4,800 matches
-
sunt în curs de aplicare modificări ale drepturilor specifice în administrația locală privitoare la minorități, vizând acordarea de facilități lingvistice suplimentare, distincția partide naționale/partide ale minorităților rămâne centrală pentru viața politică românească. E vorba de o prelungire a logicii ambiguității naționale ilustrată în mod egal de valoarea onomastică a partidelor care fac aproape obligatoriu referință la aceasta. Celălalt automatism consensual privește valorizarea identității ortodoxe văzute ca formă de consens, aflată în legătură în mod direct cu cea expusă anterior, iar
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
2002. 66 Putem de asemenea să reamintim că în 8 octombrie 2003 grupul de rugăciune din Senat a organizat o dezbatere pe tema păcatului prostituției. R. Andronic, " Dezbateri aprinse asupra "Păcatului prostituției" în Senat", Ziua, 9 octombrie 2003. 67 Aceeași ambiguitate geneologică caracterizează RMDSZ, care apare ca un reprezentant al minorității maghiare, cu antecedente înainte de 1947 și o anumită continuitate indirectă de continuare prin numirea ca președinte a lui Domokos Geza. 68 Mulțumim lui Daniel Barbu pentru că ne-a furnizat aceste
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
ani arată că generațiile vârstnice au generat o viziune mai curând pozitivă a epocii comuniste, ceea ce poate părea straniu și de neînțeles având în vedere rapiditatea prăbușirii sistemului care s-a văzut dintr-o dată lipsit de toată susținerea populației. Această ambiguitate se observă în aproape toate țările postcomuniste. Motivele sunt multiple, dar principalul este faptul ca populațiile n-au avut doar experiențe negative cu comunismul. În multe din păturile sociale, comunismul, așa cum ele l-au trăit, nu coincide în mod necesar
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
calos secționat. Creierul emoțional Emoția își are originea în creier; ea stă la baza sentimentelor de bună și proastă dispoziție, a bucuriei, a fricii, a exaltării și tristeții, a stărilor de stres și a anxietății. Termenul de "emoțional" conține oarecare ambiguitate atât din punct de vedere lingvistic, cât și științific. Emoția poate fi definită ca orice stare provocatoare de frică sau de relaxare, de simpatie sau antipatie, de spaimă sau calm, de dragoste sau ură, fiecare dintre ele fiind însoțite de
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
d. bunicii mei și ai fratelui meu - al nu introduce noi entități în discurs, ci reia entitățile introduse anterior; acordul lui al cu antecedentul se face în gen și în număr. Din cauză că al poate avea două valori semantice, apar și ambiguități de interpretare, care se pot rezolva prin contextul mai larg sau pe baza cunoștințelor extralingvistice: (97) Sindicaliștii au pichetat clădirea Guvernului, a Parlamentului și a Ministerului Educației. (Știri, TVR 1, 2007) Din exemplul (97), nu este clar dacă cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Este vorba de substantivele de tip ochelari, pantaloni, care au formă de plural și înțeles de singular, pentru că denumesc obiecte compuse din două părți. Pantaloni are și formă de singular, pantalon, însă ochelari are doar formă de plural. Dată fiind ambiguitatea formei de plural, care poate denota o unitate sau mai multe, pentru a exprima neechivoc singularul se folosește substantivul cantitativ cardinal pereche. Nu se poate folosi numeralul un pentru a exprima singularul, din motive sintactice: între numeral și substantiv trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și substantiv trebuie să se stabilească o relație de acord formal. Dacă este folosit adjectivul nehotărât plural niște, sensul este ambiguu, fiind posibile două lecturi: "o pereche de..." sau "niște perechi de...". Prin urmare, date fiind agramaticalitatea lui un și ambiguitatea lui niște, se poate folosi substantivul pereche pentru exprimarea singularului; acest substantiv marchează unicitatea referentului (o singură unitate, formată din două componente): (104) a. *un ochelari, *un pantaloni b. o pereche de ochelari, o pereche de pantaloni - c. niște ochelari
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu un anumit controlor. În urma acestor constrângeri de acord, sunt două posibilități de utilizare a posesivului adiacent sintagmei coordonate: (i) acordul posesivului cu cel mai apropiat conjunct (acord formal); (ii) repetarea posesivului. Acordul cu cel mai apropiat conjunct prezintă problema ambiguității de interpretare - posesivul se poate referi doar la conjunctul cu care se acordă sau la sintagma coordonată în ansamblu. Dacă posesivul este antepus, utilizarea la singular atrage lectura monoreferențială: (252) al meu coleg și prieten Dacă se repetă posesivul, interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
48): folosirea anumitor cazuri, particule sau adpoziții, acordul verbal și pronominal sau, frecvent, o combinație a acestor posibilități. ( a) Marcarea cazuală apare în două ipostaze: în unele limbi (latina, dyirbal) este obligatorie, iar în altele apare numai în situații de ambiguitate (motu, dhalanji, wangkumara, gazali). (b) Particulele și adpozițiile prezintă aceleași posibilități de marcare ca și sistemul cazual, însă există foarte puține limbi care folosesc acest tip de marcare (japoneza și, dintre limbile ergative, tongana). (c) Acordul contribuie la marcarea relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se acordă în gen și număr cu pacientul, iar agentul (dacă e exprimat) este la o formă oblică și nu contează pentru acordul verbal. Generalizarea participiului a dus la pierderea sensului pasiv și a orientării spre pacient. Pentru a evita ambiguitatea sau pentru a accentua starea rezultativă, a fost creată o nouă formă, prin adăugarea unei copule (mai întâi expresivă, apoi gramaticalizată). Inițial, copula era folosită la persoanele 1 și 2, pentru a evita ambiguitatea agentului, dar apoi, copula a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
orientării spre pacient. Pentru a evita ambiguitatea sau pentru a accentua starea rezultativă, a fost creată o nouă formă, prin adăugarea unei copule (mai întâi expresivă, apoi gramaticalizată). Inițial, copula era folosită la persoanele 1 și 2, pentru a evita ambiguitatea agentului, dar apoi, copula a fost folosită pentru sublinierea stativității, ca variație stilistică, și, în final, s-a gramaticalizat ca expresie a perfectului stării rezultante. Actualmente, cele două forme sunt în distribuție complementară. Această transformare "activă" a fost implementată diferit
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
impersonal (la diateza impersonală), un verb inacuzativ trebuie să fie nereflexiv (sau să aibă și o variantă nereflexivă) și să accepte subiect uman. În lista de exemple de mai jos am avut în vedere numai inacuzativele primare, care nu creează ambiguități (nu pot avea citiri pasive)155: (a) schimbare de stare: Se ațipește ușor la televizor În închisoare, se degeră și acum Cum se devine membru? În materie de suport tehnic, pentru telefon se evoluează fantastic Unii dintre conducătorii noștri au
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este posibilă numai cu subiect agentiv, uman, deci numai pentru utilizarea inergativă; a stagna nu acceptă deloc subiect uman. Dintre verbele de emisie, nu acceptă subiect uman a curge și a exploda. Inacuzativele derivate nereflexive care acceptă subiect uman creează ambiguități între citirea pasivă și cea impersonală atunci când apar în construcția cu se: În nopțile cu lună plină, se adoarme greu (copilul) Dacă injecția este făcută cu pricepere, se amorțește ușor (bolnavul) În timpul concertelor rock, se asurzește (publicul) Se înaintează cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu putem deci să o gîndim în principiu, decît în interior. În principiu este ceea ce pune problema. Căci acest principiu este necesar și imposibil după părerea lui Atlan, necesar și posibil pentru Varela. În această privință, Atlan rămîne într-o ambiguitate deliberată și productivă: eu nu pot decît să mă situez ca observator exterior, dar voi încerca în același moment o mișcare de întoarcere spre interior. Faptul că știu că rămîn, orice s-ar întîmpla, observator exterior, cu propriile mele limite
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
moderate este mereu controversat și trebuie constant reiterat; declarațiile elitelor dezunite privind opozițiile de netrecut care le-ar despărți sunt adesea dezmințite prin negocieri secrete. Prin urmare, măsura în care elitele sunt unite sau dezunite fluctuează în funcție de circumstanțele schimbătoare, iar ambiguitățile și caracterul secret al comportamentului elitelor fac ca evaluarea tipurilor de elită să fie dificilă. Cu toate acestea, credem că alternările între aceste modalități de funcționare a elitelor pot fi observate într-un număr semnificativ de țări și susținem că
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
lui Derrida, un aer de-a dreptul comic. Încurajat de Derrida și de discipolul său dizident Jean-Joseph Goux, Th. Codreanu înfierează vehement logocentrismul, pe care-l opune... logosului nedegradat. Printre păcatele logocentrismului e și acela de a fi "creator de ambiguitate". În estetica modernă el a dus la pseudoteoria "operei deschise" ajunsă la exacerbare prin deconstructivismul de ultimă oră din critica americană (J. Hillis Miller, Paul de Man, Derrida ș.a.). La această viziune a logocentrismului merită să ne oprim puțin, remarcând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cititorul pe un plan intelectual, elevat. Există în scrisul lui Theodor Codreanu o indicibilă vibrație a ideilor, care îl apropie, în opinia noastră, de Ibrăileanu și desigur de întemeietorul criticii literare românești, Titu Maiorescu. Provocarea valorilor mizează programatic pe o ambiguitate. Valorile clasice, prin chiar condiția lor axiologică perenă, reprezintă pentru criticul tânăr o permanentă provocare. Fiecare generație descifrează în scrisul celor vechi sensuri ce corespund sensibilității epocii, "spiritul veacului", pentru a relua o sintagmă celebră. Deopotrivă, capodoperele trecutului pot fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu așa cum apare pe copertă) se ivesc, de îndată, unele dubii, în ceea ce privește posibilitatea de a-l situa cu oarecare exactitate între cele peste trei sute de complexe, câte numără, azi, psihanaliza. Admit că, pentru necesitățile demonstrației, poate fi acceptată o oarecare ambiguitate. Dar nu poate fi admisă confuzia dintre complexul psihanalitic și complexul cultural. Un citat mi se pare elocvent: "Din clipa când Freud, să zicem, a conceptualizat "complexul Oedip" pornind de la imaginarul oferit de tragedia lui Sofocle, acesta s-a transformat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
esența, la unicitatea liricii acestuia, cu o curiozitate cvasi-științifică: "N-aș fi vrut să insist prea mult, dar e limpede acum că în fața operei lui Bacovia critica s-a desfășurat sub zodia "complexului Cenușăresei"", care e o poveste romantică, desigur. Ambiguitatea e aici remarcabilă, fiindcă nu știi cine și-a jucat mai bine rolul: poetul sau critica? Cel dintâi pare a se fi conformat întru totul măștii prin tăcere, umilință, anonimat, ascundere în provincie (la periferia existenței) și culoarea cenușie luată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
loc, așadar, adecvarea instrumentelor hermeneutice la obiectul interpretării: Bacovia este un poet modern, dincolo de simbolism și alte isme, singular. Autorul cărții despre Complexul bacovian și-a pornit demonstrația de la aceste premize esențiale. În punctul zero, echilibrul e maxim, deci și ambiguitatea arheală care se transmite expresiei poetice." În termeni stănescieni, suntem în spațiul ne-cuvintelor, punctul zero al semnificării, recurs la primordialitatea lingvistică, punct de plecare spre o nouă semnificare. Pregnanța semantică a substanței lirice este în directă proporționalitate cu simplitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
moarte, făcându-ne actorii acestei lumi. "Poate că oglinda este mult căutatul motor al universului." Iar arhetipurile sunt Orfeu, Narcis, Oedip toți condamnați la privire. Domeniul artei este cercetat și în alte coordonate ale lui, dintre care mai amintesc fugitiv ambiguitatea productivă, echivalarea poeziei cu muzica, înțelegerea prozei ca artă a detaliului, "gratuitatea" artei, estetica tăcerii, a "urâtului", antiarta, problema influențelor și a izvoarelor, fantasticul, diletantismul, modernitatea, protocronismul, avangarda, angajarea etc. Ajunși aici, să menționez în treacăt că Lamparia e mefient
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
e moftul antiteză neîmpăcată și în sine atât de ridicolă dintre aparența exterioară și fondul intern" (Fragmentarium). Norocul, obsesie a lui Caragiale, are o mai largă semnificație decât simplul moft al omului kitsch, "ca și la Eminescu, dă naștere unei ambiguități ontologice, care-l transformă pe Caragiale, în ultimă instanță, în scriitor abisal", precizează Theodor Codreanu. Norocul sinonimul destinului. Se vede, încă o dată, cum Eminescu a fost "un semănător de arhei în cultura noastră" și cum, în mod miraculos, "Caragiale este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Pagini comprehensive consacră Theodor Codreanu luptătorului. Vieru trece drept un Goga basarabean, deși structura fragilă nu l-ar recomanda pentru bătălii dure. "Creșterea lui în mijlocul unei societăți înstrăinate de izvoarele românismului a fost posibilă grație acestui neutralism ontologic semănător de ambiguitate arheală" (p. 168). Paralela Bacovia Vieru constituie una din axele centrale ale cărții. Primul a suferit copil fiind de febră palustră și a rămas hipersensibil; cel de al doilea s-a îmbolnăvit de tuberculoză la începuturile studenției, iar de-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cvasi-romanțate de dinainte de '89 și restabilesc adevărul prin accesul la consultarea tuturor surselor (documente, scrisori, mărturii, manuscrise, amintiri etc.); coroborate, datele au scos la iveală falia adâncă dintre informațiile "oficiale" de altădată, lăsate să se scurgă spre noi (a căror ambiguitate a fost însă mereu simțită de posteritatea poetului) și descoperirile necenzurate ale cercetătorilor de după 1989. Constatarea este că mitul Eminescu "a rămas viu în conștiința populară și a elitelor culturale în pofida ostilității oficiale", profesorul Codreanu, întrebându-se, retoric și justificat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Moartea e singura care te poate scoate din impasul vieții", 623), chiar dacă trebuie privită dintr-o perspectivă probabilă. Optimismul nu l-a părăsit niciodată pe Theodor Codreanu. Dacă lumea din jurul autorului e una care se complace într-o stare de ambiguitate, crâșma jucând un rol important în viața indivizilor, autorul se retrage în sine și în lumea cărților găsește alinarea și deplina satisfacție, chiar dacă starea aceasta e un prilej de respingere din partea "proștilor deștepți, întâlniți la tot pasul", că "proști inteligenți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]