17,219 matches
-
ce zboară în roiuri. E iarnă. Anotimpul rece, Noaptea lungă greu trece, Cu mine gândul petrece, Nu-l pot lăsa să se înece. O nouă zi în calendar va începe, Idealuri noi viața va percepe, Precum caii sălbatici prin stepe, Alergând după iepe sirepe! Referință Bibliografică: NU POT CONCEPE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1489, Anul V, 28 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NU POT CONCEPE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382336_a_383665]
-
Florian: Nu înțelegi nimic. Le-am atins mental. Deja au încept să moară. Le simt durerea. A început ca un susur de izvor. Rădăcina a fost cea care a preluat comanda și-a început să proceseze otrava morții ce acum aleargă spre frunze. Simt strigătul frunzelor. Până și florile au început să transpire. Apele morții le-a cuprins și pe ele. (către Bolnavul X). Să nu-mi mai vorbești la persoana a II-a și cu pronume de politețe, pentru că suntem
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
diguri și urma să fie o mare liniștită și plăcută pentru pescuitul din barcă. În cele câteva minute disponibile, m-am îmbracat sumar, anunțându-se o zi toridă. Mi-am luat cafeaua într-o sticluță, vâslele din boxă și am alergat în parcare. Restul sculelor erau pregătite în mașină, un Moskvici vechi, dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
a vinului, luă o trăsură care-l duse la apartamentul său. În ziua următoare, pe la ora prânzului, se trezi cu oarecare durere de cap de la licoarea lui Bachus. Se spălă, se îmbrăcă elegant, cumpără un nou buchet de flori și alergă la maternitate la scumpa sa soțioară. Își sărută pe buze iubita și pe frunte micuța făptură ce dormea la pieptul mamei sale. - Dragul meu, zise deodată prințesa Margareta întristându-se, am uitat de blestem... În acel moment, bărbatul se prăbuși
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
dezolat pe un scaun. Își cuprinse fața între palme și de disperare lacrimile îi invadară ochii. - Doamne, cum am putut uita!... Prințesa cu degetele răsfirate îi mângâie părul consolându-l: - Liniștește-te, dragul meu! Domnul va fi de partea noastră. - Alerg chiar azi! - zise deodată Paul sărind în picioare. - Nu, scumpule, este prea târziu și situația se va complica. Las-o să putrezească acolo și cu timpul puterea blestemului va dispărea... - Dar până atunci vom trăi sub semnul său! - rosti cu
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
ne-atingă, căci dorul și simțirea se înmulțesc cu doi, chiar dacă-i un silenzio zgomotos, tăcerea dintre noi. Te caut prin amintiri, e tot ce mi-a rămas. Le îmbrac cu dorul din timpul fără ceas, cu pași fără de urmă alerg purtând iubirea, s-o așez pe-altar, acolo unde-i locul - cu Tine, iar timpul - Nemurirea. Referință Bibliografică: TE CAUT / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
TE CAUT de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382373_a_383702]
-
baloanele viselor înălțate spre cer de nevăzutul zid fonic se sparg risipind așchii de slove nisip pe nisip liantul din care - n tăcere Lumi Noi iarăși fac și desfac. LA RĂSCRUCEA VÂNTURILOR Prin orașul așezat la răscrucea nebunelor vânturi ce-aleargă hai-hui pe străzile pustii, pășesc ținându-mi țipătul bine lipit de coaste, pentru că altfel cu degetele lor abile, mi-l vor smulge pentru a se juca cu el, pasându-și-l din mână-n mână pentru a-l lipi ca
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
mai așternut ceea ce faci, ceea ce învârți pe coiful tău ascuțit. Mi-ai lipsit. - Femeie, lasă-mă să termin dansul. Știu că îți face bine să prinzi ritmul meu. După toate câte s-au întâmplat, relaxează-te. Te văd, Victore, cum alergi de colo căutându-mi odihna dar uite că și eu am uitat de ea de când... Da, de când mama "și-a făcut de cap" și a vrut să plece grăbită nu mai reușesc să mă adun să aștern... ****** - Ce faci aici
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
plece? Și cu ce forțe? întrebă Negru-Cioară. - Tot n-ai plecat? tună împărăteasa. Dar Prăpădenie ce face? Ce tot învârte? E treaba lui! Și-acuma pieri din fața mea! Negru-Cioară ieși de-a-ndăratelea din sală, de era să se împiedice de ușă. Alergă într-un suflet la generalul Prăpădenie care făcea ravagii prin butoaiele cu provizii din cămara împărătească. Prăpădenie se-nfricoșă când auzi porunca (el era cel mai fricos dintre toți slujitorii): - De ce tocmai eu? Cine-i comandantul suprem care vă comandă
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
destine pământene implică găsirea corespondentului spiritual și întrepătrunderea definitivă, astfel încât bazați pe încredere fiecare e liber de sub presiunea unei nevoi primare, care dacă nu ar fi acoperită ar putea să fie o piedică în calea succesului ambilor parteneri. Unii oameni „aleargă” după lucruri atât de trecătoare și nu știu să aprecieze ceea ce Dumnezeu le dăruiește. DA! Aspirațiile care nu sunt după voia lui Dumnezeu, sunt de fapt dorințele de a ieși din reguli, de a putea să faci ce vrei și
DESPRE ASPIRAŢIILE NOASTRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382390_a_383719]
-
nici cald nici rece, Nu a priceput solia! Anii vieții-s ca o boare, Sunt ca fulgul de zăpadă, Nu contează locul, Domnul, Poate totul ca să vadă! Fă-ți lucrarea, cea pe care Domnul a îngăduit s-o faci, N-alerga după răsplată, Poți vorbi sau poți să taci! Însă vremea-i pe sfârșite, File zboară rând pe rând, În curând veni-va Domnul, Îl aștepți tu surâzând? 03/ 12/16, Barcelona -Lucica Boltasu Referință Bibliografică: În curând veni-va Domnul
ÎN CURÂND VENI-VA DOMNUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382437_a_383766]
-
intrat o altă tânără salariată, foarte speriată, pe care nu am înțeles-o ce spunea repede colegelor sale și plângea. Noi ne terminaserăm prăjiturile, așa că am ieșit cu fetița afară și atunci am văzut agitație mare pe străzi. Mașinile miliției alergau toate spre sediul lor din oraș. Eram în centru, în apropierea sediului Consiliului Județean P.C.R. Călărași. La un moment dat, a început să se audă gălăgia unui grup de oameni și pe strada centrală a apărut o mulțime destul de mare
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
ciobanii să se încălzească când au fost vestiți de către îngeri că s-a născut Mesia. În Ajunul Crăciunului, 24 decembrie, dimineața, copiii ce au vegheat toată noaptea în jurul focului, pornesc din poartă în poartă ca să primească pițărăi (pâini micuțe). În timp ce aleargă de la o poartă (ușă) la alta utilizează strigături specifice evenimentului: „Dă-mi și mie un pițărău, / Cât de rău, / Să mă duc cu Dumnezeu.“ Primului pițărău i se dă de către gazdă și câte o bucată de cârnaț, simbol al bogăției
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
mai are voință și este gata să-l urmeze pe acest bărbat oriunde și-ar fi dorit s-o ducă. Parcă era într-o transă ca și când un magician pusese stăpânire peste voința ei. Vedea în el bărbatul după care a alergat toată viața să-l descopere și iată că tocmai aici la poalele munților Alpi a reușit să dea de el. Cum ar putea să scape această unică ocazie? Viața i-ar fi marcată pentru totdeauna de această greșeală că nu
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
nicio mișcare. Nu știa cum să reacționeze și nenorocitul de telefon nu se mai oprea. Suna întruna ca o alarmă, ca un avertisment. Ce faci Adriana? Răspunzi? se întrebă ea. Se eliberă grăbită din brațele iubitului său de ocazie și alergă la poșetă, să scoată telefonul. Credea că este Doina și că vine să o ia acasă. Când îl deschise, constatată că de fapt era Radu. - "Doamne, ce mă fac? Ce-am vrut de fapt să fac"? mai spuse ea și
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
spre fiecare ușă.) Poate e prea bătrână. (Se depărtează de ușa albă.) La stânga este o ușă verde. Poate e o pesonă prea tânără în spatele acestei uși. Eu caut pe cineva cam de vârsta mea. La dreapta e o ușă neagră. (Aleargă spre ușa din dreapta.) Nu, ușa neagră n-o vreau, ascunde atâta mister. Uite o ușă roșie! Nu, prietena mea nu iubea această culoare. Nu știu de ce prefera culorile reci. Aș alege ușa galbenă, dar mi-e teamă că lumina a
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
închise. Femeia cu chipul angelic: N-ai greșit ușa. Pe mine mă căutai. Căutai tinerețea pierdută. (Râde.) I-ai întors spatele. Ar fi fost foarte frumos, dar n-ai știut să-i guști buzele, să-i ghicești chipul. (Râde și aleargă prin fața altor uși, lăsând ușa din spatele căreia s-a ivit deschisă.) N-ai știut s-o prinzi în brațe și să n-o lași să zboare. Femeia cu chipul angelic începe să danseze în jurul lui X). X: Încetează! Acum n-
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
ceea ce cauți. X: Iarăși rotație? Nu vreau! Femeia cu chipul angelic a dansat în jurul meu. Dumneavoastră doriți să rotesc globul. E prea mult. Bătrâna țigancă: Atinge-l! Se va roti singur. Are nevoie de un îndemn. Fără călăuză nimeni nu aleargă, se rătăcește, nu-și va cunoaște niciodată adevărata cale. X: Eu nu doresc să cunosc nimic! Bătrâna țigancă: Atunci de ce ai bătut la ușa mea? X: Caut ușa ce a rămas deschisă cândva. Mi-e teamă că vântul a închis
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Mi-e teamă că vântul a închis-o din greșeală. Bătrâna țigancă: Așadar cauți ceva? X: Nu caut nimic. Am greșit ușa. Bătrâna țigancă: E un rătăcit, a încurcat ața destinului și nu mai poate deznoda firul. Părăsește ușa și aleargă. Rotește globul.) Știam. E un om pierdut. Globul meu vede ceea ce oamenii nu pricep. X: Mă obosește. (Pornește spre valiză și se așează pe ea.) Totul pare să se rotească în jurul meu. (Bătrâna țigancă intră pe ușa roșie râzând. Ușa
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
și preferam răcoarea din zori, fără să mă gândesc la focul ce mă pândea din umbră. (Se ridică de pe valiză.) Da! Ușa albă! Poate, poate e un izvor, o mireasă ce mă așteaptă de ani de zile să mă întorc. Aleargă spre ușa albă și bate la ușă. (Ușa se deschide și se ivește în prag un copil.) X: Un copil! Copilul: Cine sunteți? X: Eu caut, caut o ușă în spatele căreia se află o tânără femeie. Copilul: O tânără femeie
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
am oprit, mi-am continuat grăbit drumul. Nu am întors nici măcar privirea în urmă spre ușa ce mi-a lăsat-o deschisă spre a nu mă rătăci printe cioburile ce le făceam la fiecare pas. Lasă valiza și se ridică. Aleargă spre ușa verde.) Asta este ușa! Ușa verde! Cum de nu m-am gândit? Primăvară! Verdeață! Salcâmi! (Bate la ușă. Ușa se deschide. Se arată în pragul ușii un bătrân.) X: Căutam o tânără femeie, mă scuzați! Bătrânul: Ce anotimp
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
anotimp este acum? X: E primăvară. Bătrânul: În sfârșit e primăvară! De când aștept primăvara! De când aștept să bată cineva la ușa mea și să mă dezlege de bătrânețe. Verdeața a cucerit natura, iar eu o să alung masca neputinței. (Părăsește ușa. Aleargă prin spatele altor uși și se transformă într-un tânăr plin de viață.) X: Ce nebunie! (Se retrage speriat spre valiza lui.) Bătrânul: Câtă fericire! Câtă verdeață! Câtă lumină! Câtă tinerețe! (Câteva raze de soare aleargă după el.) Soarele! Vrea
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
masca neputinței. (Părăsește ușa. Aleargă prin spatele altor uși și se transformă într-un tânăr plin de viață.) X: Ce nebunie! (Se retrage speriat spre valiza lui.) Bătrânul: Câtă fericire! Câtă verdeață! Câtă lumină! Câtă tinerețe! (Câteva raze de soare aleargă după el.) Soarele! Vrea să-mi usuce chipul și să îmbătrânesc iarăși. Să mă ascund. (Intră pe ușa verde și o închide în urma lui.) X: Iarăși am greșit. O să încerc ușa galbenă. (Merge spre ușa galbenă. Bate la ușă. Ușa
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
și sprintenă. Mă aprind într-o clipă și ard totul în jur. Apar ca un fulger din spatele stâncii și frig prada în veninul colților mei. X: Mă scuzați. Eu caut pe altcineva. Copila cu părul galben: Pe mine mă cauți. (Aleargă, lăsând ușa deschisă. Se așează pe jos, lângă valiză.) X: Ce faci acolo? Copila cu părul galben: Iau foc. O să ardă. X: Pleacă de lângă valiza mea! Copila cu părul galben: E timpul! (Pletele copilei par să ardă și valiza ia
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
cu părul galben: Iau foc. O să ardă. X: Pleacă de lângă valiza mea! Copila cu părul galben: E timpul! (Pletele copilei par să ardă și valiza ia foc.) Te-ai rătăcit printre amintirile acestei valize. E timpul să te eliberezi! (X aleargă spre valiză și stinge focul, înainte ca acesta să provoace mari stricăciuni obiectului. Copila cu părul galben se ascunde în spatele ușii galbene.) X: A mai rămas o singură ușă, ușa cea neagră. Ce răspuns aș putea afla în spatele acestei uși
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]