6,323 matches
-
cinci continente sunt patru“; „idei verzi și incolore dorm furios“), deși incongruente din punct de vedere elocuțional, „pot fi, totuși, adecvate: prima, ca glumă, a doua ca poezie“. Are loc, în acest fel, o neutralizare a incongruenței ca atare. Propoziția absurdă în privința desemnării poate fi acceptabilă, absurditatea ei fiind neutralizată la nivelul sem nificației. Actul de neutralizare survine exact atunci când incongruența capătă o anume semnificație. Câtă vreme semnificația e posibilă, o spusă absurdă este acceptabilă. Mergând mai departe, cele incorecte la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fel, o neutralizare a incongruenței ca atare. Propoziția absurdă în privința desemnării poate fi acceptabilă, absurditatea ei fiind neutralizată la nivelul sem nificației. Actul de neutralizare survine exact atunci când incongruența capătă o anume semnificație. Câtă vreme semnificația e posibilă, o spusă absurdă este acceptabilă. Mergând mai departe, cele incorecte la nivelul semnificației pot fi totuși acceptabile. De pildă, cineva își vorbește incorect propria limbă când se adresează unui străin. La fel și atunci când îi vorbește „simplu și pe înțeles“ unui copil. Inadecvat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
La fel și atunci când îi vorbește „simplu și pe înțeles“ unui copil. Inadecvat ar fi, de pildă, ai vorbi unui copil ca unui adult. Însă câtă vreme propozițiile incorecte (la nivelul semnificației) comportă un sens 138 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 137. 138. (la nivelul discursului), ele sunt adecvate. Actul de neutralizare se petrece iarăși, încât ceva absurd (la nivelul desemnării) și incorect (la nivelul semnificației) poate fi adecvat (la nivelul discursului). Ceea ce numim sens - întro accepțiune deloc formală - devine posibil
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
doar un eșec în privința desemnării, ci deopotrivă ceva lipsit de semnificație și de sens. De exemplu, când un fizician - care nu are deloc o dispoziție ludică sau poetică - îi spune altui fizician că aude griul teoriei sale. Spusa lui este absurdă (cel puțin prin secvența „griul teoriei“), lipsită de semnificație (căci nu transmite nici un conținut lingvistic) și lipsită de sens (căci nu face o glumă, nici nu oferă un exemplu de enunț fără sens). Ar putea fi acceptabilă în vreo privință
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
devine posibil în discursul celuilalt, fiind luată ca simptom și deopotrivă ca posibil mijloc de vindecare. Deficitul ei complet - în desemnare, semnificație și sens - pare să fie neutralizat întrun discurs străin. Cât privește posibilitatea exprimării simple și pure a celor absurde, răspunsul lui Coșeriu pare să fie negativ. Ceea ce este perceput drept absurd la un nivel poate să devină semnificativ la un alt nivel. Prima percepție ajunge neutralizată de o alta, oarecum mai concretă. Ceea ce înseamnă că până și dorința de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lor concretă, instabilă, Baltrušaitis caută tocmai varianta ce ar fi fost neutralizată prin multiple interpretări și treceri de la un nivel semantic la altul. Efortul de reinterpretare acoperă cu nenumărate măști varianta inițială. Iar interpretările ulterioare („ipoteze uneori dintre cele mai absurde“) le datorăm celor care, ca poeți, filozofi și savanți, au căutat să ascundă ceea ce violentează privirea și înțelegerea însăși. Coșeriu se apropie deopotrivă de unele con siderații ale lui Noica, filozoful observând la un moment dat că ființa omenească nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
care, ca poeți, filozofi și savanți, au căutat să ascundă ceea ce violentează privirea și înțelegerea însăși. Coșeriu se apropie deopotrivă de unele con siderații ale lui Noica, filozoful observând la un moment dat că ființa omenească nu poate fi doar absurdă, pur și simplu absurdă. Antropologia de astăzi ar uza de un concept sărac de rațiune, ca și când ar fi vorba de o atitudine logică. De pildă, când vorbește despre om ca ființă în lume, căzută sau absurdă, crede că astfel de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și savanți, au căutat să ascundă ceea ce violentează privirea și înțelegerea însăși. Coșeriu se apropie deopotrivă de unele con siderații ale lui Noica, filozoful observând la un moment dat că ființa omenească nu poate fi doar absurdă, pur și simplu absurdă. Antropologia de astăzi ar uza de un concept sărac de rațiune, ca și când ar fi vorba de o atitudine logică. De pildă, când vorbește despre om ca ființă în lume, căzută sau absurdă, crede că astfel de determinații exced orice formă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu poate fi doar absurdă, pur și simplu absurdă. Antropologia de astăzi ar uza de un concept sărac de rațiune, ca și când ar fi vorba de o atitudine logică. De pildă, când vorbește despre om ca ființă în lume, căzută sau absurdă, crede că astfel de determinații exced orice formă de raționalitate.<ref id="140">Cf. Constantin Noica, Încercare asupra filozofiei tradiționale (studiu publicat ca prim volum al lucrării Devenirea întru ființă), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, pp. 117 sqq.</ref
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
În același timp, există riscul de a rămâne fixat întro anumită logică și a pierde sensul dialogic al filozofiei. E un mod de a gândi ce ar ține de o formă căzută a filozofiei. Unele 140 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 139. 140. relații sunt înțelese ca simple polarități neutre, iar contradicția - de fapt, contrazicerea - ajunge în simplă dependență de nega ție. În această chestiune ar trebui gândit altfel, consideră Noica. „Este deci absurd să spunem: omul e și altceva decât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tot ce este, chiar și ce, aparent, va fi el dincolo de rațiune. Omul e rațional chiar în absurdul său, chiar în exces. De aceea e și absurd (se poate sinucide, de pildă), pentru că e rațional. Cele ale firii nu sunt absurde, nu cunosc nici o formă dea absurdului nostru uman.“<ref id="141">Ibidem, p. 121.</ref> Merită atenție această din urmă precizare, căci lasă a se vedea un alt înțeles al termenilor în discuție. Reiau ceea ce afirmă Coșeriu în paginile sale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
aparent, va fi el dincolo de rațiune. Omul e rațional chiar în absurdul său, chiar în exces. De aceea e și absurd (se poate sinucide, de pildă), pentru că e rațional. Cele ale firii nu sunt absurde, nu cunosc nici o formă dea absurdului nostru uman.“<ref id="141">Ibidem, p. 121.</ref> Merită atenție această din urmă precizare, căci lasă a se vedea un alt înțeles al termenilor în discuție. Reiau ceea ce afirmă Coșeriu în paginile sale, anume că absurdul poate fi gândit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
anunță întro povestire - poate fi oricând căutat ca sursă de uimire și de bucurie. În cele din urmă, sar putea formula o întrebare în marginea scandalului. Dacă absurdul poate fi gândit, atunci există doar un mod de a gândi cele absurde, sau și un mod absurd de gândire? Întrebarea își află un impuls chiar în zona vorbirii: absurdul poate fi exprimat, ceea ce înseamnă că există atât un mod de a exprima cele absurde, cât și un mod absurd de exprimare. Coșeriu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
există doar un mod de a gândi cele absurde, sau și un mod absurd de gândire? Întrebarea își află un impuls chiar în zona vorbirii: absurdul poate fi exprimat, ceea ce înseamnă că există atât un mod de a exprima cele absurde, cât și un mod absurd de exprimare. Coșeriu îndrăznește să folosească expresia „gândire absurdă“ („lingvistul admite și suspendarea «extravagantă» [...], cu condiția să existe o coerență între gândirea absurdă și expresia sa“), ceea ce pentru un logician este un nonsens. Am putea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de gândire? Întrebarea își află un impuls chiar în zona vorbirii: absurdul poate fi exprimat, ceea ce înseamnă că există atât un mod de a exprima cele absurde, cât și un mod absurd de exprimare. Coșeriu îndrăznește să folosească expresia „gândire absurdă“ („lingvistul admite și suspendarea «extravagantă» [...], cu condiția să existe o coerență între gândirea absurdă și expresia sa“), ceea ce pentru un logician este un nonsens. Am putea înțelege de aici că, sub anumite intenții, precum cea simbolică sau cea ludică, gândirea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
exprimat, ceea ce înseamnă că există atât un mod de a exprima cele absurde, cât și un mod absurd de exprimare. Coșeriu îndrăznește să folosească expresia „gândire absurdă“ („lingvistul admite și suspendarea «extravagantă» [...], cu condiția să existe o coerență între gândirea absurdă și expresia sa“), ceea ce pentru un logician este un nonsens. Am putea înțelege de aici că, sub anumite intenții, precum cea simbolică sau cea ludică, gândirea asumă pentru sine locul celor absurde. Absurde - din ce punct de vedere? Nu mă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cu condiția să existe o coerență între gândirea absurdă și expresia sa“), ceea ce pentru un logician este un nonsens. Am putea înțelege de aici că, sub anumite intenții, precum cea simbolică sau cea ludică, gândirea asumă pentru sine locul celor absurde. Absurde - din ce punct de vedere? Nu mă voi opri acum la această chestiune, deși ar putea procura multe surprize celui care șiar petrece puțin timp cu ea. Observ doar că transgresarea unor norme de coerență duce la apariții imprevizibile
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
condiția să existe o coerență între gândirea absurdă și expresia sa“), ceea ce pentru un logician este un nonsens. Am putea înțelege de aici că, sub anumite intenții, precum cea simbolică sau cea ludică, gândirea asumă pentru sine locul celor absurde. Absurde - din ce punct de vedere? Nu mă voi opri acum la această chestiune, deși ar putea procura multe surprize celui care șiar petrece puțin timp cu ea. Observ doar că transgresarea unor norme de coerență duce la apariții imprevizibile ale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
puțin timp cu ea. Observ doar că transgresarea unor norme de coerență duce la apariții imprevizibile ale nonsensului. Iar acest lucru nu se restrânge niciodată la sfera poeziei sau a artelor în genere. Așadar, dorința de a da expresie celor absurde nu a fost niciodată periferică. Ea trebuie recunoscută ca atare, în nesfâr șita ei libertate. Exercițiul literar oferă o cale aleasă în 142 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 143. această privință. Dar și vorbirea cotidiană, adesea insolită. Sau unele reprezentări
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sau a artelor în genere. Așadar, dorința de a da expresie celor absurde nu a fost niciodată periferică. Ea trebuie recunoscută ca atare, în nesfâr șita ei libertate. Exercițiul literar oferă o cale aleasă în 142 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 143. această privință. Dar și vorbirea cotidiană, adesea insolită. Sau unele reprezentări cu intenție savantă, subtil elaborate, ce lasă în urmă referința la realitatea efectivă și la logica ei obișnuită. Astfel, descrierea astrofizică a unor găuri negre aduce în atenție
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acela care a atribuit învățatului creștin spusa de mai sus a avut el însuși simțul celor paradoxale, atunci nu a procedat nepotrivit. Putea să citească și în acest fel secvența respectivă: „este cu totul de 146 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 145. 146. crezut, deoarece este absurd“. Probabil a dorit să rezume pentru alții cele spuse de Tertulian și, în acest scop, a folosit un termen a cărui semnificație poate da seama de ceva realmente scandalos pentru mintea omenească. Comentând acest
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
greu de crezut, întradevăr, însă nu pentru toți cei care au întârziat asupra acestei propoziții. Astfel, cel sensibil la contrastul uriaș dintre logică și viață, precum Miguel de Unamuno, poate afla bucurie în fața cuvintelor lui 148 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 148. Tertulian. Sentimentul tragic al vieții te poate aduce în acel loc în care o asemenea spusă vine să lumineze partea ascunsă a istoriei omenești. Sau partea obscură a scenei de teatru pe care lumea însăși o reprezintă, după cum lasă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ca trup omenesc, concret și carnal, înseamnă ceva scandalos. Cum îi judecă însă Tertulian? În locul credinței ce edifică, aceștia vin cu prea multe întrebări și îndoieli. Ajung în cele din urmă să „sfâșie trupul lui 150 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 150. Hristos cu întrebări, [crezând] de pildă că [trupul Domnului] fie nu a existat deloc, fie a fost dintro altă fire decât cea omenească“ (I, 1). În cel dintâi caz, ar fi vorba de un trup aparent, fantasmatic, idee susținută
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pentru învățatul creștin. Va pune imediat în discuție o altă rezervă a lui Marcion, anume că faptul Întrupării ar apărea nedemn de Dumnezeu (IV, 1). Însă de ce să Se rușineze Domnul de ceea ce El Însuși 152 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE iubește? De ce ar fi „nedemne de El cele pe care nu le ar fi răscumpărat dacă nu lear fi iubit?“ (IV, 4). Nu cumva în mintea unora se petrece o confuzie gravă, judecând cele divine după criterii omenești? „Fără îndoială
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Pe de altă parte, aduce întro altă lumină unii termeni, precum „nedemn“ în afirmația de mai sus. Prin locul lor în noua propoziție, răstoarnă complet sensul inițial. Dacă ceva „nedemn de Dumnezeu“ îmi este de 154 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE folos, acel lucru nedemn este mai demn decât orice altceva. Un răspuns simplu se transformă pe neașteptate întrun paradox. Ca să reiau o altă afirmație din acest loc, după ce constată că Marcion consideră rușinos faptul Întrupării, îi spune acestuia: „Nu găsesc
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]