3,667 matches
-
parte din elita traducătorilor. Ba chiar am o mare simpatie pentru doamnele Ileana Cantuniani și Cornelia Rădulescu. Dar am specificat că-i menționez doar pe cei pe care-i cunosc personal. Și ați uitat să-i adăugați pe cei doi admirabili „Vlazi“ ai dumneavoastră. R.P. Există multă impostură, dar există, din fericire, și meșteșugari onești. Vă invit acum să vorbim puțin și despre meseria de traducător ca atare. Despre pariurile ei, despre noblețea ei, despre eventualele frustrări pe care le poate
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
domiciliu. (Se reamintește, la sfârșitul lunii, dialogul dintre lady și sir Churchill, la 26 iulie 1945, la prânz, după căderea primului-ministru în alegeri. Dna: „În fond, dintr-un rău poate să iasă un bine”. Dl: „Deocamdată, draga mea, binele este admirabil ascuns”.) Emoție în Sicilia: se descoperă că medicii care practică autopsiile sunt ajutați de un măcelar. „Da, spun autoritățile din Ragusa, dar măcelarul ajută numai la decupaj...”. La Roma, într-un parking, un conducător auto mușcă furios mâna unui gardian
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mai concis, și mai tandru, și mai sincer dlui Tony Weston; în această comedie a silabelor, dânsul e singurul care se ridică la drama minunată a epocii noastre zburătoare. La două săptămâni după atacul (în plină Londră) a unor bandiți admirabil înarmați asupra unui camion încărcat cu jucării în valoare de 10.000 lire sterline - un asemenea furt nu putea avea loc decât în țări unde jucăriile sunt mai atrăgătoare decât cinstea -, la 14 zile deci după acest eveniment, la Philip-Universität
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
este privită de forurile de partid și de stat, cât mai ales îndrumărilor atente primite din partea secretarului general al partidului care, în întâlnirile cu artiștii plastici, a subliniat nu o dată fascinația evocatoare și educativă a artelor monumentale. În lumina acestor admirabile indicații primite din partea celui mai mare proteguitor al artelor din țara noastră, tovarășul Nicolae Ceaușescu, se cuvine săă“ etc. etc. (Scînteia, 24 iunie 1978) CERNAT Ileana „Este necesar și trebuie să trecem la organizarea unor șantiere mari în care într-
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
durată, unde actele de muncă - ea însăși o faptă eroică - pun temeliile unui viitor prosper. Acolo e grandoare, unde un conducător înțelept și vizionar, așa cum este președintele țării noastre, tovarășul Nicolae Ceaușescu, ne garantează libertatea și mersul neabătut spre comunism.“ („Admirabila identitate a ființei“, Amfiteatru, august 1989) RĂDUCANU Constantin „Curg stelele de mai în România, Prin revoluție am zdrobit cătușa, Partidul ni-e lumina și tăria Ce ne-a deschis spre fericire ușa.“ („Partidului“, Luceafărul, 18 decembrie 1982) RĂDUCU Constantin „Baza
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
oare să umble cineva cu lucrul acesta delicat și fragil", care este sufletul copilului? Internat câțiva ani într-un "Pensionnat de garçons Amédée Weitzecker" denominativ relevând ambianța franceză -, până când familia se instalează în Iași, preadolescentul se simte stingher. La acel "admirabil "Liceu Național" cum îl va numi M. Sadoveanu, profesor de italiană era elvețianul Weitzecker, soțul directoarei pensionului; în Anii de ucenicie , o pagină e consacrată acestui devotat om de catedră. La cursul superior, profesori erudiți care vor fi și ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a afirmat, spre onoarea lui, linia proprie: "Marele merit al poporului român constă în modul cum a folosit aceste influențe, cum și-a asimilat și adaptat cultura străină, cum a făcut-o "a sa"; cu alte cuvinte: bunul său simț, admirabila sa intuiție, la început discernământul și spiritul său critic ceva mai târziu". Eugen Herovanu devansează pe de altă parte pe G.M. Cantacuzino, considerând că "nici o artă, poate, nu lămurește mai bine evoluția unei civilizații, nu reflectă mai expresiv stadiul acesteia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fost așa. Nu putem schimba nimic... Marele merit al poporului român constă însă în modul cum a folosit aceste influențe, cum și-a asimilat și adaptat cultura străină, cum a făcut-o "a sa"; cu alte cuvinte: bunul său simț, admirabila sa intuiție la început, discernământul și spiritul sau critic ceva mai târziu. Asta se poate vedea și aprecia mai ales urmărind formațiunea artei noastre vechi, a arhitecturei cu deosebire. (Nici o artă, poate, nu lămurește mai bine evoluția unei civilizații, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Junimea și Convorbirile. Nume ilustre; sau aproape; pline de strălucire și de prestigiu în orice caz. Gloria lor întunecă pe a predecesorilor, pe a lui Asaki, a lui Russo, a lui Negri, a lui Kogălniceanu ca și pe a vechilor, admirabile publicațiuni: Albina, Dacia literară, Steaua Dunărei, Propășirea și în fine a României literare, acea "soră bună a Convorbirilor" cum o numește Alecsandri. Spunând aceasta, mă refer în particular la primele două decenii, ale Junimii, adică la acea parte din existența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ca Iașul să rămâie capitală a Principatelor Unite, a Regatului României și, mai târziu, a României Mari? Ne-o putem imagina. Cu poziția sa accidentată și plină de pitoresc, cu monumentele sale neîntrecute adevărate comori de artă, cu cerul său admirabil și cu tot ce face și azi farmecul vieții sale din ce în ce mai triste, Iașul ar fi devenit unul dintre cele mai frumoase orașe ale Europei. Căci chiar în starea în care se găsește astăzi, prăvălit peste colinele sale, el oferă priveliști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru toate manifestările vieții, și n-am decât dispreț pentru moraliștii rigizi și pentru apărătorii ipocriți ai "autorităților" totuși nu pot confunda arta cu ceea ce nu e artă, deși recunosc că și în ceea ce nu e artă pot fi lucruri admirabile. Un trandafir rupt din grădină e mai frumos decât acel ieșit din penelul pictorului, dar ar fi curios tabloul în care pictorul ar prinde cu un bold în pieptul femeei zugrăvită de el, un trandafir din grădină. Să presupunem că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
obiectul admirațiunei contimporanilor, biserica aceasta a avut de suferit, nu numai dureroasele injurii ale timpului ci și pe ale oamenilor. Arsă de turci, deteriorată de cutremure, ea a fost restaurată, prin o reconstruire totală, cu oarecare libertate dar și cu admirabilă înțelegere artistică, de arhitectul francez Lecomte du Nouy, în timpul domniei Regelui Carol I. La poarta de intrare, tot de pe vremea lui Vasile Lupu, a existat un turn, care servea de clopotniță, care, cu diverse transformări, a rezistat până la refacerea bisericii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a bisericii Trei Ierarhi. (Foto-Regal) Pag. 118. Fragment din aspectul total al bisericii Trei Ierarhi. După o fotografie artistică luată de Casa Nestor Heck, cu ocazia unei vizite la Iași a defunctului rege Carol I și a Reginei-poete. Fotografia prezintă admirabilele brâie cu motive orientale ce decorează clădirea. Grilajul de fer, care înconjoară biserica și din care fotografia prezintă un fragment, merită și el atențiunea noastră, pentru buna alegere a motivelor sale și minuțioasa lor execuție. Pag. 119. Statuia cronicarului Miron
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de înțeles. În mijlocul unei mișcări de felul celei care m-a cucerit, sub conducerea unui șef care a devenit simbolul ideilor ce ne leagă, lupta e ușoară și sigură: la capătul ei ne așteaptă laurii (aplauze)." (O, naivă tinerețe! O, admirabilă naivitate!) * Anecdota primează (pag. 250). În anii la care se referă notele aceste ale mele, principalele asociațiuni literare și științifice care au trăit la Iași ar fi cam următoarele: Grupul format în jurul revistei Contimporanul, despre care am vorbit puțin mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că tu l-ai numit pe Nae suspendat între două epoci ale filmului românesc. Undeva între dinozauri și puști, se află Nae. Singurătatea lui în acest sens mi se pare splendidă. Și faptul că nu se trădează pe sine e admirabil. Nae are crezul lui artistic, are talentul lui cu totul unic și asta îmi place la el. Dacă lumea râde la film e foarte bine ! La fel de bine ca atunci când plânge la film. Plânsul are ceva mai mult prestigiu cultural, admit
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
film în România. Peste tot, cultura autoarei, dar și un (explicabil) orgoliu de a ști, de a avea păreri întemeiate despre faptul cinematografic, subîntind aprecierile cele mai radicale. Aș fi vrut să pot da mai multe citate din această carte admirabilă (completată la sfârșit cu câteva articole ale cineastei apărute în revista Cinema între 1972 și 1987 , cu câteva cronici purtând semnături dintre cele mai diverse de la Mircea Iorgulescu la Eugenia Vodă și mai ales cu propriul eseu al Magdei Mihăilescu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dovedește că alegerea acestui loc pentru festival a fost inspirată : cineclubiștii vin oricum.) Documentarul despre Murch (făcut de David Bleiman Ichioka) este formidabil, ar trebui să constituie material didactic în toate facultățile de film din România ! Murch vorbește cu o admirabilă logică și limpezime despre câteva dintre filmele la care a lucrat, cele ale prietenului său F.F.C. în primul rând : Nașul, Conversația, Apocalypse Now, dar și cele ale lui Minghella : Pacientul englez, Talentatul domn Ripley, Cold Mountain Deși proiecția se întrerupe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
le descrie vestimentația, cu ușoară cochetărie filiala: „umblu îmbrăcat impecabil, păcat că nu mă vedeți, stârnesc dragostea fetelor” (p. 21) sau precizează: „Astăzi că întotdeauna am fost îmbrăcat cu vestonul bleumarin foncé și cu pantaloni fantezi și cravată frumoasă, ansamblul admirabil, păcat că nu m-ai putut vedea și mata, tata! c’est dommage!” (p. 24). Fapt de netăgăduit, întrucat fotografiile din acea perioadă îl arată a fi un domn distins și elegant. Capitolul de Corespondență se încheie cu o duioasa
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și i-au deschis drumul spre viața. Cu acest prilej, profesorii și elevii liceului îi vor acorda o Diplomă de excelență cu următorul text: Tovarășului profesor universitar Petre Pogângeanu. În semn de prețuire fostului elev al liceului „Cuza Vodă” Huși, admirabilului inițiator al semicentenarului și valorosului om de știință. Cu acest prilej în revistă „Zorile”, Petru Ir. Pogângeanu va semna o scurtă prezentare a unui alt fost elev al liceului, conferențiar [la vremea aceea, n.n.] dr. Alexandru Th. Obreja (promoția 1928-1929
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Postelnicu, Sanda Movilă; rezultatul îl știi deja. Discuțiile s-au desfășurat întâi sub președinția lui Șerb. Cioculescu, apoi sub cea a lui Aderca. G. Silviu a propus același juriu pe care îl hotărâserăm noi. A fost ales în comitetul director. Admirabilă atitudinea Soranei, care a rămas, împreună cu Șerb. C., până la 8 fără un sfert. Dintr-o clipă în alta aștept să vină Shaga, cu niște lucruri pentru Șucuran, și... doamna Georgescu, care, fără să-mi fi făcut probă, a promis că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vești; a vorbit de mama lui ca de o bună organizatoare, dar antipatică și materialistă excesiv, și de tatăl lui ca avar și egoist. Ne-am despărțit cu regret, dar în cei mai buni termeni. Vei fi zicând: dar e admirabil, trăiește, discută, râde. Nu, Monica, sunt aproape bolnavă, obsedant de cotropită de o stare fără nume, o boală ciudată, nouă: despărțirea de tine. Vineri seara, 26 sept. [1947] Două zile, trăite în așteptarea încordată a unei scrisori de la tine. Nimic
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și abia pot să țiu tocul... Astă seară am vorbit cu Lisette (cum nu i-ai scris tu ei? stă în Str. Vasile Lascăr 70), care mi-a spus că scrisoarea ta pentru S[andu] Ros[etti] a făcut o admirabilă impresie, că au comentat și gestul, și turnura de frază, și omagiul, că amân doi soții erau plini de aprecieri extrem de favorabile: inteligență, finețe, scris de intelectual rafinat etc. S[andu] Ros[etti] e acum la Copenhaga. Azi dimineață la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de făcut la ora 4: d-na era de corvée la inst[itut], Bi[emel] trebuia să lucreze vis-à-vis, Anne-Marie cu gros-bonnet-ul, eu, la marea serbare la Luxor, serbare româno-sovietică unde era (sic) ministrul și secretarul general, care a vorbit admirabil. Un program cu poezii rusești spuse de elevele de la Școala Centrală; și liceul nostru a recitat poezii de Maiacovski și o poezie, Lenin. Au urmat dansuri rusești, jucate de elevele noastre, elevele Școalei Centrale și ortodoxe internat, cu costume impecabile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
casă, n-are prieteni, n-are pe nimeni. Așa a rămas în stradă, fără un ban, alături de fiul ei cel mare, ea împleticindu-se la fiecare pas, el buimăcit, bătut. Dar, în toată povestea asta, o sfidare și o demnitate admirabile. Când a intrat la jandarmerie și l-a găsit pe Atu cu obezi la picioare, a strigat: „Cum îndrăzniți? Cum îndrăzniți să-l puneți în fiare pe un fiu de boier, pe fiul lui B[ălăcioiu]?“ Și atunci, rușinat, jandarmul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mea? Covorul, biroul, fotoliile galbene, tot, tot, domnișoara a procedat ca și când ea ar fi proprietara și responsabila! Cred, ba nu, sunt sigură că noul locatar a și sosit. A venit să vorbească cu mine; dar, draga mea, pare un om admirabil, politicos, drăguț, cumsecade! Să batem în lemn! A stat mai mult de o oră. Mirat de atitudinea lui cutare - a lui Leși, vreau să zic! Să fie oare cu putință ca toate astea, tot coșmarul Leși, să se fi terminat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]