țigancă frumoasă, înaltă, numa cozi, o bătea, vai de mama ei de femeie amărâtă câte pătimise! Anghel și nea Mitică Ciolan erau mai așezați. Guristul strânsese câte ceva, avea un bordei de casă, adunase pentru copii. Ăl tânăr mai risipise, că-i plăceau țigăncile, le mai cumpăra de-o basma acolo, dar n-ar fi făcut paradeală-n cîștig! Se mai certau, se mai despărțiseră la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
niciodată așa cu asistenții lui. Philip s-a schimbat cu adevărat de când a venit Ben, zise ea, pe un ton mai vesel. E primul regizor asistent pe care Philip l-a luat vreodată în serios. Ei, e un băiat tare așezat. Philip chiar îi ascultă părerile - știi, de obicei e foarte încăpățânat. Dar, în ultima vreme, spune că nu ia nici o decizie fără să-l consulte înainte pe Ben, lucru la care nu m-aș fi așteptat niciodată. Cred că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spectacol se numea „jumătea“ pentru că atât apucau oamenii să bea la cârciumă, înainte să se repeadă înapoi pe scenă. Mi-am mai luat o cafea de la mașina din ungherul tihnit al directorului de scenă, cu grijă, să nu deranjez recuzita așezată atât de ordonat și etichetată, și am pornit-o prin culise, sorbind din ceașcă. Îmi plăcea perioada asta, când nu mai era nimeni prin preajmă și scena - luminată și goală, cu pahare pe jumătate pline așezate pe masă - avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și cu un alt scaun în fața ei, pe care era sprijinită cartea piesei - un dosar cu spiră care avea pe o parte textul, și de cealaltă stabilirea locurilor inițiale ale actorilor, replici cheie, schimbări de decor, lumini-pe cealaltă parte. Compozitorul, așezat undeva lângă culoar, îi șopti ceva. Dădu din cap și notă ceva în dosar. Sally, care ținea un termos între picioare, Sophie și cu mine eram adunați de cealaltă parte a culoarului. MM strigă: Da, Hugo, mai întâi se sting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să intru. Era un apartament tipic pentru locuințele sociale, prost proiectat și împărțit în cât mai multe cămăruțe posibil. Ușa de la intrare dădea într-un hol central scurt și îngust, de-a lungul căruia se vedea un șir de uși așezate suficient de aproape una de alta ca să anunțe dimensiunea meschină a camerelor din spatele lor. Prima ușă pe stânga era a sufrageriei; acolo m-a condus Hazel. Față-n față cu sufrageria era o bucătărie minusculă, aproape chicinetă. Motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de oboseală, dar și de disperare. M-am deșteptat un ceas-două mai târziu. Era mai puțin întuneric, dar continua să toarne cu găleata și un bubuit surd îmi ajungea la urechi de peste tot, făcând să tremure lespedea pe care eram așezată. Ulicioara pe care mă aflam, de câte ori o cutreierasem! Văzând-o însă astfel, pustie și străbătută de un torent, nu mai izbuteam s-o așez undeva în minte. Tremuram de frig, veșmintele mi-erau ude, sandalele le pierdusem în goană, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de vază, orășeni cinstiți, își amintea mama, au fost arestați în urma denunțului vreunui rival sau chiar al unui vecin gelos, acuzați că l-au insultat pe prinț și că au adus atingere onoarei sale, fiind mai apoi plimbați pe străzi așezați de-a-ndoaselea pe spinarea unui măgar și azvârliți după aceea în temniță sau chiar decapitați! Sub influența Sorayei, Abu-l-Hassan și-a pus propria soție, Fatima, cât și pe cei doi fii, Mohamed, zis Buabdillah sau Boabdil, și Yusef, sub supraveghere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înțelepților ulema. N-am ascultat decât în treacăt aceste savante explicații, căci ceea ce mi-a atras îndeosebi privirea a fost spectacolul acoperișurilor: în după-amiaza aceea de toamnă, lumina soarelui era îmblânzită de nori groși și pretutindeni mii de orășeni stăteau așezați ca pe niște terase, la taclale, strigând, bând sau râzând, glasurile lor toate topindu-se într-un imens vacarm. În jurul lor, atârnate sau expuse, straie de oameni bogați sau sărmani fremătau la orice adiere, precum pânzele unei singure nave. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în ritmul rugăciunii, altele încremeniseră într-o mutră visătoare, uneori amuzată, iar altele sporovăiau neîntrerupt. În sala rezervată bărbaților, doar Khâli plângea. Parcă îl văd și acum, de parcă ar căpăta consistență în fața mea. Mă văd în amintire și pe mine, așezat tot pe jos, fără urmă de bucurie, desigur, dar și fără mare tristețe, ochii mei uscați și nepăsători plimbându-se curioși pe deasupra celor prezenți. De la Boabdil, devenit obez, la șeic, pe care anii și exilul îl făcuseră să arate scheletic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
amândouă mâinile și-l scuturau tare, lăsând să le atârne fălcile și să li se răsfrângă buzele, apoi se rostogoleau pe jos într-un mod atât de dibaci, încât nu-și provocau niciodată vreo zgârietură și nu răsturnau niciodată strachina așezată alături, în care-și primeau obolul. Alții pretindeau că sunt bolnavi de pietre la măruntaie și gemeau necontenit, prefăcându-se a fi pradă unor dureri atroce, în afară de momentele în care Harun și cu mine le eram singurii spectatori. Mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l mai întâlnisem niciodată înainte, iar când unul dintre oamenii milițiilor populare a venit să mă cheme de urgență în apartamentele pontificale, nu aveam nici cea mai mică idee despre ceea ce avea să mi se ceară. Cei doi bărbați stăteau așezați în bibliotecă, pe niște fotolii apropiate. Papa Clement nu se mai bărbierise de două săptămâni, în semn de doliu și de protest împotriva soartei care îi era menită. Îmi ceru să mă așez și mi-l prezentă pe vizitatorul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
călătorie de un an prin India, fetele cu cercel cu diamant în nas, cei care se strângeau de fiecare dată la aceste întâlniri de sâmbătă seara. Cântau melodiile bine cunoscute - Shir l’shalom, Cântecul păcii - și purtau obiectele speranței: lumânări așezate în căușul palmelor sau chiar portrete ale acelui bărbat, Itzhak Rabin, eroul asasinat care a dat numele acestui loc sfânt. Formau un cerc în Piața Rabin, fie înmânând foi volante și abțibilduri, fie zdrăngănind ușor din chitări, lăsând cântecele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un echipaj de televiziune israelian ar da peste această adunare - ceea ce nu se putea întâmpla, zona având în jurul ei un perimetru bine păzit -, nu prezența fostului membru al Machteret-ului i-ar fi șocat cel mai mult, ci aceea a bărbatului așezat chiar în fața lui Shapira la masa de picnic. Acest bărbat era asistentul personal al nimeni altuia decât Yossi Ben-Ari, ministrul apărării naționale din Israel. Ne aflăm aici, după cum știți, ca să vorbim despre Operațiunea Bar-Kohba, începu șeful intendenței. Lui Shapira îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Căuta o ieșire, dar nu vedea decât una. Cărarea se îngusta din nou, întorcându-se cu nouăzeci de grade de la Zidul de Vest, care fusese până atunci un element de siguranță în dreapta ei. Acum nu mai zărea pietrele elegante, ordonat așezate, părea să fi intrat într-un fel de trecătoare subterană, un canion cu pereți abrupți, înalți cât o catedrală, înconjurând-o din ambele părți. Erau umezi și făcuți din straturi groase, de diferite culori, ca și cum s-ar fi aflat înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
picături de ploaie, apoi tăcere deplină, întuneric deplin.) ACTUL II Câteva ore mai târziu. Lumânarea arde pe masă. Dezordine cumplită în încăpere. Un fel de peisaj după bătălie. PARASCHIV, la fel ca și la începutul primului act, în prim plan, așezat turcește, cântă din trompetă. Un timp muzica rămâne element dominant. Frică, speranță, un iz de noblețe, plictiseală, calm, un început de altă lume. MACABEUS doarme ca un porc pe rogojini. PARASCHIV se oprește din când în când și repetă jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]