5,281 matches
-
tânăr de o frumusețe rece, cumva abstractă, fără nota de senzualitate a sfincșilor lui Von Stück, Moreau sau Malczewski. Sfinxului lui Paciurea îi lipsește corpul animal, este construit ca un bust și doar o gheară abandonată la marginea compoziției face aluzie la natura sa hibridă, monstruoasă. E ca și cum această animalitate s-ar fi resorbit în ceea ce sfinxul are aparent uman, chipul. De altfel, artistul disociază himerele sale de ferocitatea naturii bestiale pe care o presupune corporalitatea lor animală, în atitudinea lor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
355 pentru o viață de consum erotic, cum este cea a prostituatei. În locul Madonei, Munch o pictează pe Marea Prostituată a Babilonului cu chipul pe care i-l conferă modernitatea, dacă ne păstrăm pe același nivel de reprezentare în contextul aluziilor biblice. Există însă și procesul invers, al inocentării unui aprioric rău feminin prin intermediul maternității, temă pe care o tratează în Dansul vieții (1899-1900). Un cuplu dansând se află la mijlocul distanței dintre două femei, stând în picioare, una îmbrăcată în alb
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
centrul formulei decadente și este ilustrată excelent de pictura lui Kimon Loghi, Postmortem Laureatus (1896), tablou asupra căruia vom reveni. Imaginea erotic-macabră, constituie o încarnare a dialecticii care stă la baza conlucrării celor două principii, transferat în sfera artei prin aluzia din titlu și cea iconografică, din pictură. Pe genunchii unei adolescente al cărei chip poartă amprenta unei voluptăți dureroase, se află un craniu înpodobit cu o cunună de lauri. Imaginea acestui corp de nimfetă este asociat morții și artei în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să prezinte sexualitatea feminină de o manieră tranșantă. Este vorba doar de un joc perfid al seducției, făcând din sugestie orizontul infinit al dorinței neîmplinite. Nudul menționat mai sus nu este unul convențional, Pallady adaugă un excendent care introduce o aluzie, un accent senzual printr-un gest premeditat. Femeia adoptă o poză voluptuosă, cu brațele ridicate ca într-o figură coregrafică, un gest de baiaderă, de răsfăț voluptuos, cu ochii închiși, iar corpul și gestul absorb întreaga senzualitate. Părul desfășurat în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al unei iubite, alături de cel al lui Villiers de l'Isle Adam, coincidență perfectă cu gusturile pictorului, epitomizând sensibilitatea simbolistă a epocii modelată livresc. Lectura este gestul cheie al reveriei simboliste, iar Pallady erotizează subtil spațiul reveriei căreia lectura, prin aluzie, îi servește drept anticameră. Tudor Vianu sesiza această alianță pusă în abis între pictură și poezia lui Baudelaire, a cărui carte se evidențiază pe o masă de toaletă, dar criticul îl disociază de lumea decadenței baudelairiene. Relația este încă odată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poemului lui Schiller"400. Mai mult chiar, Klimt pare să fi încercat să obțină un "acord simfonic" atât cu opera lui Beethoven, cât și cu sculptura lui Klinger care ne înfățișează un Beethoven lipsit de orice element care să facă aluzie la muzică. "Și totuși, totul este calculat în vederea obținerii efectului muzical, pentru a deveni pentru ochi ceea ce compozițiile lui Beethoven sunt pentru ureche: muzică vizuală"401. Pictura lui Klimt face referire la muzică, pictorul este invitat să decoreze în 1898
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bazat pe tensiunea între apolinic și dionisiac, așa cum o prezintă filozoful german în Nașterea tragediei. Există un filon tragic în acest tablou, care subliniază prin intermediul simbolurilor prezența în muzică a pulsiunilor instinctuale într-un cadru care prin intermediul pietrei tombale face aluzie la prezența insinuantă a morții. Cruzimea, dar și temperamentul năvalnic al declanșării instinctualului sunt prezente în acest tablou, sintetizate estetic în figura sfinxului, expresie a frumuseții stranii a unei noi arte. Cele două tablouri prezente în același spațiu nu opun
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ver sacrum sau Pan, revista adoptă o etichetă mitologică, "lâna de aur", simbol al artei în căutarea căreia pleacă argonauții moderni, artiștii. Revista apare la un an după revoluția sângeroasă din 1905, al cărui context, "epoca furtunoasă", îl precizează prin aluzie. Arta, reflex al imuabilului, reprezintă un ideal care se sustrage contingentului, contextului istoric, politic, timpului, în general. În programul revistei, de la bun început arta este socotită simbolică, termenul fiind întrebuințat într-un sens general, și nu în sensul unei estetici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Grigorescu realizase o deschidere în ce privește gustul estetic printr-o pictură care depășea cadrul canonic al picturii academice. Catalogul manifestării secesioniste (cuprinzând 123 de lucrări) conținea și un manifest polemic, subliniind necesitatea unei arte libere de orice constrângeri și incluzând prin aluzie și pe cea a unui cadru formal rigid, conservator și rezervat față de noutățile estetice. "Independența" este un alt cuvânt cheie utilizat de artiști. Cuvântul beneficia atunci de o bună cutie de rezonanță; în 1877 avusese loc Războiul de Independență, astfel încât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Bogdan-Pitești este mult mai ambițios, cu o deschidere utopic-prospectivă. Criticul de artă visează ca România să joace în Balcani un rol de intercesor cultural și civilizațional între Orient și Occident, să se constituie drept o Porta Orientis, la care făcea aluzie, nu tocmai elogios, Raymond Poincaré, într-un celebru proces, aluzie preluată și de Mateiu Caragiale, pentru a deveni motto-ul romanului său, Craii de Curtea-Veche (1929). Viziunea unui naționalism de factură mesianică trecut prin filtrul unei utopii culturale va deveni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de artă visează ca România să joace în Balcani un rol de intercesor cultural și civilizațional între Orient și Occident, să se constituie drept o Porta Orientis, la care făcea aluzie, nu tocmai elogios, Raymond Poincaré, într-un celebru proces, aluzie preluată și de Mateiu Caragiale, pentru a deveni motto-ul romanului său, Craii de Curtea-Veche (1929). Viziunea unui naționalism de factură mesianică trecut prin filtrul unei utopii culturale va deveni vizibilă la un Emil Cioran, în Schimbarea la față a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
erotomane mistice etc. Fatalitatea își face apariția odată cu intrarea în scenă a Salomeei. Desenul feminității decadente recapitulează o parte dintre clișeele genului, gura roșie a voluptuoasei atrage atenția asupra caracterului devorant al femeii-felină, originea sa este împinsă spre mitologic cu aluzii la zeități păgâne, galeria de portrete reunește un fel de conciliabul pentru o severă judecată a acestei din urmă cuceriri care echivalează cu un sacrilegiu, precum în gravurile lui Félicien Rops. Ca și în cazul lui Dorian Gray, se petrece
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
moartea este în spiritul sensibilității decadente. Capul apare redus la dimensiunea reziduală ca tigvă, reprezintă oarecum o imagine sarcastică a idealului pierdut într-o iluzie deșartă, sarcasm accentuat și de coroana de lauri care-l încununează. Avem aici și o aluzie la derizoriul gloriei obținute postmortem, a derizoriului existenței și efemerității fiecărui act, fie el și cel al presupus nemuritoarei arte? Putem scruta acest tablou și prin scena shakespeariană a monologului hamletian în fața craniului lui Yorick, măscăriciul, nebunul. O filozofie a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un astfel de ambient, Macedonski oficiază cultul artei, mai precis al poeziei, cu o solemnitate care se ridică peste ridicolul sentențelor magnifice. Scriitorul întreține în spirit decadent cultul artei care eufemizează un act crud, un ritual sângeros, la care fac aluzie atât difuza lumină roșiatică sau diferitele elemente decorative cu același cromatism, cât și explicația "vitalistă" a sacerdotului. Este aici și un supralicitat efect macabru, menit să confere întâlnirilor ceva din suspansul și teatralitatea unei mese negre. Oricum, oficiantul misterelor se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atitudini hieratice. Holul constituie intrarea în atelierul pictoriței, o anticameră, arta este spațiul de recluziune în care feminitatea se recuperează în contextul unei reverii amniotice în uterul vegetal al unei jungle tropicale. Reprezintă această junglă un paradis pierdut sau face aluzie la experiența tahitiană a lui Paul Gauguin de a cărei pictură Cecilia Cuțescu-Storck a fost puternic influențată? Spre deosebire de luxurianța vegetației pictată pe plafonul holului, în celelalte două săli, atelierul se transformă într-un templu al artei, unde fiecare figură devine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un derivat al măștii. Ca și la țigăncile lui Nicolae Vermont, la mondenele lui Teișanu devine sesizabilă poza. Pictorul chiar pune accent pe ea, introducând o anumită licențiozitate, o subtilă malițiozitate. Spre deosebire de Rops, desenul nu devine niciodată sarcastic, pictorul practică aluzia ca specie de eufemism grațios, fără mușcătura vitriolantă a acvaforte-urilor eroticii ropsiene. El nu depășește niciodată o anumită frontieră, cea care desparte mondenitatea frivolităților ușoare de creaturile damnate ale limburilor mondenității ropsiene. În La oglindă (pastel, 45,5 x
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Împreună cu Fundația România Mare, patronată de el, a inițiat programul umanitar Cina Creștină. Deși posedă evidente calități oratorice, s-a remarcat mai ales prin discursurile sale antisemite și tradiționaliste. Temele politice recurente sunt binecunoscutele mituri politice ale Salvatorului, cetății asediate (aluzie la Transilvania), conspirației (sub forma "Mafiei"), întoarcerii la Epoca de Aur, văzută fie ca România Mare a anilor 1919-1940, fie ca România comunistă. (Mungiu-Pippidi 2002, 152-171). Din perspectiva activității politice, PRM a fost activ mai ales ca partid de opoziție
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
putea mistui, nici pe el, nici pe Eminescu", fapt confirmat și de D. Suchianu: "Pe amîndoi i-a urît Alecsandri, pe Eminescu pe furiș, pe Caragiale pe față, prin acte și prin fapte." De altfel, conul Vasilică a atacat prin aluzie pe Caragiale în corespondența sa cu Ion Ghica ("scena română a încăput pe mîna unor soitari, unor foști sufleori") iar în societate relațiile dintre cei doi nu erau foarte cordiale, inclusiv în prezența lui Maiorescu: "Caragiale agresiv și nepoliticos cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ca și Zaharia (zaharisit) Trahanache (trahana = aluat, cocă) în cazul căruia postura de bărbat ușor de manipulat (modelat) pare a fi un joc iezuitic prin care manipulatul devine manipulatator; s-a spus despre cuplul Farfuridi-Brînzovenescu că ar întruchipa vulgaritatea prin aluzia culinară a numelor dar mai importantă este sugestia unei perfecte complementarități care dă o oarecare eficiență unui cuplu de imbecili ce poartă în derizoriu emblema celebrei perechi alcătuite din orbul ce călătorea prin lume ducîndu-l pe umeri pe cel șchiop
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
la gară cu copiii și cu amicul. Amicul este un profesor foarte tînăr, care locuiește la directorul de un an de zile... Măriile voastre, am onoarea pentru ca să vă recomand familia mea: consoarta mea, copiii mei, amicul meu!" (25 de minute); aluzia aparent inocentă călăuzește cititorul spre esența relației: O blană rară "doamna Cuțopolu merge la bal, domnul Cuțopolu e oprit acasă de afaceri politice: ...o tînără slujnică unguroaică servește domnilor ceaiul și face patul domnului...", cînd aceasta nu e numită chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Vianu, orientarea estetică ar fi cea răspunzătoare de evidentele deosebiri dintre literatura celor doi ("Un filon nou, necunoscut lui Ion Luca, alimentează în tot cazul creația lui Matei și acesta este "estetismul", din care el extrage profunzimea imagistică, pictura lucrurilor, aluzia artistică, expresia sentimentelor stranii", chiar disoluția vechii aristocrații fiind nu numai boemă ci și estetă) însă criticul citat anterior revine hotărît să constate continuități și similitudini: "Soarele arzător, mediteranean, strălucește în spiritul lui Ion Luca, al aceluia mai ales din
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și pentru celebrele Momente), Barbu Cioculescu, acesta din urmă folosind argumentul subțire al limbajului aluziv: "nicăieri n-a fost arta lui Mateiu mai apropiată de aceea a lui Ion Luca Caragiale, decît în Remember, și anume prin împărtășita știință a aluziei discrete eșafodînd arhitectural..." Pe terenul exemplificărilor enunțate în principiul lor demonstrativ revine P. Constantinescu cu referire la limbajul celor doi scriitori ("Alternarea lui Matei Caragiale între expresia aulică și argot, între suav și trivial, repetă alternarea lui Ion Luca între
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
celor trei eposuri" (E: 903), constituie o alegorie socială și cuprinde un vast spectru de fenomene, din sfera istorică până la cea politică. Pe de altă parte, Gallant opinează că deopotrivă America și Europe "sunt poeme de strictă actualitate, încărcate de aluzii politice până într-acolo, încât merită să ne întrebăm care sunt scopurile artistice ale lui Blake atunci cand utilizează asemenea materiale" (1978, p. 26). După cum am subliniat, ingredientele poetice de strictă actualitate istorico-politică sunt exploatate la maximum de eul creator tocmai
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
În pofida unei linii ideatice relativ clare, poemul rămâne un document literar dificil. Curran enumeră câteva dintre obstacolele hermeneutice care-l pândesc pe cititorul avid să-i descopere sensurile: "bogăția referințelor biblice care caută să ajusteze mitul scriptural la tradițiile epice, [...] aluziile istorice extinse și [...] dezvoltarea propriului mit în episoade lungi" (1986, p. 176). Una dintre cele mai evidente dificultăți rezidă în limbajul poetic însuși, care este, potrivit lui David Wagenknecht, "nu doar complex și bogat, ci și extraordinar de dens și de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în zi și de joi până mai de apoi această poznașă trebușoară și gingașă în multe privinți, după cum o numea el, gândindu-se mereu la multe de toate”. (p. 205) Aceeași ironie se menține și în finalul basmului, naratorul făcând aluzie la soția lui Stan: „Și după aceea, când îi spunea cumva cineva câte ceva de pe undeva, care era cam așa și nu așa [...]” (p. 224) Uneori ironia se citește printre rânduri: „Dar este o vorbă: Tot bogatul mintenos și tânărul frumos
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]