27,712 matches
-
construcții și pregătirea sârmei sub diferite forme. Din 2004, firma se axează și pe fasonarea oțelului, în principal pentru construcții. Adaptarea la cerințele pieței îmbracă și o formă proactivă. Aceasta se concretizează în realizarea unor „invențioare”, după cum spune directorul general adjunct Adrian Ceposu, care să asigure avantajul primei mișcări, urmând ca această ofertă să formeze apoi și cererea. Formele concrete ale „invențioarelor” înseamnă anumite tipuri de prelucrări care par nesemnificative pentru nespecialiști, dar care sunt apreciate de utilizatorii ce trebuie să
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
decisiv. Cum mecanismul care asigură succesul firmei este asociat unor jocuri legate de diferențele de prețuri, rolul de manager al riscului este esențial, fiind asumat de doamna Ceposu. Ea este talonată în activitate la nivelul Metabras de un director general adjunct, cu un rol important în orientarea strategică, dar și în gestionarea operativă a activității. Acesta are o mare capacitate de acoperire a problemelor firmei, amplificată de disponibilitatea emoțională și de program pe care o are. Este ceea ce americanii numesc în
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
rus în perioada programului de „terapie de șoc” din Rusia, Lawrence Summers a ocupat poziția de secretar al Trezoreriei (echivalentul ministrului de Finanțe) în cabinetul președintelui Clinton, iar Stanley Fischer a fost economist-șef al BM (1988-1990) și director general adjunct și economist-șef al FMI (1994-2001). Fixarea unui cadru științific pentru reforme s-a situat la confluența primelor finanțări oferite de FMI și BM pentru țările în tranziție. Instituțiile financiare internaționale au adoptat rapid această strategie, care se plia pe
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
unei asemenea furii oarbe. Dar indignarea pe care mi-a stârnit-o acel fascist nenorocit de acum zece ani nu este nimic în comparație cu indignarea pe care mi-a stârnit-o zilele acestea un articol al unui pretins antifascist: al directorului adjunct al ziarului La Stampa, Casalegno. Într-un articol de-al său, scris recurgând la cele mai rele locuri comune „jurnalistice”, învechite chiar și pentru ironia lui Dostoievski în 1869, polemizează la adresa mea, a lui Moravia, a lui Parise și a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
literară a lui Duiliu Zamfirescu. A fost redactor în secția literatură și artă a ziarului „Scânteia” (1969-1974, 1983-1988), șef al secției de cultură la „Scânteia tineretului” (1974-1983), lector principal la Editura Eminescu (1988-1991), publicist comentator la „Adevărul” (1991-1992), redactor-șef adjunct la „Vocea României” (1993-1996). Din 1996 este realizator-coordonator la Radiodifuziunea Română. A debutat publicistic în 1964, la revista „Lumea”. Prefigurată în 1976 de o antologie de opinii critice despre Duiliu Zamfirescu și de o ediție a romanului Viața la țară
ADAM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
AGORA, revistă care apare la Philadelphia (Pennsylvania, SUA), la început de două ori pe an (1988-1990), apoi trimestrial, redactor-șef fiind Dorin Tudoran, redactor-șef adjunct - Mihai Botez, redactori - Paul Goma, Michael Radu, Vladimir Tismăneanu, secretar de redacție - Gina Minda Grecescu. Colegiul de redacție este alcătuit din numeroase personalități ale vieții cultural-științifice din România și din străinătate. Președinte de onoare: Eugen Ionescu. Până la volumul 4 (ianuarie-martie
AGORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285201_a_286530]
-
tehnice care erau extrem de bine plătite. Eram plătit cu 1.500 de lei pe lună. Lucram cu alți doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu găsiseră de lucru. Unul era Sorin Mărculescu, astăzi director adjunct la Editura Humanitas, care a reușit destul de repede să scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare; celălalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a răpit nu demult dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mari tocmai ca să Împiedice tentațiile bănești care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Și totuși, au exista și acolo agenți de informații, și la nivel foarte Înalt. Departamentul de cercetare avea alt director decît acel al radioului, un director adjunct englez, iar În ultimii ani a fost și un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a dispărut peste noapte de la Europa Liberă imediat ce Havel a luat puterea În Cehoslovacia, pentru că Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor. La
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din partea organelor comuniste. Și totuși, au exista și acolo agenți de informații, și la nivel foarte Înalt. Departamentul de cercetare avea alt director decît acel al radioului, un director adjunct englez, iar În ultimii ani a fost și un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a dispărut peste noapte de la Europa Liberă imediat ce Havel a luat puterea În Cehoslovacia, pentru că Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor. La Departamentul cercetării se redactau un buletin săptămânal care se chema Free
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sînt În serviciul Partidului Socialist, control al statului asupra televiziunii și radiodifuziunii, o lege a presei care prevede sancțiuni drastice pentru a-i intimida pe criticii guvernului. Drept circumstanțe agravante, crima organizată, avînd În fruntea ei pe un fost ministru adjunct la Interne din perioada comunistă, și deplorabila dezvoltare a jocurilor piramidale. Acestea au apărut ca singur mijloc de a investi, În condițiile În care nu existau alte bănci decît cele de stat, În 1991. Prăbușirea lor, la care a contribuit
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
București. Au fost membri ai partidelor politice românești (Partidul Național Țărănesc, Partidul Național Liberal, Partidul Social-Democrat, Partidul Comunist Român etc.), oameni de afaceri, funcționari guvernamentali, militari sovietici etc. Trimisul Depatamentului de Stat purtase discuții În România cu: generalul Susaikov, șef adjunct al Comisiei Aliate de Control, asistat de generalul Vinogradov; Gheorghe Tătărescu, șeful unei disidențe liberale intrate În FND (se considera singurul reprezentant al liberalismului românesc; se mai declara și anticomunist, ceea ce totuși era un nonsens, de vreme ce guverna Împreună cu PCR); Petru
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sale publicate în presa anilor ’50 L. se dovedește un înfocat susținător al comandamentelor de partid în domeniul literaturii. Astfel, el dă sfaturi unor poeți sau critică „umanizarea” personajelor prin „boli” și „slăbiciuni”. Între 1952 și 1959 este redactor-șef adjunct al Redacției de scenarii a Cinematografiei Române, funcție din care va fi demis pentru „îndrumare ideologică greșită”. Postul i-a facilitat, probabil, acum ca și mai târziu, ecranizarea unora dintre cărțile proprii. Între 1960 și 1968 este secretar literar al
LUSCALOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287936_a_289265]
-
Duran) și încercarea monografică Viața și opera lui Al. Sahia. În paralel, între 1949 și 1980 va fi șeful Catedrei de teoria literaturii din Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, în 1954 și 1955 - redactor-șef adjunct la „Gazeta literară”, între 1955 și 1959 - director general al Cinematografiei, între 1977 și 1981 - președinte al Uniunii Scriitorilor. Ministru plenipotențiar al României în SUA (1959-1961), ministru adjunct (1961-1967), prim-adjunct (1967-1972) și titular (1972-1978) al Ministerului de Externe. Cele
MACOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
Literatura Română a Universității din București, în 1954 și 1955 - redactor-șef adjunct la „Gazeta literară”, între 1955 și 1959 - director general al Cinematografiei, între 1977 și 1981 - președinte al Uniunii Scriitorilor. Ministru plenipotențiar al României în SUA (1959-1961), ministru adjunct (1961-1967), prim-adjunct (1967-1972) și titular (1972-1978) al Ministerului de Externe. Cele două monografii ale lui M., Viața și opera lui Al. Sahia și Gheorghe Lazăr (1954), respiră aerul comun al studiilor literare din anii ’50, deformând biografiile prin exploatarea
MACOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
muncitor necalificat la Uzinele „23 August” (1952), corector (1952-1953). După ce șomează o vreme va funcționa ca instructor la Casa Centrală a Creației Populare (1955-1972), la Direcția Teatrelor din cadrul Consiliului Culturii și Educației Socialiste (1972-1978) și, în fine, ca redactor-șef adjunct la revista „Teatrul” (1978-1990). Debutează în 1953 (în colaborare cu Silvia Andreescu) cu piesa Simion Albac. Va semna mai multe piese proletcultiste, cum ar fi Comoara, care a luat Premiul II la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților din 1953
MANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287979_a_289308]
-
Al. I. Cuza” din Iași (1964-1969). Este repartizat ca jurist la ziarul „Scânteia”, între 1970 și 1973 funcționând în calitate de corespondent de presă pentru județul Brăila. Lucrează la gazeta „Muncitorul forestier”, iar în 1974 devine redactor și mai târziu redactor-șef adjunct la revista „Flacăra”. În 1990 este director executiv al Fundației Europene de Educație și Cultură Ecologică, contribuind, alături de Toma George Maiorescu, la realizarea revistelor „Eco”, „Eco magazin” și „Ecosofia”. În 1991 conduce ca redactor-șef ziarul „Viitorul românesc”. În perioada
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
1947, apoi Facultatea de Litere și Filosofie la Cluj (1947-1948) și București (1948-1949), iar ca bursier al statului român, Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1949-1954). După terminarea studiilor lucrează ca redactor la „Contemporanul” (1954-1971) și ca redactor-șef adjunct la „România pitorească” (1971-1982). În 1990 devine președinte-fondator al Mișcării Ecologiste din România, membru în Consiliul Provizoriu al Unității Naționale, iar mai târziu, deputat. Editează, din 1990, în calitate de director, săptămânalele „Eco” și „Eco magazin”, iar mai târziu, lunarul „Ecosofia”. Preocupat
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
a fost : „înclinat mai mult spre lirică, pune în articolele critice intuiție fantastică și expresie amănunțit plastică”. Funcționează ca profesor la Liceul Național din Iași, apoi la Liceul „A. T. Laurian” din Botoșani până în 1950. În 1953 devine redactor-șef adjunct al revistei „Iașul literar”, din 1955 lucrând efemer ca profesor la o școală generală din Coarnele Caprei, județul Iași. A publicat articole, poezii originale și traduceri în „Revista Fundațiilor Regale”, „Jurnalul literar”, „România literară”, „Victoria”, „Tribuna poporului”, „Frontul plugarilor”, „Opinia
MARGARIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
1957 și 1958. În presa tipărită publică pentru întâia oară în „Iașul literar” (1959), revistă la care a continuat să scrie în mod curent. Colaborează cu studii, articole, cronici și recenzii în „Convorbiri literare” (unde din 2001 este redactor-șef adjunct), „România literară”, „Adevărul literar și artistic”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Anuar de lingvistică și istorie literară” (este membru în colegiul redacțional), „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Cronica”, „Dacia literară”, „Revista română”, „Collegium”, „Analele științifice ale
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
Ștefan Vida (22.VI.1951, Uiești, j. Giurgiu), poet, critic literar și publicist. Este licențiat în filologie la Universitatea din Timișoara, secția limba și literatura română (1973) și la cea din Craiova, secția română-franceză (1980). Funcționează ca profesor și director adjunct la liceul din Videle, oraș în care, între 1982 și 1988, conduce Casa de Cultură. A întemeiat cenaclul literar „Al. Depărățeanu”, revista literară „Placebo” (1990) și Societatea de Litere și Arte cu același nume, revista-magazin pentru tineret „Singular” (1995), ziarul
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
1955-1960), este profesor la Școala Generală din comuna Munteni, raionul Tecuci (1960-1962), iar între 1962 și 1965 director al Bibliotecii Raionale din Tecuci. În 1965 este corespondent al „Scânteii tineretului”, între 1966 și 1976 șef de secție și redactor-șef adjunct la același ziar, iar între 1976 și 1989 e instructor la Consiliul Culturii și Educației Socialiste, cu o întrerupere de trei ani (1982-1985), perioadă în care activează ca director al Casei de Filme nr. 3. În 1990 intră în redacția
MATALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288056_a_289385]
-
Jane Jacobs era văzută ca un dușman a celebrului arhitect urbanist Robert Moses. Pe de altă parte, Jacobs știa foarte multe despre arhitectură. Era căsătorită cu un arhitect și muncise mult pentru a deveni, din simplu ziarist și editor, redactor adjunct al publicației Architectural Forum. Un caz paralel interesant din aceeași perioadă Îl constituie cartea lui Rachel Carson, Silent Spring, Houghton Mifflin, Boston, 1962. Carson și-a Început influentul atac asupra utilizării iraționale a insecticidelor punând o Întrebare simplă, dar esențială
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
al Liceului „Nicu Gane”. În 1966 va absolvi Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, secția limba și literatura română. Lucrează ca redactor la Studioul de Radio Iași (1966-1968), corespondent pentru Radio București (1968- 1972), redactor-șef adjunct la Radio Iași (1972-1983), redactor la revista „Convorbiri literare” (1983-1990), director al Studioului de Radio și Televiziune Iași (1990-1994), director și realizator de emisiuni la Studioul de Televiziune Iași (1994- 1997), iar din 2001 ca secretar al Asociației Scriitorilor din
ILISEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287527_a_288856]
-
După absolvirea Liceului „Gheorghe Lazăr” din capitală (1975) și a Facultății de Filologie a Universității bucureștene (1979), este profesor de gimnaziu la Crevedia, apoi, din 1983, profesor de liceu în București, funcționar al Uniunii Scriitorilor, iar după 1989, redactor-șef adjunct la revista „Literatorul”, redactor la revista „Arc” și, din 1996, secretar științific al Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române. A debutat în 1978, cu o schiță în revista „Tribuna” și cu un eseu critic în „Amfiteatru”. A fost membru
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
Iorgu Iordan, cărora le-au succedat Al. Dima (1949-1966), N.I. Popa (1966-1967), N.A. Ursu (1967-1970), Alexandru Teodorescu (1970-1975), Vasile Arvinte (1975-1976), Silvia Buțureanu (1976-1984), Al. Andriescu (1984-1990), Dan Mănucă (din 1990). Între 1975 și 1984 Stelian Dumistrăcel a fost director adjunct. Din 1994 Constantin Ciopraga, membru de onoare al Academiei Române, a fost numit director onorific. Activitatea de cercetare științifică a Institutului a fost reorganizată în 1967, spre a răspunde proiectelor Secției de Filologie a Academiei Române. Au fost înființate departamente de lexicologie-lexicografie
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]