5,855 matches
-
multe vieți la un loc ca să dai de el. 4... tic-tac, tic-tac... Hm! Iar am căzut în bombasto-patetism. Cuvintele mari și frumoase, care-ți mângâie auzul și, câteodată, simțurile, nu însă și inima. Adevărul nu există, cum ar spune, sentențios, amicul meu Cornel Moldoveanu. Ei, nu, nici chiar așa, dragul meu. Păi, dacă n-ar exista, eu cred că n-ar exista nici lumea asta în care trăim, n-am exista noi, cu necazurile și bucuriile noastre, cu inevitabilii noștri prieteni
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mi se verificau aptitudinile, talentul... După o vreme, însă, mă cheamă la el regretatul nostru profesor de română Nicolae Bâsceanu. Îmi propune să joc rolul Cetățeanului Turmentat, într-o distribuție în care Cațavencu era Stelică Iosipescu, iar Tipătescu - Liviu Ionescu, amicii mei cei mai buni. Au început repetițiile, însă profesorul-regizor îmi reproșa că nu-s destul de natural în rol. “Tu ai văzut, vreodată, un om beat?” Numai odată?! “Încearcă să-l imiți întrutotul: mimică, fel de a vorbi, mers...” Mă străduiam
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
altfel? Am și o fetiță. Poate că nu e chiar atât de drăguță ca a dumneavoastră, cine mai știe, dar, pentru mine, e cel mai frumos copil din lume” “Draga mea, am uitat să ți-l prezint pe colegul și amicul meu de studenție Aurel Prună. Dar, stai, ce cauți tu aici, la C?” “Păi, lucrez ca economist la Uzina de Utilaj Chimic. Prin repartiție guvernamentală. Iar acum, tocmai am plecat de-acasă, din Teleorman. De fapt, am fost într-o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Chinuită noapte! Cu toate că, dacă e să fiu drept, nu mă simt deloc obosit. Aș spune, mai degrabă, o noapte densă, bogată în imagini, în amintiri și, poate, chiar în întâmplări. Ca ntr-un roman gen stream of consciousness, cum ar spune amicul meu Cornel. Ce-o să mai râdă când am să i spun că am conversat în somn. Dacă și el va fi visat același lucru... Prostii! Poate nu-s tocmai prostii. Telepatie, biocurenți, etc, etc. Nebănuite sunt tainițele sufletului. Ce e
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tic-tac, tic-tac... ...Nebănuită fantezie! Îmi dau seama că am reușit să creez poveștile unor vieți, despre care, de fapt, nu știu mare lucru. Abia dacă-i cunosc pe oamenii aceia; să fie vorba de puțin har al prozatorului? Poate că amicul meu, Corneliu Moldoveanu, are dreptate când îmi sugerează să-ncerc să scriu un roman, o nuvelă sau măcar o povestire. Ar trebui să mă mai gândesc... ... tic tac, tic-tac, tic-tac... ...“Unde ești, copilărie...” Să mă uit înapoi cu nostalgie?... Ori
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-și cucerea colegii de serviciu și, o dată sau de două ori, câte un site de întâlniri amoroase. Netul - o ultimă încercare disperată de a trata orbul preriei. Dar bâjbâiala ei era o nimica toată față de dependența lui Mark. El și amicii lui mânuiau împreună peste douăzeci de avataruri on-line, vorbind cu gospodinele din chat rooms în păsărească, postând comentarii lungi pe blog-urile despre teoria conspirației, încărcând imagini discutabile la crazedpics.com. Jumătate din timpul pe care nu și-l petreceau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceea ce pare? —Doamne, doar ești doctor, nu? Ar trebui să știi că nimeni nu e „Ceea Ce Pare“. Se aplecă, uitându-se printre ghilimelele pe care le trasa în aer, lângă urechi. Dar înțeleg ce vrei să zici. Am eu un amic, Rupp. Eu și nenorocitul ăla facem totul împreună. Și lui i s-a întâmplat ceva ciudat. Falsa Karin l-a spălat pe creier sau de-astea. Și mi-au înlocuit dracului câinele. Îți vine să crezi așa ceva? Un border-collie superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
testările de jocuri. Din ce-a trăit după liceu? — Mă rog, „a trăit“... Învârtea burgeri până când l-a dat tata afară din casă. Apoi a lucrat la magazinul de piese auto Napa și a trăit mult timp ca un indian. Amicul lui, Tom Rupp, i-a făcut rost de slujba de la abatorul IBP din Lexington. —IBP? Ea strâmbă din nas, mirată de ignoranța lui. —Infernal Beef Packers. —Infernal...? Fața ei se îmbujoră. Își lipi trei degete de buze și suflă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de mecanic. Răbufnirile lui de tristețe, simple constatări. Chiar și furia lui, un ritual colorat, nimic mai mult. Izbucnise într-o declarație de dragoste pentru Barbara, demnă de un copil de șapte ani, din nimic. Se ducea la pescuit cu amicii lui, imita tot jargonul, stătea în barcă și-și blestema ghinionul ca un prezentator robotizat al unei emisiuni TV despre pescuit, făcând tot ceea ce trebuia cu o intensitate temătoare, uniformă, înnebunit să demonstreze că era încă întreg, pe dinăuntrul ambalajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cineva pe care nu l-a mai văzut de mulți ani. Ochii au ceva trist și căzut care-l dă de gol tot timpul. De parc-am fi toți terminați și doar fața asta înțeleaptă înțelege grozăvia pe de-a-ntregul. Amicul Danny. Riegel, păsărarul din Kearney. Mark se luminează: accidentul lui s-a întâmplat chiar la începutul sezonului păsărilor. Normal, asta ar putea fi o simplă coincidență. Dar acum că Domnul Migrație s-a apucat să-l urmărească peste tot, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
privi, asigurându-se că vorbea serios. Nimic. Vorbeam și eu despre generația mea. El își întinse mâinile în evantai. —Toți ăștia sunt clienți obișnuiți? Ea ridică din umeri. Majoritatea. — Unii au fost aici și în noaptea în care Mark și amicii lui...? Muzica îi înghiți cuvintele. Ea se aplecă spre el, cu coatele pe masă. Poliția a discutat cu toată lumea. Nimeni nu știe nimic. Așa e mereu. Stătură în separeul izolat și băură, scrutând sala. El o cântări din ochi. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
știi nimic. Își ridică vocea. Ăștia de la poliție întâi te leagă și dup-aia pun întrebări. Îi înfundă pe ăștia de-alde Tommy și cu mine. Suntem o amenințare pentru ei. —Voi, amenințare? Și el s-a luat după tine. Amicul tău Rupp. Maistrul militar. —Uite, tu nu mă crezi nici acum. Crezi că poliția ne-ar fi crezut în noaptea accidentului? — De ce nu v-au închis? — L-au interogat pe Tommy la Riley, iar el le-a spus exact aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
T. stârnește interesul cititorului prin apariția voluptoasă, aeriană, întruchipând feminitatea ideală, așa cum o descoperim în notele scriitorului: Cei mai mulți o văd inteligentă, superioară, fină, sensibilă. Pentru Fred este femeia unică, ideală: Într-o altă situație, aflându-se în grupul zgomotos de amici, Fred o urmărește cu privirea admirând-o: " În contrast cu doamna T. este descrisă Emilia Răchitaru de către Fred: În cazul acestei femei triviale, cu excepția lui Ladima, perspectivele cad de acord, până la un anumit punct. Nu-i decât malefică prin platitudine și prostie
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
potolesc cu vorba bună. M am trezit râzând în hohote, locuiam încă în Universal cu Cla, eram însă cu bagajele la ușă, cu o seară înainte tocmai ne luaserăm adio de la Bil și Irina, de la Adela și David, de la toți amicii și colegii de care mai dădeam prin oraș în zilele alea ciudate când locuiam într-un cămin studențesc pustiu, era încă vacanța mare, deși noi nu mai eram de mult studenți. Pe 8 iunie s-au născut Marguerite Yourcenar și
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
mai putea să luăm, ai putea doar - iar aici gura sa Întunecată, cu buze moi, Începu să zîmbească, În gît Îi răsună același gîlgîit și arătă cu capul spre omul Întins pe jos - ai putea doar să-l Întrebi pe amicul de colo dacă nu vrea să meargă. — Vai, ar fi colosal! strigă fata rîzÎnd voios. Apoi privi o clipă cu seriozitate spre silueta tăcută de pe trotuar. Mi-ar plăcea teribil! spuse fata. N-ar fi grozav dac-am reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Apoi, privind spre bărbatul Întins pe pămînt, rîsul lui ca un susur umed țîșni din nou și-i spuse fetei Încet și tainic: — Mă tem c-ai să ai o mare dezamăgire, dar nu cred c-o să-l convingem pe amicul de colo să meargă. După cum se vede, n-o s-o ducă prea bine cu capul mîine-dimineață, iar buzele lui Întunecate Începură să zîmbească și gîlgîitul ușor de rîs se auzi iarăși din gîtul lui. — Taci! strigă fata scoțînd un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mult de atunci... ha, ha, ha... Între unu nouăzeci și trei și unu nouăzeci și cinci. Fiul orașului (cu un aer uimit și oarecum dezamăgit): Serios?... Credeam că ești mai Înalt... Credeam că ai peste doi metri, dar unul din amicii de acolo zicea că n-ai mai mult de unu nouăzeci și cinci-unu nouăzeci și opt... (Îngîndurat) Unu nouăzeci și trei-nouăzeci și cinci, zici?... Serios?... Credeam că ești mai Înalt! Străinul cel Înalt: Nu... ha, ha, ha... mulți cred asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aceste păsări semisălbatice aveau aceasta plăcere păgubosă. Uneori, după ședințele de la Comisie se mai petreceau și alte cele care nu-mi erau pe plac. Una din ele: învățătorul Dumbrăviceanu mi-a scris în Carnetul de elev, mie și altor doi amici, că am dat cu pietre în ușa de la veceul fetelor din curtea din spate a școlii. Firește că nu am arătat mamei ceea ce fusese scris acolo cu litere citețe, numai că... datorită Comisiei de împăciuire, mai precis din cauza întâlnirilor pe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
succesul, opera, restul nu are absolut nici o importanță, este un rest nesemnificativ care trece cu timpul așa cum trec bolile din pruncie. Viața operei și viața cealalată, aceea de la bere, se întâlnesc ca să se despartă. Prin urmare cel mai bine, adaugă amicul meu cel dezinteresat, este să tăcem așa cum am mai tăcut când ne zbârnâia la urechi Europa Liberă. A revenit vremea să gândim într-un fel și să scriem altfel: dacă zici ceva de Sadoveanu și de Călinescu se supără unii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
se arată la poarta imobilelor cu un fel de vermorel, adică un aparat din acesta pentru stropit via, cu mâner lateral ... Mă opresc din poveste izbit de reproșul care-mi răsare înainte în chiar procesul creației, mi se arată un amic de prin Institutul Politehnic care-mi zice cum că regretă că scriu tot soiul de năzbâtii care nu folosesc nimănui, în loc să mă recuplez la ceea ce am fost și să devin mai mult decât atâta: adică Proclamația, mitinguri, ochii să-i
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
al mișcărilor lor, nu se mai auzea nimic. - Cred că s-a culcat toată lumea, zise Gosseyn. Omul nu răspunse. Fără o vorbă, reușiră să izoleze puntea inferioară și atunci Gosseyn spuse: - Rămân, așadar, vreo douăzeci de ofițeri; inclusiv dumneata și amicul de afară. Exact? Oreldon aprobă, dar nu zise nimic. Era vlăguit. - Iar dacă-mi aduc bine aminte, din istoria antică, zise Gosseyn, exista pe Pământ un obicei vechi, motivat de felul intransigent al unor persoane; ofițerii erau consemnați în apartamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se forma în minte. Venusienii încercau să captureze navele fără a le distruge. Instrumentele realizate în acest scop ar fi fost minunate pentru o galaxie de ființe umane normale. În plus, erau remarcabile prin felul în care îi deosebeau pe amici de inamici, pe de altă parte nu aveau decât o valoare limitată împotriva creierelor secunde sau a Prezicătorilor. Gosseyn se gândi că se grăbiseră să le fabrice considerând că nu era timp suficient, Acest fapt se adeverea de la un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
importanță actualului nostru obiectiv. Vom putea sau nu să ieșim din această casă înainte de a se crăpa de ziuă? Viitorul nostru depinde de asta. Ceea ce... (se ridică în picioare cu o surprinzătoare agilitate tinerească) ne readuce în mod direct la amicul de pe divan. Fără absolut nici un efort, gândurile lor se concentrară asupra iminenței și gravității pericolului. 17 Demersurile noastre nervoase le copiază pe cele ale animalului. La om, reacțiile nervoase de- acest gen conduc la stadii patologice și fără posteritate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lui Prescott și cu Gosseyn alături pentru corectarea detaliilor, în mai puțin de 3 minute reuși o bună imitație, inclusiv o pronunție șoptită destul de clară. ― Și acum― zise Gosseyn tăios ― vom stoarce chiar de la domnul în cauză detaliile aranjamentelor cu amicii de afară. Se aplecă și-i scoase călușul. Dezgustul pe care îl resimțea i se ghicea, probabil, în gesturi; ori poate Prescott se gândea la ce i-ar fi făcut el însuși într-o situație asemănătoare ca să-și procure informațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
al mișcărilor lor, nu se mai auzea nimic. - Cred că s-a culcat toată lumea, zise Gosseyn. Omul nu răspunse. Fără o vorbă, reușiră să izoleze puntea inferioară și atunci Gosseyn spuse: - Rămân, așadar, vreo douăzeci de ofițeri; inclusiv dumneata și amicul de afară. Exact? Oreldon aprobă, dar nu zise nimic. Era vlăguit. - Iar dacă-mi aduc bine aminte, din istoria antică, zise Gosseyn, exista pe Pământ un obicei vechi, motivat de felul intransigent al unor persoane; ofițerii erau consemnați în apartamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]