7,050 matches
-
Și când Voronca afirmă, în primul număr al revistei Integral, că: „tăria însăși a curentului actual constă în integralul tuturor eforturilor de pretutindeni, filon unitar, nerv vibrând același în plastică, literatură, muzică, arhitectură, teatru” - adăugând că: „Există, neîndoielnic o intensă analogie, mai presus de trăsăturile înnăscut organice. O analogie-esență: o analogie de corpuri geometrice”, ne putem gândi, bunăoară, și la Lucian Blaga care, în aceeași vreme, manifesta un interes particular - împreună cu morfologii germani ai culturii - față de o anume unitate stilistică, detectabilă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
că: „tăria însăși a curentului actual constă în integralul tuturor eforturilor de pretutindeni, filon unitar, nerv vibrând același în plastică, literatură, muzică, arhitectură, teatru” - adăugând că: „Există, neîndoielnic o intensă analogie, mai presus de trăsăturile înnăscut organice. O analogie-esență: o analogie de corpuri geometrice”, ne putem gândi, bunăoară, și la Lucian Blaga care, în aceeași vreme, manifesta un interes particular - împreună cu morfologii germani ai culturii - față de o anume unitate stilistică, detectabilă, după el, la mai multe nivele ale creației culturale dintr-
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în tăiere” și despre „senzația, prinsă stea în cleștele poemului actual șcareț înviorează, uimește, pătrunde ca o injecție”, putem măsura investiția de tensiune vitală (futuristă), ce se vrea realizată în poem, depășindu-și calmul austerității abstracționiste sau admițând, cel mult, analogia cu constructivismul liric al unui Kandinsky sau al „suprematiștilor” ruși. Pe fundalul celor afirmate despre calitatea cuvântului și structura sintaxei poetice, „impresionismul” acesta e numai aparent, căci „notația” urmează doar unui impuls interior, intelectual-afectiv, într-o insubordonare ce se dorește
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
găsea formula „pointilismului poetic”); „notația” propriu-zisă este de fapt deviată metaforic (metonimic) spre un spațiu asociativ insolit în context, cu elemente împrumutate de predilecție din sfera modernității mașiniste și trimițând, ca modalitate de plasticizare, la ceea ce teoreticianul Voronca numește „o analogie de corpuri geometrice”, într-un paralelism cu constructivismul pictural. Oricum, deschiderea spre „realul” astfel conceput e una de tip panoramic și caleidoscopic, interesată de o cât mai vastă cuprindere a spectacolului cetății moderne: În suburbie cinematograf și bordel. Iată Geometria
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Cât miresmele se împart ca afiș electoral. Sau lirica elegiacă - pentru a mai da un singur exemplu -, care găsește noi echivalențe vechii ambianțe romantico-simboliste, într-un text precum Profil tăiat în lacrimă, unde funcționează iarăși tehnica simultaneistă, sintaxa ușor eliptică, „analogia de corpuri geometrice”: În ținutul amar ochean glasul tău Și ca mărcile poștale te privesc ferestrele, ușile ș...ț Încă zece pași vântul mă ia de braț Concav râsul Și sonata ca o poliță de asigurare Sub vâsle stelele cad
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
este aparent gratuită. Și, de fapt, pot fi astfel în ordinea „realului” - nu însă și în cea a construcției poetice, a aproximării stării de spirit despre care vorbeam. Căci nu precizia realistă contează aici, cât „masca” pur lingvistică a mișcării, analogia, ca „formă a expresiei”, cu „formele conținutului”, ținând de unitatea „tematică” a poemului. Analizate mai îndeaproape, versurile 4-5 descoperă o asemenea convergență la nivel fonetic, dar și sintactic dezvăluind în plus ceva din mecanismul producerii textului: Vântul se regăsește în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mai fie aici lumea civilizației tehnice și a orașului modern, pentru a ceda locul unui cosmos elementar, proaspăt și pur, simili-paradisiac, în care fiecare prezență naturală devine un reflector sui generis al ființei elogiate, proiectată într-o inepuizabilă rețea de analogii. Poetul se situează, totuși, foarte departe de ordinea și echilibrul tradițional-romantic, orice coagulare de tip anecdotic fiind evitată. Nu se poate vorbi, de asemenea, nici de precisa conturare a unui „cadru” natural al confesiunii: planurile interferează, sistemul de referință se
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mișcare a imaginarului și conferind textului o dinamică aparte. „Obiectul” se pulverizează astfel spre toate orizonturile, își descoperă înrudiri insolite și ecouri în tot ce există: extremă a unei atitudini romantice, afirmare și - mai mult decât atât - provocare a universalei analogii, cu o fervoare ce nu mai e a retoricii exterioare, ci a însuși procesului combinatoriu, al genezei textului liric. Eliberarea de „formulă” e garantată aici tocmai de dezmărginirea spațiului asociativ: orice aspect al obiectului e considerat apt să dea naștere
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și contiguitatea (metonimică) funcționează la el nu atât (sau aproape deloc) în sensul revelării unor obscure straturi ale inconștientului, cât în direcția realizării unei viziuni caleidoscopic-spectaculare, în conturarea căreia o cvasiinfinitate de „obiecte” este convocată pentru a dezvălui înrudiri posibile, analogii surprinzătoare, cu - adeseori - o pasiune și un rafinament de poet manierist și cu un foarte marcat gust baroc pentru „teatralitatea” perspectivei, - decor, aparență, metamorfoză. Chiar dacă am face abstracție de relativa ordonare a unor secvențe în funcție de unul sau mai multe obiecte
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
teoretic conturat de un André Breton despre „suprarealitate”, ca spațiu în care realul și imaginarul, înaltul și adâncul, trecutul și viitorul încetează să mai fie percepute contradictoriu. Tot către propozițiile din manifestele lui Breton trimit și cultivarea vastei rețele de analogii, cultul imaginii, al relațiilor insolite dintre obiecte distanțate de convenția realistă. În prelungirea unor mai vechi considerații ale sale, poetul francez va face mai târziu niște afirmații ce ni se par valabile în mare măsură și pentru modul cum Voronca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de imagini”. Abia coagulat, sâmburele metaforic germinează în acea luxurianță „tropicală” a discursului, ce antrenează, parcă mereu nesatisfăcut în imperialismul său, noi și noi aluviuni verbale. Cum am mai observat, descripția și notația „impresionistă” manifestă mereu tendințe centrifuge: tentația „demonului analogiei” este prea mare pentru ca poetul să nu-i cedeze aproape în fiecare vers. Covârșitoare în volume ca Brățara nopților sau Incantații, ea era prezentă și în mai echilibratul Ulise, chiar în unele secvențe în care „rama” tabloului rămânea încă vizibilă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
glasurile sunt scăzute ca gârlele în secetă timpul îmbrăcat în halat alb trece pe lângă tine... Lăsând la o parte faptul că intenția „absconsității” e străină autorului lui Ulise, programul său fiind, dimpotrivă, unul al revelării cât mai multor raporturi și analogii posibile între evenimente, stări și obiecte, rămâne evidentă reminiscența „canavalei” pe care se țese discursul liric și pe care o „traduce” imagistic. Comoditatea relativei linearități a cadrului ideatic-descriptiv e însă larg compensată de performanțele metaforice ce tind spre o anume
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și ale Sfanțul Augustin (354-430), constiinta este o facultate înn]scut] care reveleaz] legea moral] a lui Dumnezeu așa cum este ea înscris] în sufletele oamenilor. R]m]site ale acestei idei mai persist] și azi în discuțiile creștine care (adaptând analogia sensului) vorbesc despre conștiinț] ca si cum ar fi „urechea intern]” a minții prin care un om ar putea asculta cuvântul lui Dumnezeu. În teologia moral] a lui Augustin, aceast] perspectiv] asupra conștiinței este pus] în leg]tur] cu o linie de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] afirmația mea este susținut] de tipurile de exemple prezentate la început. Am v]zut atunci c] un agent poate alege s] onoreze său s] promoveze valori care au leg]tur] cu înțelegerea intelecual], loialitatea personal] și libertatea politic]. Prin analogie, aceleași posibilit]ți exist] și în cazul st]rilor dezirabile. Așa cum am v]zut, un agent poate alege s] onoreze o valoare asociat] în mod tradițional cu teoria consecințelor, cum ar fi cazul fericirii, desi incertitudinea ce caracterizez] opțiunile poate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mult discutatul articol din 1971, „Pledoarie pentru avort”, nu exist] nici un alt caz în care legea cere indivizilor (care nu au fost condamnați pentru crime), s]-si sacrifice libertatea, autodeterminarea și integritatea fizic] pentru a salva viața altuia. Poate o analogie pentru sarcinile involuntare sunt recrut]rile pentru armat]. În orice caz, comparația poate s] ofere o susținere limitat] poziției antiavort, din moment ce justificarea serviciului militar obligatoriu este în sine discutabil]. În retorica popular], mai ales în Statele Unite ale Americii, problema avorturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reguli și de proceduri, iar acestea nu sunt (cu exceptia detaliilor) supuse interpret]rii individuale. În mod asem]n]tor, este un semn al progresului faptul c] unul dintre modelele contemporane este cel al „culturii organizaționale”. Că în cazul oric]rei analogii, exist] bineînțeles și un revers, dar este important s] apreciem virtuțile acestei metafore. Modelul este social și respinge individualismul atomizat. El recunoaște locul oamenilor în organizație ca fiind structura fundamental] a lumii afacerilor. Modelul îmbr]țișeaz] ideea de etic] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
chiar de violență letal], pentru a-și proteja drepturile, avem de-a face cu o chestiune cât se poate de îndoielnic]. Una dintre cele mai plauzibile c]i spre legitimarea aplic]rii violenței de c]tre stat este cea a „analogiei domestice” a dreptului individului la legitim] ap]rare. Dar concluzia ar putea fi mai slab]; cu sigurant], agenții statali au dreptul s] foloseasc] său s] autorizeze violență atunci cand individul nu are nici o putere s] fac] acest lucru. Thomas Nagel exemplific
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
parte, favorizarea intereselor membrilor aceleiași rase este arbitrar] din punct de vedere moral. Se pare c] naționalismul și patriotismul sunt asem]n]toare în unele cazuri loialit]ții familiale, iar în alte cazuri rasismului. O investigație mai profund] a acestor analogii ar putea contribui la rezolvarea problemei determin]rii cadrului și a limitelor preferinței naționale justificate.) Cei mai mulți oameni cred c] justificarea unui r]zboi depinde nu numai de considerația asupra consecințelor prezente sau viitoare, ci și de probleme de principiu. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acte protoaltruiste). De asemenea, studiile efectuate asupra oamenilor indic] o uniformitate a credințelor morale, care exist] în ciuda variațiilor culturale și este înn]scut] mai degrab] decât dobândit] (van der Berghe, 1979). F]r] a pune un accent prea mare pe analogia între limbaj și moral], întrucat dovezile par a susține c] anumite concepții ale lui Chomsky cu privire la caracterul înn]scut al limbajului sunt întemeiate (Lieberman, 1984), studiile asupra dezvolt]rii și cele multiculturale sugereaz] c] aceste credințe morale își au r
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
logice. Cum r]mane cu obiecția potrivit c]reia, deși procesul evolutiv ar fi imprimat un mod de gândire moral, acest lucru nu neag] faptul c] exist] totuși o bâz] obiectiv] a moralei? La urma urmei, dac] lu]m o analogie la îndemân], este puțin probabil că organele noastre de simt evoluate s] ne fac] s] conștientiz]m apropierea unui tren, dac] trenul nu se apropie cu adev]rât de noi (Nozick, 1981, face aceast] obiecție). Replică adeptului eticii evoluționiste este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mărginit”) îl incită pe autor la excursuri temerare prin scrierile lui I. L. Caragiale, Eugen Ionescu, Witold Gombrowicz, Max Frisch, Petru Dumitriu, Milan Kundera și Ernesto Sábato. Procedeul rămâne neschimbat în Clanul Caragiale (2002), care se articulează în baza acelorași (dis)analogii între membrii unei „familii de spirite” sau, în cazul de față, biologice. Cadrul comparatist transpare mai ales spre finalul studiului, atunci când autorul constată că „Mateiu, Luca Ion și Tușki sunt, fiecare în felul lui, excentrici”, despărțindu-se de figura tatălui
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
drept un „tradiționalist emancipat” (Marin Mincu), V. este mai de grabă „un suflet romanțios și cavaleresc, elegiac și ironic în același timp, cu finețuri caligrafice” (Nicolae Manolescu). Prin întoarcerea perpetuă la vârsta de aur a copilăriei, la matcă, precum și prin analogia operată consecvent între universul cărților și cel al realității imediate (Biblioteca de rouă), V. se definește ca o structură lirică distinctă, în pofida posibilelor înrudiri cu alți confrați. SCRIERI: Panatenee. 1964-1966, București, 1969; Deplasarea spre roșu sau Moartea termică a planetei
VIJEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290573_a_291902]
-
deloc naiv-neutră, poezia este elaborată în subtext prin selecție și omisiune, prin dozarea intensității expresive. Dacă s-ar căuta filiații sau afinități, s-ar putea depista, mai ales la început, accente bacoviene sau o afinitate de viziune cu Angela Marinescu, analogiile fiind concludente numai într-o oarecare măsură. S-a făcut trimitere și la „urletul expresionist al Sylviei Plath” (Bogdan-Alexandru Stănescu). În opusculul Din confesiunile distinsei doamne M., ca și în următoarele două, Pagini și Fisuri (2003), predomină erosul, obsesia morții
VLADAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
care sunt valorificate atât elemente conceptual-teoretice, cât și analize pornind de la opera lirică propriu-zisă” (Alexandru Ruja). Titlurile capitolelor lămuresc dinamica de ansamblu a demersului: Contextul inovator, Spre un nou ideal estetic. Cucerirea modernității. Atitudinea față de tradiție, Muzicalizarea. Poetica implicitării, Retorica analogiei, Criteriile limbajului liric, Verslibrismul. Efortul de fixare a aspectului doctrinar, ideologic și teoretic al simbolismului poetic românesc se întreprinde nuanțat, în deplină cunoștință de cauză. Dificultățile sunt relevate de V. de la bun început, atunci când își caracterizează demersul ca unul „descriptiv
VLADUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290606_a_291935]
-
ales fenomenele sociale chemate să le amelioreze. În caleidoscopul cerințelor sociale, respectiv al nevoilor educaționale pe care le determină (nevoi diferite de la o țară la alta), cu același termen pot fi denumite realități diferite, tot așa cum denumiri diferite pot disimula analogii de concepție și de praxis. Astfel, în limba franceză, este folosită sintagma education des adultes, alteori formation des adultes (pentru a accentua caracterul formativ, pragmatic al educației adulților, mai ales cu referire la formarea profesională; similar însă cu termenul german
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]