7,295 matches
-
oferit acest prilej, oare cum arată locul de vărsare al Dunării în Mare, din moment ce confluența Siretului cu Dunărea m-a răscolit puternic. Probabil, ceva monumental, dumnezeiesc. La întoarcere am ales varianta mai scurtă a drumului și am mers paralel cu albia Dunării pe linia digului ce leagă Galați de Brăila, o distanță de aproximativ 15 km. Era atât de frumos afară, iar mama îmi explica c-aveam toate șansele să vedem Munții Măcinului de pe dig, pentru că plafonul de nori era la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de nerăbdare să vadă „munții mamei;” spun „ai mamei,” deoarece erau mândria sa și nu pregeta să aducă mai mereu în discuție acest lucru. La un moment dat au început să-și contureze imaginea, apoi din ce în ce mai mult, deschiderea dată de albia lată a Dunării favorizând acest lucru. A fost ceva grandios, ceva care ștergea monotonia reliefului de câmpie și a celui fluvial. Când am ajuns acasă nu mai conteneam să-i spun bunicii Odi ce-am văzut, ce mi-a plăcut
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
am putut ajunge și parcă tânjesc după oamenii și locurile de acolo. Oamenii sunt aproape aceeași, dar locurile diferă mult. Este un oraș cu mult mai mare, un oraș dunărean care în relieful său expune Câmpia Brăilei, terasele Dunării și albia acestui fluviu. O perioadă am fost ușor nedumerit cu terasele Dunării, pentru că nu pricepeam de ce sunt mai multe și, desigur, cum se formează. I-am cerut ajutorul mamei și printr-un simplu desen, mai degrabă o schemă logică, am înțeles
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cârpiți sau cum Își doresc „somn dulce“ cu glasuri și minte confuze?... Să-i vezi cum Își așteaptă rândul la baie și la closetul comun sau cum Își spală, nu la figurat, ci la propriu, rufăria lor murdară În aceeași albie comună?... și cum participă toți trei Împreună la aceste și Încă alte multe mici și mari mizerii ale unui trai Îm preună, ale acelui trai Împreună de care uneori ți-este rușine chiar de tine Însuți, ba chiar și de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fost pe strada M. Kogălniceanu de vreo 15 ani, așa că m-am uitat nostalgic În jur, să văd ce mai recunosc. Deși s-au mai Înălțat unele construcții, iar altele s-au părăginit, prea multe schimbări n-am sesizat. Doar albia pârâului mi s-a părut ceva mai adâncă pe alocuri și, semn al intrării În Europa, am remarcat apariția containerelor pentru colectarea selectivă a deșeurilor din gospodării. Nu și al civilizației, pentru că erau destule resturi aruncate lângă acestea. Am pus
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
singură, n-o vedea nimeni, i-ar fi fost la îndemână să plângă, să-și ușureze sufletul...). Totuși, o lacrimă și încă una i-au scăpat, s-au scurs încetișor pe obrazul său, apoi au căzut în apa fiartă din albie și s-au pierdut. Mama era o femeie dârză, nimic nu o dobora, dar acum fusese copleșită: tot lanțul acesta de nenorociri era mai mult decât putea duce - moartea mea și a lui Victor, deportarea tatei și pierderea lui, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
totul e descris așa cum am trăit eu întâmplările. Ce înseamnă asta?! Mi se zdruncină unul dintre adevărurile cele mai solide: eu fusesem convins că epicul este irațional, că e asemenea unei ape tumultoase care-și inventează nepăsătoare, oarbă, la întâmplare albia, și acum se dovedește că tot ce s-a petrecut s-a petrecut ascultând cu sfințenie de un plan dinainte stabilit, un mare plan desăvârșit, în amănunt pus la cale, dintotdeauna pus la cale?!... Ajung la ultimele pagini. Tocmai citesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Întrebări despre țara noastră și despre modul ei de viață. Cu oasele Încă pătrunse de frigul nopții, imaginația noastră colorată a transformat Argentina Într-o viziune ademenitoare din trecut. Entuziasmați de bunătatea timidă a cholos-ilor∗, ne-am dus Într-o albie secată din apropiere, unde ne-am Întins păturile și am dormit, sub mîngîierea soarelui care răsărea. La 12 am pornit din nou, mult mai fericiți; trecuserăm peste suferințele din noaptea precedentă, urmînd sfatul bătrînului Vizcacha∗. Dar drumul era lung, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
destul de dure aduse lui Buicliu, dar mai cu seamă o critică la adresa lui Brediceanu Junior, drept care stârnește furia consoartei, Dina Cocea, megera numărul unu a scenei românești, care nu s-a sfiit să-l cheme la telefon și să l facă albie de porci. Dar are și bucurii. Iluminează prin verbul său viu primii pași ai tânărului compozitor Hrisanide... și, în sfârșit, este trimis în schimb de experiență în străinătate. În lagărul socialist, bineînțeles. Prima călătorie - la Praga - îi trezește impresii de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
se rad în cap neonaziștii fără să fie nevoie? Felul în care se raportează la ei înșiși e profund viciat, le lipsește simțul pentru autoumilire. Își instrumentalizează țeasta, și-o poartă denaturat ca pe un grohotiș, ca pe bolovanii din albii de râuri scăzute sau secătuite. Își dau aere de soldățime impasibilă și rece, transformă disprețul de sine în fanfaronadă. Viziunea lor abrutizată asupra lumii ar vrea să dea blazon de noblețe perversiunii rasului în cap - ei adoptă acest stigmat voluntar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care ne aflam, modulațiile constituite la nivelul organelor anatomo-fiziologice, ca o sfidare și o revoltă la adresa unor stări de lucruri inimaginabile. Bâzâitul sacadat și monoton al aparatelor fonatoare din orchestra lui Mircea era aidoma izvorului curgând plictisit și obosit pe albia arhicunoscută și ne aducea rapid și sigur în țara viselor, unde subconștientul dezlănțuit ne oferea gratuit și instantaneu bunătățile, bucuriile și fericirea de care nu aveam parte, însă la care năzuiam cu toată ființa noastră în fiecare zi. " Fericit este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din lumea comentariului sportiv. R.P. Exact. Ai ajuns într-un loc unde alții n-au ajuns, în poiana ignoranței boreale. Bun, după ocolul ăsta care ne-a tuns puțin elanul cu privire la viața și viitorul cărții, vă invit să revenim la albia dialogului nostru. Vă întrebasem în ce raporturi vă aflați cu editorii români și cu colegii traducători. A.R. În raporturi foarte bune. În primul rând, am o relație afectivă, de veche prietenie, cu foarte buna editoare care este Denisa Comănescu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
În jertfă văd, și simt, și-aud partidul În toate frumusețile pe culmi.“ („Splendoarea patriei“, Noblețea plaiului natal, Editura Litera, 1976) BANCIU Paul Eugen „Astăzi, în zi de Ianuarie, 26, când primul om al celor douăzeci și unu de milioane, adună în albia a șase decenii de viață, 45 de ani de dăruire continuă, de suferință și efort eroic, duse în numele celui mai înalt ideal al poporului și al istoriei sale, trăim bucuria de a ne uni sufletește într-o unică horă sărbătorească
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
apropiate nu se găsesc. Mai dețin «nobilii exponenți» aci în sat atât o casă de bere cât și o racherie, alta decât cea despre care am mai vorbit, construite pe locurile lor vechi moștenite Casa de bere e construită pe albia veche a râului Bâlea. «Onor exponenții» nu se ocupă de fabricarea berii, dar casa e folosită în acest scop de colonii de aici care uneori își mai prepară singuri berea, mai ales de sărbători. Pentru fiecare căldare ei sunt obligați
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
În apa care curge; la ce mi-ar folosi o prudență care nu promite nimic? Și totuși am În urma mea destule rîuri pe care nu le-am trecut și au secat singure; eu n-am făcut decît să intru În albia lor uscată, dar, reproșîndu-mi ceea ce inima mea n-a Îndrăznit, nu spun că Rubiconul e apanajul firilor hotărîte. În definitiv, el nu e decît un răspuns care trebuie dat mereu. Diferența constă În patima cu care sînt aruncate zarurile?... Expresia
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o biserică aflată la ceva mai mult de o milă de Manresa - cred că se numea Sfântul Pavel. Drumul era de-a lungul unui râu. Fiind cu totul adâncit în rugăciune, se așeză puțin cu fața spre râu, a cărui albie era foarte adâncă. Cum stătea el așezat acolo, i se deschiseră ochii minții. Nu avu nici o viziune, ci înțelese și cunoscu multe lucruri atât duhovnicești, cât și de credință și de litere, și acestea într-o lumină atât de mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ori a văzut moartea cu ochii. Așteptare în Veneția Ajuns în Genova, luă drumul spre Bologna, pe care pătimi multe, mai ales o dată când se rătăci și merse pe o cărare de-a lungul unui râu care curgea într-o albie joasă. Cu cât înainta, cu atât cărarea se îngusta, ajungând într-un loc atât de strâmt, încât nu mai putea merge nici înainte, nici înapoi. Începu atunci să meargă în patru labe, străbătând astfel o bună bucată de drum, cuprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de frica ei sub o covată. „Dacă ești tu, precum spui,/ Maica Domnului - Îi zic evreii -/ Ghici sub covata aceasta ce-i ?” „O scroafă cu purcei”, le răspunde Sfânta Maria și evreii fac haz de greșeala ei, Însă când ridică albia văd, Într-adevăr, o scroafă cu doi purcei. Caracterul etiologic al legendei este explicit : „Și de atunci nu mănâncă jidanii carne de porc !” <endnote id="(22, pp. 220-221 ; 10, pp. 40-42)"/>. „Frica de canibalism” ar fi, după unii comentatori <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
extragerea sângelui : un butoi cu cuie. Înăuntru se punea un om. Când butoiul era rostogolit pe uliță, cuiele Înțepau victima și ei obțineau sângele” <endnote id="(70, p. 129)"/>. Credințe similare (inclusiv folosirea „instrumentului” de colectare a sângelui : butoiul sau albia cu cuie) au supraviețuit În epoca postbelică și În sud-estul Europei : În Bulgaria (Sofia) și Grecia (Salonic), după cum mă asigură colegi antropologi din aceste țări. „De Vinerea Mare - sună o credință grecească - acei crucificatori [ai lui Isus] pun copii creștini Într-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cuie) au supraviețuit În epoca postbelică și În sud-estul Europei : În Bulgaria (Sofia) și Grecia (Salonic), după cum mă asigură colegi antropologi din aceste țări. „De Vinerea Mare - sună o credință grecească - acei crucificatori [ai lui Isus] pun copii creștini Într-o albie cu piroane Înfipte În linie și le beau sângele” <endnote id="(257, p. 236)"/>. Se pare că superstiția privind omorul ritual practicat de evrei a fost atât de puternică și de răspândită, Încât a reușit să influențeze unele legende folclorice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai bun camarad și prieten, mă prinde în brațele lui și mă aruncă în apele învolburate. I-am spus că nu știu să înot, dar mi-a dat drumul în valurile repezi. Pericol! - mă scufund, conștient de situația gravă, ating albia râului, bat puternic cu picioarele în prund, mă ridic la suprafața apei. Percep mișcare în jurul meu, curentul repede mă poartă la mai adânc, ating iarăși prundul și disperat încerc să ies deasupra valurilor... Sunt prins de brațe puternice. Mă agăț
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
trimis în concediu. La noi era încă liniște, în timp ce în zilele următoare frontul se stabilizează pe linia Chișinău-Iași. În ajunul plecării merg la un cantonament provizoriu și vreau să fac o baie, să ajung curat acasă. Ordonanța face totul folosind albia de rufe a gospodinei respective. Cum râia era un fenomen aproape general la populația civilă, prin baia făcută mă capăt cu o râie în toată regula. Până dimineața eram ciucure de râie, fapt ce mă determina să opresc la Bârlad
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Cum am sădit-o în iunie, așa era și în septembrie: nici n-a murit, nici n-a mai crescut. Dădeam cu hidrantul cu apă și după aceea se limpezea rigola pe loc, pentru că era prund și nisip, ca pe albia Moldovei. M. M.: Varza și dovleceii v-au marcat viața. S. B.: Varza, nu. Dovleceii și spanacul, da. Primăvara, tot așa: ciorba de spanac și spanac cu rântaș. M. M.: Bun mai era! S. B.: Dar să îl mănânci în
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
game surprinzătoare de verde și albastru. Lacurile sunt de origine glaciară, formându-se în urma eroziunii milenare a solului și adunând ape din topirea zăpezilor. Mulți vulcani din zonă fiind activi, unele lacuri s-au format prin acumularea de lavă în albia râurilor, lava răcită constituindu-se în veritabile baraje. Cel mai mare lac, Llanquihue, al patrulea ca mărime din America Latină, are 877 km2 și un diametru de 50 kilometri. Zona lacurilor și vulcanilor este de la început de secol XX un loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Fuego", a fost întemeiată de un bogat colon rus, Mauricio Braun (probabil evreu, la origine numit cu siguranță Moritz). Odată cu pătrunderea oilor, s-au acutizat conflictele cu indigenii, aceștia fiind nemulțumiți că le-au fost furate terenurile de vânătoare, iar albii nemulțumiți că băștinașii au trecut de la vânătoarea de guanaco la cea de oi. Ca atare, nu peste mult timp, indigenii au fost ori exterminați, ori mutați într-o insulă neospitalieră, Dawson, unde nu s-au putut aclimatiza și au dispărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]