4,504 matches
-
care ar fi putut facilita operațiunea aliată. Consulul american a luat legătura cu mai mulți ofițeri superiori francezi, inclusiv cu generalul Charles Emmanuel Mast, comandantul-șef al forțelor din Algeria. Acești ofițeri s-au arătat interesați să sprijine o acțiune aliată, dar au cerut să se întâlnească în secret cu un comandant aliat. Generalul [[Mark W. Clark]], unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Eisenhower, a fost transportat în secret în Algeria la bordul submarinului HMS "Seraph" pe 21 octombrie 1942, pentru
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
cu mai mulți ofițeri superiori francezi, inclusiv cu generalul Charles Emmanuel Mast, comandantul-șef al forțelor din Algeria. Acești ofițeri s-au arătat interesați să sprijine o acțiune aliată, dar au cerut să se întâlnească în secret cu un comandant aliat. Generalul [[Mark W. Clark]], unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Eisenhower, a fost transportat în secret în Algeria la bordul submarinului HMS "Seraph" pe 21 octombrie 1942, pentru a se întâlni cu ofițerii vichyiști. Aliații au reușit de asemenea să
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
pe generalul [[Henri Giraud]]. Aliații doreau să-i ofere acestuia, după declanșarea invaziei, funcția de comandant suprem al forțelor franceze din Africa de nord. Numai că Henri Giraud nu era dispus să accepte decât funcția de comandant suprem al operațiunii aliate, numai că aceasta era deja oferită lui Eisenhower. Dată fiind această situație, generalul francez a decis să rămâne „un spectator al acestei afaceri”. [[Fișier:Operation Torch - map.jpg|thumb|300px|Harta Operațiunii Torch (Torța)]] Aliații au plănuit să desfășoare trei
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
Cu o noapte mai devreme, generalul Bethouard a încercat să-l aresteze pe camaradul său, generalul Auguste Paul Nogues, un ofițer loial Regimului de la Vichy. Cum tentativa aceasta a dat greș, Nogues, care a bănuit că se pregătește o debarcare aliată, a alertat apărarea de coastă vichyistă. Debarcarea de la Safi a avut un succes parțial. Debarcările au fost efectuate inițial fără acoperire bombardamentelor aeriene sau navale. Totuși, când bateriile apărării de coastă franceze au deschis focul împotriva transporturilor aliate, vasele de
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
o debarcare aliată, a alertat apărarea de coastă vichyistă. Debarcarea de la Safi a avut un succes parțial. Debarcările au fost efectuate inițial fără acoperire bombardamentelor aeriene sau navale. Totuși, când bateriile apărării de coastă franceze au deschis focul împotriva transporturilor aliate, vasele de război aliate au răspuns atacului. Infanteriștii debarcați, cei mai mulți fără nicio experiență de luptă, fuseseră blocați de focul francezi pe plajele din Safi. Cea mai mare parte a debarcării a fost făcută cu mari întârzieri față de planul inițial. Avionale
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
alertat apărarea de coastă vichyistă. Debarcarea de la Safi a avut un succes parțial. Debarcările au fost efectuate inițial fără acoperire bombardamentelor aeriene sau navale. Totuși, când bateriile apărării de coastă franceze au deschis focul împotriva transporturilor aliate, vasele de război aliate au răspuns atacului. Infanteriștii debarcați, cei mai mulți fără nicio experiență de luptă, fuseseră blocați de focul francezi pe plajele din Safi. Cea mai mare parte a debarcării a fost făcută cu mari întârzieri față de planul inițial. Avionale aliate decolate de pe portavioanele
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
francezi pentru organizarea defensivei. Următoarele valuri de debarcare s-au bucurat de sprijinul bombardamentelor navale și a acoperirii aeriene a avioanelor de pe portavioane. Și obiectivele aliate din această zonă au fost atinse. În jurul Fedala debarcarea celor 19.000 de soldați aliați a fost dată peste cap de condițiile meteo nefavorabile. Debarcările au fost efectuate sub focul artileriei franceze. Cu toate aceste, americanii au reușit să cucerească capete de pod puternice și să asedieze portul Casablanca până pe 10 noiembrie. Generalul Patton a
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
capturat rapid bateria de coastă de la [[Arzew]]. Infanteria americană a încercat un atac direct asupra portului („Operațiunea Rezervistul”), pentru a împiedica distrugerea instalațiilor portuare și [[Sabordare|sabordarea]] vaselor din [[radă]]. Atacul a fost un eșec. După ce au scufundat două distrugătoare aliate, navele de război franceze au reușit însă să iasă din radă și au atacat flota aliată de invazie, dar au fost în cele din urmă scufundate. Bateriile franceze de coastă și flota de invazie au participat la dueluri de artilerie
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
cei doi comandanți francezi să treacă de partea aliaților. În aceeași zi, jandarmeria vichyistă i-a eliberat pe Juin și Darlan. În aceeași zi, trupele franceze vichyiste au pierdut timpul recucerit aproape toate pozițiile ocupate de luptătorii rezistenței, în timp ce trupele aliate au debarcat și încercuit Algerul fără să întâmpine vreo opoziție. Invazia a fost condusă de Divizia a 34-a de infanterie americană (în componența ei intrând și o brigadă britanică). Comanda primului val al debarcării a fost încredințată generalului american
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
Algerul fără să întâmpine vreo opoziție. Invazia a fost condusă de Divizia a 34-a de infanterie americană (în componența ei intrând și o brigadă britanică). Comanda primului val al debarcării a fost încredințată generalului american [[Charles W. Ryder]], liderii aliați considerând că francezii vor reacționa mai favorabil în cazul în care comandantul ar fi fost un american și nu un britanic. Debarcările s-au desfășurat în trei zone distincte, două la vest de Alger și una la est de oraș
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
negativ, de vreme ce francezii au opus o rezistență nesemnificativă. Cea mai mare parte a bateriilor artileriei de coastă au fost neutralizate de luptătorii rezistenței. S-a înregistrat cel puțin un caz în care un comandant francez a întâmpinat cu entuziasm invazia aliată. Singurele lupte importante s-au dat în portul Alger, în timpul unei încercări de debarcare a unor unități de elită americane direct în docuri, într-o încercare de salvare a flotei franceze de la sabordare și de cucerire a instalațiilor portuare. Tirurile
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
pod cucerit de parașutiștii germani a fost suficient pantru a asigura transportul pe calea aerului a întăririlor necesare cuceririi insulei. Comandanții din Londra au decis că lupta în Creta nu are sorți de izbândă, și au ordoant retragrea tuturor trupelor aliate - în cursul a patru nopți, peste 16.000 de soldați au fost evacuați prin portul Sfakia în Egipt. O mică parte a forțelor aliate din Creta au fost evacuate prin portul Heraklion, dar vasele de transport au fost atacate de
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
foarte strânse dintre Germania și Irac. La începutul deceniului al cincelea, regimul din Irac a ordonat trupelor britanice să se retragă din țară. În Irac funcționau două baze mari britanice: Basra și Habbaniya. Forțele britanice din regiune și alte unități aliate, împreună cu Legiunea arabă au format rapid așa-numita „Iraqforce”, care a primit sarcina cuceririi Iracului. În timpul luptelor, britanicii au întâmpinat o rezistență scăzută. Autoritățile Regimului de la Vichy au permis avionelor "Luftwaffe" să folosească aeroporturile din Siria și Liban pentru realimentare
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
Mării Mediterana au fost principalul front terestru al Aliaților și Axei. Pe 13 septembrie, forțele italiene din Libia au lansat un atac de mică amploare în Egipt și s-au postat pe poziții defensive la forturile de la Sidi Barrani. Forțele aliate erau depășite numeric, dar, cu toate acestea au lansat un contraatac (Operațiunea Compass). Succesul repurtat de aliați a fost mult peste așteptări: s-a reușit capturarea unui mare număr de prizonieri italieni iar aliații au reușit să cucerească El Agheila
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
poziții defensive și de a rezista), Rommel a lansat o ofensivă de la El Agheila, care, cu excepția eșecului parțial de la Tobruk, a reușit să-i împingă pe aliați aproximativ pe pozițiile de plecare. În perioada de așteptare care a urmat, forțele aliate s-au reorganizat, fiind înființată Armata a 8-a, prin contopirea mai unor unități din mai multe țări, în special din Australia și India Britanică, dar incluzând și soldați ai Africii de Sud, Noii Zeelande și FFL. Nou formata armată a lansat
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
devenit președintele republicii, iar Dénes Berinkey prim-ministru. Guvernul ungar a încercat să ofere minorităților naționale autonomie culturală și administrativă, dar acestea au refuzat, cerând separarea de statul ungar. La întâlnirea dintre generalul francez Louis Franchet d'Esperey (comandantul armatei aliate din Balcani) și contele Károlyi (Belgrad, 13 noiembrie 1918), s-a încheiat o convenție, în principal de natură militară, stabilindu-se o linie de demarcație între România și Ungaria (în Transilvania), iar la sud de Mureș Banatul și Baranya au
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
inițierea unor tratative de pace cu Germania Nazistă. Armata bulgară a fost implicată în lupte cu Aliații occidentali dar nu și cu Uniunea Sovietică. Aviația de vânătoare bulgară a apărat țintele din Balcani și din România vizate de bombardamentele aviației Aliate, dar nu s-a implicat în conflicte cu aparate rusești. Pe 25 martie 1941, Prințul Pavle, regentul Regatului Iugoslaviei, a semanat la Viena Pactul Tripartit. Pentru Hitler nu a fost o sarcină ușoară să convingă Iugoslavia să semneze această înțelegere
Pactul Tripartit () [Corola-website/Science/309739_a_311068]
-
german de la Caen și închiderea Pungii de la Falaise, generalul Dwight D. Eisenhower, Comandant Suprem al Forței Expediționare, a fost în favoarea acțiunilor militare care asigurau o înaintare pe front larg spre est. Această strategie a fost contestată de unii dintre comandanții aliați, în mod special de mareșalul Montgomery, comandantul Grupului de armată al 21-lea din nord, și de generalul Patton, comandantul Armatei a 3-a americane din sud. Amândoi doreau doreau ca în sectoarele comandate de ei să se concentreze efortul
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
Antwerpul, a explicat în memoriile sale de ce Aliații au fost opriți din ofensivă în primele zile ale lunii septembrie. Planificatorii aliați s-au așteptat ca, odată cu cucerirea portului Antwerp, docurile să devenă imediat disponibile pentru aprovizionare armatei. Niciunul dintre comandanții aliați nu a luat în calcul faptul că germanii au minat apele estuarului fluviului Scheldt și că au construit fortificații solide, prin aceste măsuri reușind să-i împiedice pe aliați să folosească portul. Generalul Horrocks afirmă că soluția corectă ar fi
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
permis germanilor să aibă un respiro de două săptămâni, timp în care și-au retras Armata a 15-a din Flandra și și-au întărit trupelor din Olanda. Blocarea portului Antwerp a exacerbat criza de aprovizionare a Aliaților. Cei mai mulți comandanți aliați erau în favoarea urmăririi a ceea ce părea a fi o armată germană dezorganizată și slăbită. Omar Bradley (ca și subordonatul lui direct, George S. Patton) și mareșalul Montgomery au cerut amândoi provizii pentru forțarea fluviului Rin într-o singură lovitură decisivă
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
acordat Armatei a 21-a britanice. În acest timp, trupele de sub comanda generalului Patton avansase atât de mult, încât pentru generalul Dempsey devenise evident faptul că Armata I americană nu mai era capabilă să acopere spațiul rămas liber de trupele aliate implicate în Operațiunea Market Garden. Pentru a rezolva parțial această ultimă problemă, Corpul al 8-lea britanic trebuia detașat din forța principală de atac pentru a apăra flancul sud-estic. Numai că nu existau suficiente mijloace de transport pentru mutarea corpului
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
din unități militare dezorganizate, incapabile să opună o rezistență puternică. Incapacitatea Grupului de armată al 21-lea să izoleze istmul Beveland a permis Armatei a 15-a germane (care fusese blocată o vreme la Pas de Calais, unde așteptase invazia Aliată, care se produsese de fapt în Normandia) să trasnbordeze în Olanda peste 86.000 de oameni și 600 de piese de artilerie, chiar în zona de desfășurare a Operațiunii Market Garden. Numirea la începutul lunii septembrie a mareșalului Gerd von
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
pe mareșalul Walther Model), a fost o măsură pe care Adolf Hitler a acceptat-o cu greu, dar care a fost extrem de bine primită de trupă. Rundstedt a început imediat pregătirile defensive împotriva unui atac a aproximativ 60 de divizii aliate, pe care serviciile de spionaj ale Wehrmachtului îl preconizau în perioada imediată. Generalul Kurt Student, unul dintre pionierii armatei de parașutiști germani, a fost pus în fruntea forței care fost numită „Armata I de parașutiști”. Cei aproximativ 3.000 de
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
germane a fost descris ca fiind „puternic, dar lipsit de precizie”. Divizia a 101-a a întâmpinat o rezistență redusă și a cucerit patru dintre cele cinci poduri. Podul de la Son a fost aruncat în aer mai înainte ca parașutiștii aliați, care fuseseră implicați într-o scurtă luptă cu servanții bateriilor antiaeriene, să-l poată cuceri. După ceva vreme, în aceeași zi, câteva contraatacuri ale Divziei a 59-a de infanterie germană (din cadrul Armatei a 15-a, care reușise să se
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
operațiune. La cinci ore de la primele aterizări, Batalionul al 9-lea Waffen-SS Panzer a traversat podul de la Arnhem și s-a deplasat spre podurile de le Nijmegen și cel de peste râul Waal. La cele două poduri nu ajunsese nicio unitate aliată. Două din cele trei batalione ale Brigăzii I de parașutiști au fost încetinite în deplasarea lor de mici subunități ale unui batalion german aflat în regiune pentru instrucție, care a închegat o linie subțire defensivă pe principalele drumuri spre Arnhem
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]