6,798 matches
-
un pai/ i paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ i paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile uieră/ Săpând grote uriae în tot./ M-agăț de un pai/ i paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ i paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba...//”( Perindare) Poeta Tatiana Dabija pare stăpânită de o neliniște plămădită în cântec ca o rostire firească
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
un pai/ i paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile uieră/ Săpând grote uriae în tot./ M-agăț de un pai/ i paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ i paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba...//”( Perindare) Poeta Tatiana Dabija pare stăpânită de o neliniște plămădită în cântec ca o rostire firească a sinelui, o neliniște transformată într-un pilon pe care și-a așezat trăirile
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
la cubul Rubik și, mai peste tot, cu frânturi de poezie ori, chiar, cu întreguri poetice, precum: Ecoul meu, Umbra sau Anotimpuri Fata Morgana; dar și: “Parcă sunt o plasă pentru care nu am un cui în care să mă agăț! Stau cu mine în mână jenată și mă incomodez”; Simte că sufletul lor e o stafidă, o conservă a strugurelui zemos de altădată”; “...mi-ar trebui ceva simplu, ca nesfârșitul oceanului, care te cuprinde și te pierde”; “Singurătatea, glob vidat
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > UN FLUTURE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului foto: Mihai Olteanu Un fluture gătit pe semne să rupă gura târgului se agăță fără să-ndemne pe nime, în vârful scaietelui cu fina lui îmbrățișare și sfărâmat de-a sa lumină îl mângâie dând din picioare vrând să ascundă-o veche vină culoarea de urzică, falsă - o mască cum bine se știe - cu
UN FLUTURE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374750_a_376079]
-
lu’ popa! A murit ei miniștrii și papistași, dar eu?! Când o suna scândura, pa și pusi, asta e! Ceasu’ mare de la gară!... Și îi închide gura femeii. Într-o iarnă, când trecea pe trei cărări calea ferată, l-a agățat trenul mărfar de palton, l-a târât câteva sute de metri și l-a abandonat în niște porumbari, pe câmp, departe de localitate. Marghioala l-a așteptat degeaba cu masa pusă. A simțit ea un junghi prin inimă, un soi
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]
-
iar cinstea și tăria de caracterte lasă așa cum ești”. Unele adevăruri sunt formulate sub forma paradoxului, atât de vexant uneori: Insuccesul poate fi, câteodată, primul pas spre izbândă și spre glorie, dar amețeala gloriei totdeauna este preludiul insuccesului”; Dragostea se agață de aparențe până le transformă în false certitudini”. Autorul pornește uneori de la proverbe cunoscute și de la ziceri populare, pe care le răstălmăcește după propria înțelegere și interpretare: “Cine se culcă pe lauri se trezește pe urzici”. Nu o dată, Cristian Petru
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
începu să care lăzile înăuntru, fără să scape din ochi ciorchinii ademenitori. Anticipa senzația pe care aveau să i-o lase boabele în gură după ce le va sfărâma între dinți platoșa subțire. Vânzătoarea îi urmărea mișcările cu un mic zâmbet agățat în colțul buzelor, devenite subit mai roșii și mai lucioase. Pe el, însă, îl fascinau acei struguri, cu niște boabe cât nucile, pe care abia aștepta să îi savureze înainte de meci. MECIUL! Căscând gura în stânga și în dreapta, cărând lăzi și
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
Hoszupaly- Hajdubagos-Sarand, un vast câmp brăzdat de mari canale pentru irigații pe faimoasele ferme tania. Timpul se schimbase brusc, se lăsase o ceață deasă, începuse să burnițeze, jos se făcuse o mâzgă cleioasă care se lipia de roți și se agăța de picioare. Nemții își aruncaseră în joc ultimele resurse, instalaseră puncte de observare peste tot: în copaci, în case răzlețe, în turnurile și clopotnițele bisericilor, în poduri și în căpițele de fân. Botezul focului l-am primit în satul Pusta
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
un moment, ca mai apoi să ridice de la sol coșul aproape plin cu mere și să fugă. Creanga ascuțită a unui măr ce-și pleca fruntea spre pământ datorită poverii roadelor ca un bătrân gârbovit de ani și trudă, a agățat tricoul băiatului și i-a curmat drumul. Până să se elibereze din închisoarea de lemn a copacului, eu l-am prins de mână și atunci copilul a început să plângă. I-am explicat că nu trebuie să se teamă de
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
sau om liber, asemenea acestor păpuși mișcate prin sforicele, după cum spuneți? -Ar fi mai bine să te sinucizi dacă e așa, spuse cineva. Decât o viață în sclavie... -Și totuși sclavii nu se sinucid, interveni tânărul magistrat Rufus Serenus. -Se agață și ei de viață, spuse Ponțiu Pilat, puțin încurcat. Cât despre faptul că altcineva ne conduce viața, nu pot decât să spun că zeii probabil ne dau doar impresia că suntem liberi și că gândim gândurile noastre, în fapt ei
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
de taină al unei punți nevăzute. E un adio melodic ce urmează acele ceasului încet, întrerupt de un ticăit strident spre o altă lume și parcă acel cadran de realitate devine uriaș și totul pare să se oprească, să rămână agățat în rădăcini de univers. „Acum sunt obosită...aș vrea să dorm”...și a adormit la fel de calm ca ultimele cuvinte din vocea ei... era Mo. „Spune-mi cât mai am de trăit”...străfulgeră din nou printre crâmpeie de amintiri. Era un
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
confirmare întunecată a ceea ce urma să vină. „Mi-e frică să dorm să nu mor în somn”...și atunci, în liniștea rezervei de spital punctată de sunetul oxigenului cineva se alătură și îi prinde mâna. „Voi sta cu tine”. Se agață cu palmele reci și asudate de mâna salvatoare și ochii au încredere să se închidă, deschizându-se spre o altă lume, a unui ireal nocturn, iar buzele șoptesc cuvinte de întoarcere acasă, spre un copil rămas al nimănui, spre o
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
totdeauna numele lui. - Doar eu am cheia de la cușca din grota aceea pe care nimeni n-o cunoaște înafară de mine și de tatăl meu. Lia asculta cu luare aminte și arunca din când în când câte o privire cheii agățate la brâul feciorului de împărat. Greu n-ar fi fost să i-o ia, dar îi era peste puteri să afle unde era acea grotă. Și atunci, se auzi un bocănit înfundat pe aleea pietruită. De ei se apropie arătarea
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
Deschide-ți sufletul, fetița mea! Maria îi luă mâna și i-o așeză pe inima ei. Simți tumultul de acolo?...Drept răspuns, Lea luă la rândul ei, mâna mamei și o așeză pe pântec, privind-o lung. O lacrimă tremura agățată de gene, asemeni unui briliant, în care razele soarelui se reflectau în zeci de culori. Maria făcu ochii mari și își duse palma liberă la gură, împiedicând surpriza să se manifeste prea zgomotos. - Lea!...Vrei să spui că?... - Da mamă
DILEME ( FRAGMENT 25) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375657_a_376986]
-
Nu am prevăzut asta și nu am nici cea mai mică idee despre cum mă simt sau ce vreau! Plutesc într-o nebuloasă obscură, din care nu întrezăresc orizonturi clare, dar simt că am descoperit ceva de care să mă agăț, ceva care să mă motiveze să caut ieșirea, mamă! - Asta e bine! Eu te voi sprijini, indiferent ce vei decide! Trebuie să pornești de undeva și acesta e un motiv infailibil pentru care să îți dorești să lupți. Vrei să
DILEME ( FRAGMENT 25) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375657_a_376986]
-
istețimea și entuziasmul băiatului îl înviora considerabil și îi reda optimismul. Mașina înghițea kilometri, decisă și imprudentă. Liviu număra în gând amenzile care vor sosi neîntârziat, după slalomul acela nebunesc prin oraș. Se ruga în gând să nu i se agațe de coadă vreo mașină a poliției. - Tata, acolo! aproape că țipă băiatul. Uite valiza Leei! - Dar ea nu-i? îngăimă în sfârșit Maria, îngrijorată. Liviu se întunecă la față iar inima începu să zvâcnească dureros în pieptul sufocat de teamă
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
mea!? "se întrebă ea cotrobăind enervată după telefon. Lumina pe scară nu funcționa de două zile și ea folosea lumina telefonului, pentru a nimeri încuietoarea. ” Ce naiba e asta? ” bombăni ea contrariată, apucând cu atenție și neîncredere trandafirul ofilit ce fusese agățat de clanța ușii cu stângăcie, de o mână nesigură. Îl privi câteva secunde cu ostilitate, apoi îl aruncă cu obidă în hăul scărilor. Mânia urcă întâi în obraji, colorându-le paloarea, apoi se umflă în creier, procurându-i o durere
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
a eternității. Aud căzând confete din teiul lui ... și-l aștept să coboare sau să urce , să-mi prindă mâinile intime că într-o rugăciune ... și să-mi mângâie palmele cu buzele fierbinți de căldură florilor aurii. Mi se vor agață în plete ... boabe cafenii din teiul lui , dar eu voi știi că sunt minunea clipelor sale. gabrielaenerusu ... Citește mai mult VIS EMINESCIANM-as fi dus să-l caut pe Eminescusi poate că l-aș fi găsit.... Mi-ar fi ridicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
față în luminapalida a eternitatii.Aud căzând confete din teiul lui ...și-l aștept să coboare sau să urce ,să-mi prindă mâinile intimeca într-o rugăciune ...și să-mi mângâie palmelecu buzele fierbintide căldură florilor aurii.Mi se vor agață în plete ...boabe cafenii din teiul lui ,dar eu voi știi că suntminunea clipelor sale.gabrielaenerusu... XI. AUTOPORTRET...OCEAN DE TRISTEȚI ... PRIVIRILE ADEVĂRATE ..., de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Autoportret... De e tăcere.... atunci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
Alexandra își ascunse un surâs de triumf. - Abia așteptam să mă întrebi! Dacă vreau? Păi nu ai înțeles că m-am îndrăgostit de tine? Sigur că vreau! Din depărtare se vedeau niște lumini de faruri ce creșteau vertiginos. Alexandra se agăță strâns de gâtul băiatului trăgându-l subtil spre marginea șoselei, pentru a fi pregătită când autobuzul se va opri. Inima îi bătea nebunește și se desprinse ușor din îmbrățișare, continuând să-i strângă mâna. Hienele alarmate de luminile ce măturau
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
oprească. Alexandra își pierdu suflarea și fu cât pe ce să-și piardă cunoștința, când realiză nenorocirea. Stelele nopții se stinseră una câte una în mintea ei paralizată și disperarea se năpusti dezlănțuită în prăpastia fără fund a sufletului. Se agăță de brațul destinului și căută ieșirea din tenebrele groazei ce o cuprindea. - Florine, ce dracu tot moșmondești acolo, că ne apucă dimineața! strigă furios unul din prădători. Sper că nu ai de gând să ne tragi pe sfoară, că ar
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
MOTOCELUL O mâță mică, frumoasă, Sta lejer cu neamul ei Chiar la bunica sub masă, Toți visând la motocei. Ca să-mi facă bucurie, Bunicuța îmi zâmbește, Ia în grabă o hârtie Și ușor o-mpăturește. Face un mic cocoloș, Îl agață de o ață, Îl lasă încet, în jos, Să ajungă chiar sub masă. Ca prin farmec sar cu toții, Vrând să prindă motocelul. Mama, fiii și nepoții Într-o clipă-ncep măcelul. Ca la circ evoluau Toate mâțele voioase, Nu conta
GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375705_a_377034]
-
o aud, În ghiocul adolescenței mele târzii, Când ascult murmurul iubirii Din armonia unei veri, secătuite Și acoperită cu frunze, ca și chipul său... S-a micșorat ora de verde străpunsă... Te-aștept! Încă, apusul violet sticlește anotimpul, Care se-agață în pomii încremeniți, de-atâta aur. Iubirea îmi surâde, ca un poem neterminat. E târziu, în toamnă... Nu uita, c-am rămas Pribeagul rătăcit printre șoaptele tale... Elisabeta IOSIF Septembrie, 2016 Referință Bibliografică: ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂ / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare
ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375727_a_377056]
-
decembrie 2011. În zăpada afânată ce se troienea în noapte. ne trânteam ușor pe spate, lasând a noastre amprente, pe jos înșirate. Ne distram privind apoi urmele-n zăpadă, ce păreau fantastici Yeti dansând tumultuos, ardent, într-o sarabandă. Ne agățam de câte o cracă scuturând zăpada, albi, din cap până-n picioare, îmi furai o sărutare și începea joaca. Citește mai mult În zăpada afânatăce se troienea în noapte.ne trânteam ușor pe spate,lasând a noastre amprente,pe jos înșirate
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
și începea joaca. Citește mai mult În zăpada afânatăce se troienea în noapte.ne trânteam ușor pe spate,lasând a noastre amprente,pe jos înșirate.Ne distram privind apoiurmele-n zăpadă,ce păreau fantastici Yetidansând tumultuos, ardent,într-o sarabandă.Ne agățam de câte o cracăscuturând zăpada,albi, din cap până-n picioare,îmi furai o sărutareși începea joaca.... XXV. ECLIPSĂ DE LUNĂ, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 346 din 12 decembrie 2011. Soarele-a apus spre seară, Luna-ncearcă să
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]