9,447 matches
-
trestiicu bucuria aceea neștiută care mă ducedeparte de Timp, de mine care-mi umplu buzunarelecu solzi de pește, vara tîrziu, către toamnă,într-un echilibru fragil și cu regretulde a nu-mi fi de ajuns această bucată pustie de drum.Amară și înecăcioasă ca un fum de paie arse.Adevărul e pretutindeni sub razele piezișe,iar noi așteptăm, așteptăm, așteptăm.Munții se apropie de cer încheind tratate de pacecroite pe măsura ta, dimineața la ora exactă,nu există ceva comparabil,poate
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
Doar atît mi-a mai rămas, să mă gîndesc la tine pîndită de moarte prin toate ferestrele inimii, în timp ce lumea noastră a devenit una lăuntrică un cogito ergo es clandestin, cel puțin așa sper ca orbul care cîntă-n somnul zilei, amar să vorbesc despre dragoste sub semnul celei mai teribile singurătăți în care alții încă mai vînd confuzii, o mare de timp pierdut printre degete, zadarnic negativism, mereu de la capăt cîtă vreme aud fluturii de noapte rotindu-se prin ungherele altor
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
Ediția nr. 1093 din 28 decembrie 2013. Mi-e frig ca noaptea destrămată de cer, de cuvinte, de timp asfințit mi-e zbor un cocor flămînd după zările tale cu drumuri pustii că tremur prin scripeții inimii ca o toamnă amară de mine, de ieri, de dor, de departe. Mi-e întuneric ca ziua învinsă de iluzii, de frig, de Cratylus captiv în fața unui perete fără ușă, mi-e tîrziu ca ploaia ce curge prin venele unui amnezic șovăitor și neliniștit
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
și neliniștit de albastru , de iarnă, de iubire, de moarte. Citește mai mult Mi-e frigca noaptea destrămată de cer,de cuvinte, de timp asfințitmi-e zbor un cocor flămînddupă zările tale cu drumuri pustiică tremur prin scripeții inimiica o toamnă amară de mine,de ieri, de dor, de departe.Mi-e întunericca ziua învinsă de iluzii,de frig, de Cratylus captivîn fața unui perete fără ușă,mi-e tîrziu ca ploaia ce curgeprin venele unui amnezicșovăitor și neliniștit de albastru ,de
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
de antilopă,autohtoni desigur altor timpuri. Închid ochii,așa de frig îmi e cîteodatăprin orele morții.... XXVI. CULORI GINGAȘE STRÎNSE ÎNTR-O ÎMPLETITURĂ, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 973 din 30 august 2013. Îmi crește o toamnă, amară, sub pleoape, ca un semn de întrebare răzvrătit, de ce toate acestea, doar sînt oameni care cutează chiar mai mult decît sînt în stare să suporte, credeam că existența e la mîna mea negasem chiar și moartea, acum am ajuns să
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
rîd ca o nebună și-mi bat joc de rătăcirile mele, vîntul îmi va șterge urmele, nimic mai firesc, însă niciodată setea de mîinile tale, cînd îmi ating sufletul, pe malul dinspre viață. Citește mai mult Îmi crește o toamnă, amară,sub pleoape,ca un semn de întrebare răzvrătit, de ce toate acestea,doar sînt oameni care cutează chiar mai multdecît sînt în stare să suporte,credeam că existența e la mîna meanegasem chiar și moartea,acum am ajuns să locuiesc în
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
mă aflu aiciși de ce coboară asupra meaarsura ochilor tăi...Tu ce număr porți la aripi ?... XXXIII. ECHINOCȚIU DE TOAMNĂ, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 772 din 10 februarie 2013. Simt mirosul tău ca un foșnet de toamnă amară, amintire misterioasă a unei întîmplări, insulă aevea cu ziduri mișcate fără spațiu, fără timp, un simplu surîs în vitrinele memoriei de care am senzația că nu pot fugi în numele adevărului, singurul, de altfel, care ne aparține. Mi-am acoperit fața
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
unei singure inimi, asa cum mîndria nu are nevoie de elogii nici valurile de fiecare cuvînt, et voila les jours passent toujours dans mes souvenirs. Tandră arsură, în somn zbor. Citește mai mult Simt mirosul tăuca un foșnet de toamnă amară,amintire misterioasă a unei întîmplări,insulă aevea cu ziduri mișcatefără spațiu, fără timp,un simplu surîs în vitrinele memorieide care am senzația că nu pot fugiîn numele adevărului,singurul, de altfel, care ne aparține.Mi-am acoperit fața cu fluturica-n
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
-Prea curând nu, spuse Shantal Perlyn cu un zâmbet ciudat. -S-a întâmplat ceva... -Am ratat - am ratat... partenere! Tocmai mi-au cerut să mă sinucid. Am trei zile la dispoziție să-mi aranjez ultimele treburi și după aia ... kaput, zâmbi amar Shantal Perlyn. -Și-mi ceri să te ajut, fu replica locotenentului. -Cine-a zis asta? Și de ce crezi așa? -Pentru că m-ai căutat... -Partenere, spuse cu un aer serios Shantal Perlyn. Te-am sunat să știi că ai câștigat. Acuma îmi
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
ca autorii să scrie în spiritul realismului socialist, deci prost, acum pentru a fi citit trebuie să coborâm ștacheta la dulcegării romanțioase pentru a fi citit. Tot prost. Fiecare artă, spunea Tsatsos, în parte exprimă epoca ei. Dar vai și amar dacă exprimă numai epoca respectivă. Adevărata artă exprimă toate epocile, pentru că îl exprimă pe om. Doar din când în când, ca un ghiocel, de sub mantaua de zăpadă a literaturii proaste, mai scoate capul o operă bună. Care nu este observată
CRITICA LITERARĂ DĂ CONTACTUL CU OPERA CA LUCRU ÎNFĂPTUIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369279_a_370608]
-
combustie se autodevorează. Apar reproșuri din ce în ce mai dure. La observația ei că „Mă interesează tot mai puțină lume, aproape nimeni în afară de tine”, iubitul observă, sensibil panicat, că implicarea ei sentimentală depășeșete limitele firescului: „Asta frizează patologicul. Îți dai seama ce gust amar mi-ar lăsa? Ești foarte posesivă.” (p. 195). Omul, aproape idolatrizat cândva, face penibilul pasul îndărăt argumentând: „Însoțirea noastră te-ar compromite!” Sau: „Te-am eliberat de o povară. Nu mai puteam continua așa. Iartă-mă!” (p. 227). Rănită profund
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
vieții, deoarece „fiecare/purta o taină-n suflet, iubirea ce-a trăit”, ea, această primă iubire, „mi-a ținut de foame, de sete și de casă,/mi-a încălzit obrajii, când am înzăpezit” (Constelații). Văzută ca vârstă, toamna îi provoacă amare nostalgii și doruri, căci, chiar și atunci „când frunza-ngălbenește/și cade cu durere, în ultimul său zbor”, toate gândurile sale „frumoase și naive”nu renunță la încredea în nemurire și în dragoste, iar speranța unei vieți liniștite încă este
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
Acasa > Stihuri > Semne > EREZIA CÂNTĂRII CÂNTĂRILOR Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Dialog imprevizibil monolog al timpului pierdut Tăcere ieșind din țâțâni Cântec amar ce-mi pui viața pe cântar Să-mi măsori fără rușine Răul dac-o duce bine Icoanele mării plutesc în ochii tăi dragoste Parcă ai fi bărbat așa de bine cunoști eternul feminin O cântare a cântărilor gândită cu epiderma
EREZIA CÂNTĂRII CÂNTĂRILOR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369400_a_370729]
-
te cuprindă ca-ntr-o mantie neagră a morții. Când resemnarea-i perna ce gândur'le-ți ucide Iar spiritu'-l închide sub lacătele nopții. * Ai vrea să dormi uitarea, să nu te mai trezești, Să poți să schimbi coșmarul amarei disperări, Să ai din nou puterea de-a crede în povești, * Când tot ce-a fost aproape se duce-n depărtări. Când muzica iubirii încet se risipește, Iar golul ce rămâne se umple de tăceri... * de Gabriela Mimi Boroianu 13
TĂCERI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369425_a_370754]
-
pline de cele mai mari nenorociri care l-au urmărit în întreaga sa existență. Desigur că umorul și ironia sunt la ele acasă, ca în toate celelalte scrieri ale lui Constantin T. Ciubotaru, dar, de această dată, râsul este unul amar, produs de tragismul existenței umane într-o societate din care lipsesc înțelegerea, armonia, libertatea. Fără a fi predominant, comicul, în primul rând de limbaj (realizat prin calambur, ligamente, încălcări ale normelor lingvistice evidențiind agramatismul unora, folosirea eronată a unor maxime
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]
-
îmbie În paradisul clarului nocturn, Prin nopți de sanctuare- nveșmântate Nu mai e umbră de-ntuneric fad, Lumina, preschimbată-n forțe sfinte, E Dumnezeul lumii, neîntunecat. Și-n înălțarea gândurilor, clară, Veșmintele în temple se mărturisesc, Când nopți cu voluptăți amare, Spre bolți cu jumătăți de cer privesc. Aice mă înalț în vieți nestinse, Heruvice ascensiuni s-au împlinit, Sunt cât un suflet, cu lumini nescrise În sanctuarul, dezbrăcat de necuvânt. Îmi caut zeitatea -n alte lumi, Cu -atâta paradis și
GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]
-
în „toamna” vieții, deoarece „fiecare/purta o taină-n suflet, iubirea ce-a trăit”, ea, toamna, „mi-a ținut de foame, de sete și de casă,/mi-a încălzit obrajii, când am înzăpezit” (Constelații). Văzută ca vârstă, toamna îi provoacă amare nostalgii și doruri, căci, chiar și atunci „când frunza-ngălbenește/și cade cu durere, în ultimul său zbor”, toate gândurile sale „frumoase și naive”nu renunță la încredea în nemurire și în dragoste, iar speranța unei vieți liniștite încă este
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
a lui Mateiu, Tușchi, nu are o părere mai bună despre „copilul lui (al lui Caragiale, n.n.) mai mare, fratele meu vitreg, repugnându-i comportamentul și caracterul acestuia, deoarece „nu avea nimic din generozitatea sufletească” a tatălui lor, fiind „disprețuitor, amar, plin de morgă și mai ales snob”, fapt pentru care îl numeau, în zeflemea, „domnul conte”. Față de tatăl lui, Mateiu era „rece și distant ... refractar la orice sfat și apreciere” ale acestuia, atitudinea sa creând momente tensionate, „distrugând înțelegerea și
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
să vadă pe unde mai ”joacă” banii și, a doua zi, înarmați cu lopeți și târnacoape, sapă cu frenezie în speranța că doar - doar vor da de comoara mult visată și astfel, vor reuși să alunge sărăcia aciuiată de atât amar de ani prin gospodăriile lor. Seara, se întorc acasă obosiți, convinși că nu au nimerit locul, dar cu speranța că la anul, de Sf. Gheorghe, să fie mai norocoși la acest promițător ” joc” al banilor. * Dragu, de fel de prin
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
fata asta e doar poezie. Pe naiba, e și nurlie, și zurlie. Într-o viață peticită nu e bine să fii nici măcar rătăcită. • Sălbatică și domoală, femeia e frumoasă numai când e goală...! • Tristețea e un blestem, știm că e amară și totuși o bem. Răspândită în lumea toată, iubirea e un elixir care te îmbată și te leagă, deși e fără fir. • Sexul e gură de rai. Ai, n-ai, trebuie să-i dai. • Rău nu ne-a fost niciodată
GÂNDURI REBELE (46) ��' AFORISME (19) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369551_a_370880]
-
cu cine... votează. • Iubirea e colorată când în roz, când în cenușiu. • Voi rămâne întotdeauna dator amorului pentru că nu i-am dat prețuirea cuvenită. • Iubirea are un singur timp? Prezentul! Dragostea e ca pâinea: proaspătă și gustoasăm, ori uscată și amară. • In dragoste tot ce importă este puritatea și sinceritatea. Restul e fantezie și moft! • Tandrețea este un semntiment infinit. Oricît ai risipi din ea, îți rămâne destul pentru amorurile viitoare, întâlnite în drum. • În albia iubirii curg și ape liniștite
GÂNDURI REBELE (39) – AFORISME: DESPRE IUBIRE de HARRY ROSS în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369522_a_370851]
-
Acasa > Poezie > Delectare > CÂND RĂUTATEA ... Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului CÂND RĂUTATEA ... Ai știut cât râu de lacrimi am vărsat și cât amar? Am gustat otrava sorții pân'la ultimul pahar. Aveam fața zâmbitoare și glumeam adeseori N-ai știut ce chin ascunde soarele pe după nori. Când ziceai că-n lumea asta nimeni nu-i mai rea ca mine Ai știut că-n
CÂND RĂUTATEA ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370619_a_371948]
-
S-o pui că umbrela, Când pe pasarelă Se zburda în vals, Cu pașii de dans. O rimă și-o doamna, Poate de iarnă, Ar face popasuri Și-ar stă la taifasuri - Margini de vară, Lângă o moară. O rimă amară, De primăvară, Printre ghioceii Ce-alintă cerceii - Margini de toamnă, De vară, de iarnă... 7 iulie 2016, Constantă Sursă foto: Diviziune / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2030, Anul VI, 22 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
DIVIZIUNE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370637_a_371966]
-
Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Cu anii, încep să fiu mai blândă și dau dogoare cum dă un lemn uscat în sobă, doar focul mi-e puternic și tăciunii îi sting amar în chip de vorbă. În vorbe mă ascund, ca într-o casă ce-mi găzduiește sufletul pribeag și pâinea lui cea dulce o așez pe masă, cât timp mai ard tăciunii, cât mai ard... Referință Bibliografică: Încep să fiu mai
ÎNCEP SĂ FIU MAI BLÂNDĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370642_a_371971]
-
de clădiri publice. Din cauza acestei propuneri, ei erau plini de amărăciune. Fariseii erau dușmanii pe față ai lui Iisus, și nu le păsa prea multde guvernul nostru. Ei au fost siliți să înghită timp de trei ani și jumătate pilulele amare pe care Nazarineanul le arunca în fața lor, în public, oriunde se ducea, și fiind prea slabi și sfioși și neavând curajul de a lua singuri măsurile dorite, ei au fost bucuroși de a se uni cu Irodienii și Saducheii. Pe lângă
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]