6,796 matches
-
de cucută. Aș fi putut spune ca Unamuno: Nu admit altă metodă decât aceea a pasiunii". Dar un demon romantic mă îndeamnă să merg și mai departe, să susțin că nu există glorie fără o pasiune. Neoclasicii, care au avut ambiția să regăsească Elada și în forme, au fost primii care au compromis-o. Ei n-au regăsit "focul" antic. Au preluat doar "cenușa". Pe când romanticii au clădit din ruine un paradis pierdut. Undeva, în obsesia lor că totul este provizoriu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu care uit că nu mai sunt tânăr. Abia am revenit la țărm. La un moment dat, am intrat în panică. Mi se părea că, în ciuda eforturilor mele, marea mă "sugea", mă trăgea înapoi. Cred că m-am vindecat de ambiția de a mai încerca să fac pe grozavul. N-am poftă să îngroș numărul celor înecați în mare. Romanticul rătăcește stând pe loc. Și nu se înseninează niciodată cu totul. Pe cerul lui, rămâne amintirea norului, dacă norul a trecut
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai ales, ce n-are. Clasicul, în schimb, e, în genere, un om fără vârstă. El ocolește copiii și bătrânii. Nu circulă noaptea și nu treve aproape niciodată prin dreptul unui spital. Verbul romanticului: a dori. Verbul clasicului: a trebui. Ambiția romanticului: să nu admită o viață în care el să existe, iar lucrul iubit să nu existe. Ambiția clasicului: să caute nemurirea în ceea ce moare. Ora rituală a romanticului: miezul nopții. Ora rituală a clasicului: amiaza. Boala romanticului: leucemia. Boala
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și bătrânii. Nu circulă noaptea și nu treve aproape niciodată prin dreptul unui spital. Verbul romanticului: a dori. Verbul clasicului: a trebui. Ambiția romanticului: să nu admită o viață în care el să existe, iar lucrul iubit să nu existe. Ambiția clasicului: să caute nemurirea în ceea ce moare. Ora rituală a romanticului: miezul nopții. Ora rituală a clasicului: amiaza. Boala romanticului: leucemia. Boala clasicului: scleroza. Romanticul știe că soarele are și o față neagră. Clasicul e convins că orice deznădejde are
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
relative, tot mai precare. Timpul mi le șubrezește, mi le surpă și nu mai știu cât valorează... Problema e că nu prea văd ce pot face cu această umilință. Cea mai mare modestie ar fi să nu mai am nici o ambiție. Iar cea mai mare vanitate, să-mi doresc "fericirea pietrelor" de care vorbea Epicur. Și nu le am. Nici pe una, nici pe alta. Nu mai sunt convins nici că slăbiciunea asumată devine putere. Încât mă bucur că trupul triumfa
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
două kilograme de căpșuni. Pe drum, m-am întîlnit cu câțiva colegi care mergeau să joace minigolf. M-am dus și eu. Am zis că mă destind puțin. Pe naiba! În loc să mă destind, m-am pomenit că puneam prea multă ambiție în joc, că vroiam, neapărat, să câștig. Îmi era ciudă pe cei mai pricepuți sau mai norocoși decât mine. Mă deranja că pierd. Pe urmă, m-a deranjat faptul că "mă deranja" un asemenea fleac. La plecare, am uitat punga
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
întreagă o împărtășește, că partidul care ne guvernează nu mai vede în statul român o ființă de sine stătătoare, un produs al istoriei unui vechi și vrednic neam, o manifestare a geniului nostru popular, ci o unealtă pentru realizarea unor ambiții personale, un obiect pentru experimente, unele premature, altele primejdioase, în fine un teren de esploatare în folosul unei asociații ale cărei tendențe se pretind a fi politice dar sunt și în mare parte curat personale și țintesc la îmbogățirea fără
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
umpli golul acestei vieți neînțelese și cum aduci tu pace în sufletul meu, care poate nu-i decât un abis dintre cele mai nepătrunse și în care icoana ta fermecătoare s-a gravat pe veci! Pentru un om care are ambiția cavalerismului încetarea unei corespondențe trebuie să fie foarte semnificativă; eu nu voi face nici un demers ca să-mi capăt scrisorile, lucrul trebuie să vie de la sine. Dacă între tine și mine e dragoste, noi trebuie să binecuvântăm împreună ironia soartei. În
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în același oraș! Pentru mine personal e singura fericire pe care mi-ași dori-o, e singurul lucru care m-ar despăgubi de multe lucruri, mi-ar ține locul oricărei alte doriți, căci mi-ar 637 {EminescuOpXVI 638} satisface și ambiția și dorul și aspirațiile, căci toate sunt concentrate într-o singură și vecinică idee, aceea de a fi într-un oraș cu tine. Dar se vede că și această dorință soarta mea o crede prea pretențioasă și mă lasă departe
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
luat bani de la săraci și nici n-am strigat lucrul ăsta pe toate drumurile. Să nu credeți, domnule, că vreau să mă laud spunându-vă toate astea. Căci nu aveam nici un merit: lăcomia, care, în societatea noastră, ține loc de ambiție, m-a făcut întotdeauna să râd. Ținteam mai sus; o să vedeți că, în cazul meu, expresia este exactă. Închipuiți-vă, așadar, mulțumirea de care aveam parte. Mă bucuram de propria mea fire și noi știm cu toții că asta-i fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
avea, din demnitate, o mică ură; un dispreț pentru acea unealtă, de care era silit să se servească! Din astfel de sentimente decurgea acea rea voință ce stăruia in traiul lui cu Lina. O agravau și alte oricini: după stadiul ambiției, care-i înlocuise tinerețea absentă, doctorul Rim trecuse la epoca erotică ce-i turmenta maturitatea. Un alt sacrificiu al cărui erou și victimă se socotea: lumea era plină de femei plăcute și el nu avea decât peghemuita de Lina, care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
putea face remarcată. își alesese pasiunea mai rară a cailor de rasă. Călărea admirabil, dar nu putea obliga la cavalcade prea dese pe Maxențiu, bolnăvicios, de aceea prefera să conducă. Proiecta să organizeze un grajd de curse. Era marea ei ambiție. Niciodată însă dorința asta nu-i păru mai vie ca în ziua aceea. Ada uni la moment, într-unui singur, cele două capricii: caii și pe Li că. Renunță să-și mai amintească unde 1-a mai văzut, dar fu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
rău. Apoi, în viața de certuri pe care o ducea cu Ada, își închipuise că ar fi tfost mai fericit cu cealaltă. Dar era măgulit că Ada îl cumpărase cu bani mulți și că acea Elenă îl iubise, măgulit în ambiția lui anemică. El avea o situație solidă cu făinăreasa, Elena Drăgănescu o situație admirabilă. Totuși era bine, dar nu vrea să o mai întîlnească. Acum Elena sau Ada, femeile îi erau dușmane. Mai mult chiar decât zilele de toamnă, vecinătatea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ucis. în schimb, a chelălăit, a făcut scandal. . . Atelierul lui Greg era teatrul. . . Greg, cum știi, avea slăbiciune pentru mumia mică și tolera tot în speranță că va lua succesiunea actorașului, care nu i se părea umilitoare. Bărbații n-au ambiție! Aber ich auch, cum zicea von M. . . . Ce, nu știi? Și Nory se rătăci în anecdota generalului von M., Aber ich auch!... - Sublim, ma chere! . . . Socoteala bărbaților care închid ochii; a celorlalți cari ciup de pe unde găsesc! Cine a vorbit
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acesta se apropiau ultimele curse de toamnă și Ada voia să-și lanseze caii. Să facă cel puțin un început în așteptarea loviturilor mai mari, pregătite abia pentru primăvara viitoare. Era destul de neliniștită în privința asta, din pricina lui Lică. Avea și ambiția și nevoia să-1 prezinte bine în public. Lică simțea și el unele accese noi de ambiție, urmate de nepăsarea lui obicinuită. "Ei ș-apoi! Să iasă ce o ieși! . . ." și fluiera a ducă, punîndu-și mâinile în buzunare, tocmai când Ada
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cel puțin un început în așteptarea loviturilor mai mari, pregătite abia pentru primăvara viitoare. Era destul de neliniștită în privința asta, din pricina lui Lică. Avea și ambiția și nevoia să-1 prezinte bine în public. Lică simțea și el unele accese noi de ambiție, urmate de nepăsarea lui obicinuită. "Ei ș-apoi! Să iasă ce o ieși! . . ." și fluiera a ducă, punîndu-și mâinile în buzunare, tocmai când Ada era mai în fierbere. Dacă Lică, la grajduri, nu era de mare folos, nici nu era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Nu i se ura încă, si in ce privea beneficiile, metoda îi era indiferentă. Peste confortul programului, era rost de mici avantagii suplimentare, cultivând pasiunea conjugală a lui Drăgănescu. O cultiva! Nu o costa nimic. N-avea nici scrupule, nici ambiții de prisos. Drăgănescu putea comenta toate faptele mari ale Elenei; putea descrie un dlner la care Norica nu asistase și unde Elena strălucise între oameni de înalt merit; putea arăta temeri pentru succesul planurilor ei muzicale si admirația pentru reușita
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
coagule negricioase. Era stricăciunea ce se eliminase pentru binele lui, credea. Șovăirea în privința vizitei luase sfârșit în ziua când Ada socotise că e timpul ca Maxențiu să se prezinte la Drăgănești. Prelungise termenul pentru ca prințul să prindă ceva față. Avea ambiția de a nu duce Elenei o umbră, dar ar fi trebuit să aștepte prea mult. Nu era vinovată că e ofticos, era mai mult victimă. Căută să-și speculeze în minte avantagiile stării de lucruri. Un astfel de bărbat era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Sia! Era gândul ce-i venise încă de la început ca cel mai firesc. Atitudinea însă de sfinx a lui Rim și nesimțirea Siei erau obstacole neprevăzute. în mintea Linei rămânea înfiptă ideea plecării. Cauzele se ștergeau aproape, era acum o ambiție și un scop în sine. Lina era supărată și pe Nory că n-a vrut să se amestece; credea, poate, că prin intermediar lucrurile s-ar fi aranjat mai bine, de aceea nu mai consulta pe nimeni și, când întîlnea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ar putea ajunge ministru!" gândi și nu știa de se bucură sau îi pare rău. Nu credea că ipoteza era o nebunie, credea pe Lică omul în stare de orice și se gândea serios la noul plan de luptă deschis. Ambițiile ei pentru Lică erau acum depășite. Acțiunea și intriga îi plăceau. Se întreba însă dacă Lică va rămâne atunci tot amantul supus de acum. Pe Maxențiu îl suprima total, era ca și suprimat, de altfel. Oare Lică o va lua
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și de care n-avea habar. își aminti de Maxențiu. Ca și mort! Era o ușurare și o pierdere. Prezența lui Maxențiu între el și Ada fusese totdeauna un stimulent. Prințul îi inspira admirație, teamă, milă, invidie, necaz, emulație, umilință, ambiție. Odată el dispărut, toate simțurile astea erau păgubite și ar fi vroit parcă să le ia de aiurea. Prințul mai fusese pentru el și un parapet de care își rezema lenea și nepăsarea și acum trebuia să se proptească singur
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ce și cum a fost viața. Din capul locului vreau să subliniez că mărturiile din Jurnal vin să completeze mega-istoriacuprinsă în numeroase tratate, cu microistoria individuală, în mare parte complementară dar evocatoare. Undeva, la nivel planetar, s-au jucat niște ambiții, pe cadavrele a sute de milioane de oameni, ambiții ce s-au reflectat în destinul fiecărui individ din sfera conflagrației. Povestirea acestui destin constituie o filă de viață și ea vorbește de la sine despre rolul nociv al personajelor ce fac
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
vreau să subliniez că mărturiile din Jurnal vin să completeze mega-istoriacuprinsă în numeroase tratate, cu microistoria individuală, în mare parte complementară dar evocatoare. Undeva, la nivel planetar, s-au jucat niște ambiții, pe cadavrele a sute de milioane de oameni, ambiții ce s-au reflectat în destinul fiecărui individ din sfera conflagrației. Povestirea acestui destin constituie o filă de viață și ea vorbește de la sine despre rolul nociv al personajelor ce fac istorie în viața colectivității înregimentate la o idee sau
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
de viață”. În ,,Să nu ne amăgim... singuri să ne luminăm nopțile, dacă vrem, să trecem prin timp ca niște aleși ai veșniciei”. Câtă fierbinte iubire manifestă autorul afirmând: ,,Lasă-mă, Doamne, să îngenunchez a săruta acest pământ pângărit de ambiții și felurite necuviințe omenești.” În ,,Aproapele meu” se întreabă retoric: ,, Oare cine ne-a înstrăinat așa de tare, frate al meu”, indubitabil...se știe vinovatul... În ,,Au venit peste noi” subliniază accentuat frăția veche a românului cu bătrânul codru, când
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mărturie a unui lung ev de beznă fumegândă”. Cât sarcasm manifestă autorul împotriva cârmaciului ce se pretinde genial în ,,Nevoia de Agora”, când înțelepții și cărturarii sunt puși în lanțuri și uciși, iar poporul este înfometat. Lingușitori și lichele salută ambițiile paiaței, dar nevoia de Agora scoate mulțimea pe străzi cerând să fie alungată paiața cocoțată în spinarea unui neam întreg. Îndeamnă vântul - aici e ,,Vântul istoriei” - să-și sloboadă tăria și să arunce în țărână pocitania această scârnavă și beteagă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]