67,494 matches
-
abonat ca analist. La Antena 1, dl Cristoiu a fost martor la un scandal în direct între d-nii Iosif Boda și Eugen Mihăescu, amîndoi foști consilieri ai d-lui Ion Iliescu. * Iată că și fostul premier, dl Radu Vasile, își amintește de Adrian Costea, într-o declarație pentru CURIERUL NAȚIONAL: "Îmi amintesc că Silviu Brucan a venit la mine, la guvern, și mi l-a prezentat pe Adrian Costea ca fiind un fel de ambasador al nostru în Franța. L-am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
la un scandal în direct între d-nii Iosif Boda și Eugen Mihăescu, amîndoi foști consilieri ai d-lui Ion Iliescu. * Iată că și fostul premier, dl Radu Vasile, își amintește de Adrian Costea, într-o declarație pentru CURIERUL NAȚIONAL: "Îmi amintesc că Silviu Brucan a venit la mine, la guvern, și mi l-a prezentat pe Adrian Costea ca fiind un fel de ambasador al nostru în Franța. L-am ascultat cîteva ore, timp în care Costea mi-a explicat cîte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
că s-ar putea afla cum a apărut "post-numele" din pașaport. E.G.P.: În numele meu s-au "unit" două neamuri, prin mama și tata, Galaicii și Păunii. Ar fi fost păcat să-l uit pe vreunul. M.V.: Și, fiindcă v-ați amintit de Al. Cistelecan, ce rol are pentru dumneavoastră critica literară? E.G.P.: Nu mi-au plăcut niciodată scriitorii "mărginiți". Un poet (prozator) trebuie să știe a analiza o carte (proprie sau străină) "din interior" spre "exterior". Este privilegiul artistului, o astfel
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
le rabdă pe toate. Am ajuns la un fel de intimitate cu mine însumi datorită... jurnalului: niciodată nu încep un poem înainte de a nota ceva (orice!) în jurnal. Îmi fac poftă de scris... pentru a avea apoi textul! M.V.: Îmi amintesc, ați debutat în literatură cu trei puncte. La propriu: așa începe primul poem din prima dvs. carte: cu trei puncte... E.G.P.: E adevărat, am pășit cu stîngul, "ajutat" și de redactorul cărții mele de debut. Era 1985, adică 1984 plus
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
rog...). Anume ei îmi dau un spor de ființă. M.V.: Cum credeți, prin ce s-au impus 80-iștii ca generație, ca grup? E.G.P.: Prin faptul că au fost de la bun început condamnați să se constituie în grup. Să ne amintim de acele antologii colective, Aer cu diamante sau Desant, adevărate "morminte frățești", de la începutul anilor '80. Împreună au escaladat baricadele cenzurii, împreună au fost navetiștii care au dus ideologia generaționistă în interiorul țării. Observă cîți 80-iști buni trăiesc în mici
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
ar fi în stare să redea toată vechimea unor autori pretinși moderni... M.V.: Ați avut multe neplăceri "sociale" din cauza literaturii pe care ați scris-o și a statutului de scriitor român din (în) - sau în (din) - Basarabia! Vreți să vă amintiți vreun caz mai ciudat? Vreunul mai puțin distractiv? E.G.P.: A fi "poet" e deja o mare neplăcere. În timpuri de restriște - o dublă neplăcere. Într-o țărișoară guvernată (și) de poeți (nu mai puțin de 5 parlamentari ai R. Moldova
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
la ceasul pe care îl trăiesc, foarte puțini oameni sunt prezenți în timpul concret. Ni se spune că omul a "progresat" și facultățile sale mentale au evoluat - prin atenție la mediul înconjurător. Vă rog să vă gândiți bine și să vă amintiți propria dumneavoastră viață: este adevărat că ați fost atenți în momentele decisive? Eu unul, nu". Și dă ca exemplu un naufragiu pe care l-a suferit în tinerețe pe Marea Neagră când, împreună cu alți șase tineri, a stat în derivă timp
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
la concursurile de Teleeurobingo, pentru a-ți da seama că viața nu e numai vis, dar și visul visurilor altora, pe care îi percepem mai puțin chinuiți de realitățile dure din jur și de permanenta nesiguranță în care trăim. Îmi amintesc de o replică frumoasă, dar și descurajantă, dintr-o piesă de teatru de mai demult: "Aș vrea să trăiesc într-un jurnal de modă!", semn elocvent de bovarism, aș zice chiar, un bovarism dus la extrem, prin formidabila atracție față de
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
parte cu Corneliu Bogdan din aceeași organizație, la universitate, altă problemă era că în celule nu erau destui indigeni. Din zece, numai trei eram români: subsemnatul, Ionete Constantin, - binecunoscutul economist care mai trăiește și încă unul de care nu-mi amintesc. Discutam totul pe față cu omul excepțional care a fost Corneliu Bogdan, conștient de unele greșeli făcute de ai săi, mai puțin reușiți, cum ar fi tupeul, impertinența, lipsa de obiectivitate, precum și un anume "spirit comunitar" îndreptat contra celor de
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
fi vorba de concordie. Cu atât mai mult cu cât dușmanul comun nu mai există. Doar mecanismul împotrivirii rămâne neschimbat. Pentru a nu funcționa în gol, inamic devine aliatul de odinioară. Și cum n-ar deveni, când simpla lui prezență amintește de experiența traumatică a rezistenței și de dubla cedare (către stat și, pentru limitarea acestei cedări, către aliat) a unor cote de intimitate? Cel puțin promiscuitatea este mai la vedere, exorcizată - confuz încă - prin acest trai comunitar în vecinătatea propriilor
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
dar și un martor al maladiilor intelectuale și, mai ales al stărilor de patologie lingvistică ale vorbitorilor din lumea caragialiană". Este un tip de abordare care își are adepții și contestatarii ei și care conține o cantitate de ezoterism ce amintește de studiile lui Vasile Lovinescu. Cert este că Ștefan Gencărău pune în mișcare pentru justificarea demersului său un întreg sistem de referințe dintre cele mai onorabile, numele cel mai des invocat fiind Ernst Cassirer. Secțiunea care se ocupă propriu-zis de
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
și n-am fost singurul) că una din puținele șanse de afirmare a României în lume o constituie cultura. Nu e o idee originală: cultura e un instrument folosit sistematic de cele mai mari țări de pe mapamond. Destui români își amintesc de impactul expozițiilor de pictură, de festivalurile de film sau de mini-târgurile de carte organizate în România de americani, francezi sau germani. Pentru că blugii "Levi's", pentru că licorile cu gust interzis, gen "Coca-Cola", pentru că parfumurile "Gucci", player-ele "Sony" și tricourile
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
mult direcția inițiată de cineaștii danezi și acceptă că există similitudini cu demersul său inițial. Petrecerea (Danemarca, 1998) lui Thomas Vinterberg (cu o apariție fugitivă în chip de șofer de taxi!) a ilustrat excelent pentru cinefilii români manifestul nonconformist ce amintește de neorealismul anilor '50, "un legămînt de castitate" estetică făcut pentru delimitarea clară de cinematograful comercial "superficial și aseptic". Stilul nervos dezvăluie secretele unei familii onorabile inducînd o senzație de claustrofobie, de paranoia, prin mișcări de cameră simple, printr-un
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
că în această țară nu există oameni ca George Călinescu sau Tudor Arghezi, care să știe să scrie adevărată poezie patriotică socialistă". M-am uitat la respectivul șef al secției ideologice și am spus: "Păcat. Cei pe care i-ai amintit nu au făcut altceva decît să învețe de la mine cum se face această treabă, că nu a făcut-o altcineva înaintea mea"". Își recunoaște Beniuc vreo vină? Cîtuși de puțin. Se consideră un țap ispășitor, conform unui mit "care încă
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
Petrescu recurge nu doar la o descripție rece, ci și la o comparație literară ce o pecetluiește: "Atmosferă insuportabilă de birou de miliție, copita brutală și murdară pusă să spurce și să devasteze, în totul un aer de ireverențiozitate suspectă, amintind celebrele scene din Le cousin Pons". În fine, pasajele exegetice corespund de asemenea unui fond de obiectivare prin explicația de specialitate: "Citesc canto cinquo și sette din Orlando innamorato cu satisfacții necurmate și de un ordin foarte înalt. Fac o
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
interesați de rafinamentele hermeneutice. Așa declară autorul. În realitate avem de-a face mai degrabă cu o popularizare a cîtorva dintre cei mai cunoscuți autori de scrieri hermeneutice (Heidegger, Gadamer) și a cîtorva concepte (Sein, Dasein). Discursul este previzibil - sînt amintite aceleași celebre citate, aceleași referințe bibliografice cu care ne-au obișnuit comentatorii avizați. Limbajul alunecă nu de puține ori în sofisme în care un cititor profan (cum mă aflu) poate găsi mai mult decît superspecializare: Răspunsul pe care el (omul
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
Rodica Zafiu Vorbind săptămîna trecută despre cele cîteva cuvinte în -iot care mențin activ sufixul în română (și între care cel mai important e fanariot), ca și de invențiile mai recente, glumețe, produse prin adăugarea aceluiași sufix (doimaiot, mangaliot, iașiot), aminteam că reprezentantul cel mai frecvent și mai semnificativ al seriei derivative este, în momentul de față, mafiot. Cuvîntul a fost, după toate probabilitățile, adapatat în română, chiar cu ajutorul sufixului în cauză: originalul italian e mafioso; de altfel, în multe limbi
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
Rubens/ de frumos/ a vomitat/ cu fratele Tremens/ pe un/ tonomat." Mizând foarte mult pe aspectul grafic, volumul de poezii al lui Adrian Bodnaru își completează sensurile cu șapte desene de Dan Ursachi, șapte acuarele abstracte în care jocul geometriilor amintind întrucâtva de Mondrian închipuie încercarea formei de a se structura, de a intra în matcă, de a se constitui într-un tot perfect și închis, dar și eșecul și entropia. E o figurare plastică a traiectoriei limbajului poetic între structură
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
Iliescu, dl Cristoiu uită un lucru. Când se duela, nu știm cât de serios, cu Ion Iliescu, în prima pagină a EVENIMENTULUI ZILEI, dl Cristoiu n-o făcea din punctul de vedere al contracandidatului său Emil Constantinescu. Din câte ne amintim, editorialistul de ieri al EVENIMENTULUI ZILEI, nu scria despre diversiuni ale Cotrocenilor lui Ion Iliescu față de CDR. Dar poate că, între timp, simțul critic și obiectivitatea lui Ion Cristoiu să se fi ascuțit într-un fel paradoxal, grație căruia atitudinea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17116_a_18441]
-
căci a pricepe înseamnă a descoperi că un anumit lucru e altceva decât credeai că este. Este America primilor navigatori. Este fericirea de a pricepe." A șocat sau a intrigat, uneori, prin afirmațiile sale, dacă ar fi doar să ne amintim de controversa cu Miorița, pe care, de altfel, o cunoștea profund, căci o tălmăcise impecabil în franceză. Susținea, cu ardoare, că are un final deschis și deci nu știm dacă într-adevăr ciobănelul a fost ucis. Cât optimism! Ce bine
D. I. S., Maestrul de cinema by Irina-Margareta Nistor () [Corola-journal/Journalistic/17113_a_18438]
-
cu folos, instruiește cum nu se poate mai bine. De aceea am citit cu mare interes cartea d-lui prof. Dan Setlacec (Amintiri, mărturii, opinii) apărută recent la Editura Albatros. De fapt, ca formulă, cartea d-lui prof. Dan Setlacec amintește de cea a lui Marin Preda, constituită dintr-o lungă convorbire cu poetul Florin Mugur. De data aceasta rolul lui Florin Mugur e ocupat de d-na doctor Dora Petrilă, care, deși neliterată, știe să-și facă meseria de intervieveur
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
-ului din România, a fost unul dintre cei mai cumpliți tartori comuniști ai Galațiului (în tinerețe, evident: iar "greșelile" din tinerețe se pot trece cu vederea, nu?) Dl. Barbăneagră l-a cunoscut personal pe acest martir al Securității și își amintește ultima lor convorbire: niciodată Babu nu s-a dezis de comunism și de crimele comuniste, "necesare purificării sociale". Era doar scârbit de întinarea idealurilor roșii de către Ceaușescu & comp. Parcă mi-e cunoscut acest tip de biografie și de atitudine "civică
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]
-
Orchestrei de Cameră. Întregul concert a fost dedicat unor pagini puțin cunoscute la noi, în circuitul vieții noastre de concert, literaturii vocal-instrumentale de cult, anume genului cantatelor. Menționez distincția de unicitate a concertului în contextul vieții muzicale bucureștene; este de amintit sprijinul consecvent pe care serviciile culturale ale Ambasadei Republicii Federale Germane îl acordă instituțiilor noastre de cultură. Căci - și de această dată! - materialele concertului, partiturile, au fost procurate cu susținerea financiară a acestei instituții. De altfel întreaga seară de muzică
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
datorită temperaturilor scăzute mult sub zero și vântului. Eram fericit că scăpasem de boală și într-o dimineață am primit un telefon de la... nea Tudor care era vizibil supărat că nu deschisesem plicul ce mi-l adusese. Brusc mi-am amintit întreaga întâmplare și m-am repezit după plicul abandonat în teancul de publicații ce-mi ținuseră de urât pe timpul spitalizării. Plicul galben voluminos era burdușit de foi scrise mărunt de mână, fotografii, câteva casete audio, CD-uri, dischete PC și
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
dansul și cad profund în suflet, cerînd meditație, autoanaliză: "Omul care a plecat în căutarea tărîmului uitării se întoarce spre a căuta sprijin în țara memoriei. Cuplu mereu reversibil, cele două stau veșnic înlănțuite. Cine se gîndește să uite își amintește." Uitarea, un spectacol-eseu gîndit și realizat de Mihai Măniuțiu și tînăra scenografă Iuliana Vîlsan, un spectacol cu și despre un protagonist al lumii teatrale: George Banu. Un spectacol care pleacă și revine la ideea de cuplu: memorie - uitare, eu - alter
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]