12,966 matches
-
la Atena și Roma încît el să nu mai simtă pe sine acest înveliș al său ca ceva străin. Măsura și nobleța în mișcare, aruncătura liberă deși totdeuna pitorescă a hainei trebuie să se combine amândouă la reprezentarea unei figuri antice. Deși e ne-ncunjurat de trebuință o esercitare varie în purtarea și punerea hainei, precum și o privire atentă a anticelor, totuși și aicea nu se poate ajunge o deplină frumusețe în întrebuințarea lor decât numai prin puterea fantaziei, a fantaziei care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
precum și o privire atentă a anticelor, totuși și aicea nu se poate ajunge o deplină frumusețe în întrebuințarea lor decât numai prin puterea fantaziei, a fantaziei care, prin costumul, prin înconjurul ei și prin poet, se simte transportat în lumea antică chiar. Fără această energie a fantaziei, care pentru ea desființează și timp și spațiu, actorul se va simți întotdeuna străin și chiar inchietat în acest costum. La mânuirea costumului antic un actor cu o fantazie bogată cade însă într-un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înconjurul ei și prin poet, se simte transportat în lumea antică chiar. Fără această energie a fantaziei, care pentru ea desființează și timp și spațiu, actorul se va simți întotdeuna străin și chiar inchietat în acest costum. La mânuirea costumului antic un actor cu o fantazie bogată cade însă într-un pericol spețial, acela adică de-a ridica pitorescul drapărei, frumusețea în încrețirea și aruncarea hainelor, asupra adevărului situațiunei și de a jertfi situațiunea dorinței de-a arăta o imagine frumoasă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebui să se distingă prin ton fundamental antiteze caracteristice generale, în deosebirile lor desemnate cu trăsuri mari. Va să zică actorul ar avea aicea tema de-a 433r afla tonul fundamental la singuratecele categorii deosebite: a caracterelor eroice, a sceleraților, a figurelor antice și moderne de un caracter cu totului ideal, a naturelor de juni; entuziaste, înamorate, cavalerești, în fine a caracterelor bărbătești circumspecte și dirigeate asupra intereselor lumești, și, după ce va fi găsit caracteristicul ton fundamental al acestor categorii, actorul va trece
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numesc etos al caracterului {EminescuOpXIV 360} în sens propriu, în antiteză cu patosul aceluiași. Cred că deosebirile lui Kant și Schopenhauer între caracterul inteligibil (liber) și cel empiric(determinat) este mai clară și mai folositoare pentru această parte decât distingerea antică. Ethos ar fi cel inteligibil. Pathos cel empiric. Pricepem aicea sub accent etic viața individuală, întru cât ea devine intuitivă prin ton, ridicîndu-se prin toate fazele dezvoltării ei din baza generală a tonului fundament[al]. Tonul fundamental s-ar putea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îndoită a culturei asupra științei vom putea-o scruta numai după ce vom fi reprezentat deosebirea între ele amândouă cu privire la ființa și conținutul lor. Înainte de a trece la aceasta, vom deduce îndată din determinarea scopului culturei din care cauză la popoarele antice noțiunea ei nu era cunoscută, și știința și cultura nu erau despărțite. Scopul activității spirituale curat numai pentru ea însăși înăuntrul individului li era necunoscut popoarelor antice; toate celea aveau or erau menite să aibă un scop obiectiv, general. S-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceasta, vom deduce îndată din determinarea scopului culturei din care cauză la popoarele antice noțiunea ei nu era cunoscută, și știința și cultura nu erau despărțite. Scopul activității spirituale curat numai pentru ea însăși înăuntrul individului li era necunoscut popoarelor antice; toate celea aveau or erau menite să aibă un scop obiectiv, general. S-au vorbit și discutat mult asupra lipsei individualismului la națiunile clasice; sigur este însă că, orcît de individual s-ar fi format un obiect sau un raport
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin confiscarea bunurilor care aparțin autorilor, actelor teroriste, statul trebuie, pentru astfel de acte care au avut loc pe teritoriul său, să contribuie la despăgubirea victimelor pentru daune corporale și daune aduse sănătății. Morala și speranța Dacă privim timpul, precum anticii, ca pe un fluviu a cărui curgere întreagă o pot vedea doar cei aleși, atunci 11 septembrie 2001 a fost fără îndoială o cascadă, o învolburare cumplită urmată de câteva momente de derută, în care apele au zăbovit pentru a
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
autohtone și pierderea unor cărți - cu referiri sigure sau probabile la mitologia geto- dacă și daco-romană - scrise de autori greci sau romani (Poseidonios, Criton, Dion Chrisostomul, Appian, Arian ș.a.). Pe de altă parte, informațiile referitoare la geto-daci provenite de la autori antici sunt relativ sărace, câteodată ambigue sau contradictorii, fiind culese la a doua sau la a treia mână. Chiar și informațiile despre geți consemnate de Herodot (atât de importante și de controversate) au fost culese de acesta „de la elenii care locuiesc
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mito- religioasă, străinii fie omiteau să le relateze, fie le înghesuiau în coordonatele propriei lor mentalități. Rămânerea la stadiul deplângerii situației ar fi totuși ineficientă. Abordarea inter- și pluridisciplinară este o soluție. Atâtea câte sunt, infor mațiile cuprinse în izvoarele antice (corect traduse și interpretate) pot fi coroborate cu datele oferite de arheologi, antropologi, istorici, lingviști, paleoetnologi etc. De asemenea, mi se pare profitabilă abordarea mitologiei române în context universal, dar nu cu uneltele comparativismului mecanic - boala copilăriei etnologiei -, ci prin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
2, p. 191). Sau, într-o altă formulare, datorată tot lui Eliade : „Se știe că anumite scenarii mitico- rituale, existente încă la țăranii din Europa Centrală și Sud-Orientală la începutul secolului XX, păstrau fragmente mitologice și ritualuri dispărute, în Grecia antică, înainte de Homer” (2, p. 17). La rândul său, Ioan Petru Culianu era convins că, de-a lungul secolelor, relativa „izolare” a spațiului cultural românesc a dus la „un conservatorism aproape incredibil pe plan lingvistic”, dar și la „persis- tența tenace
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
suferă de singu- rătate, este obosit, nu poate crea lumea fără ajutor etc. Mircea Eliade a teoretizat acest fenomen religios (Deus otiosus) specific religiilor „primitive” (ale triburilor de vânători și culegători), dar verificabil și în religiile mai complexe ale Orientului antic și ale lumii indo-mediteraneene (33, p. 88 ; 34, p. 46). Istoricul religiilor a schițat coordonatele caracteristice ale acestui fenomen religios : 1. Dumnezeu a creat lumea și omul, apoi s-a retras în cer ; 2. această îndepărtare a fost uneori însoțită
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-lea : răspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densușianu, Editura Minerva, București, 1976. 26. Ariane MacDonald, „La naissance du monde au Tibet”, în La naissance du monde, Seuil, coll. „Sources orientales”, vol. I, p. 422, Paris, 1959. 27. M.E. Matie, Miturile Egiptului antic, traducere de E. Zelțer, Editura Științifică, București, 1958, pp. 108-110, planșa XXVIII. 28. În legătură cu motivul în discuție, vezi comentariile mito-simbolice făcute de K. Kerényi (The Primordial Child in Primordial Times) și cele psihosimbolice făcute de C.G. Jung (The Psychology of
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îi evocă Homer în Iliada (XIII, 5-7) erau localizați în Tracia, la Dunăre, și nu în Asia Mică, excluzând în schimb informațiile care i s-au părut a fi inutile sau fanteziste. Nu se poate exagera, considerând că dacă autorii antici greci sau romani nu au consemnat un fapt înseamnă că acel fapt nu a existat (neconvingătorul argumentum ex silentio). în primul rând, o parte dintre cărțile scrise în epocă s-au pierdut (cum este cea a lui Poseidonios, de exemplu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
existat (neconvingătorul argumentum ex silentio). în primul rând, o parte dintre cărțile scrise în epocă s-au pierdut (cum este cea a lui Poseidonios, de exemplu). În al doilea rând, se știe că informațiile referitoare la geto-daci parvenite de la autorii antici sunt destul de sărace și câteodată ambigue sau contradictorii, fiind culese la a doua sau la a treia mână. Așa cum am mai spus, situația este și mai gravă atunci când este vorba de credințele și practicile religioase ale geto-dacilor care, pe de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca într-o legendă moldovenească), putea să întreprindă ascensiuni până la Dumnezeu sau călătorii prin aer pe spatele unei „păju- roaice” (12, p. 969) sau cu cai năzdrăvani sau, pur și simplu, pe un magic covor zburător. e) într-o legendă antică, Andromeda - fiica regelui etiopian Kephaios - este desemnată să fie jertfită unui balaur marin care pustia ținutul. Fecioara este salvată și monstrul răpus de Perseu, care zbura prin văzduh datorită unor sandale înaripate (Ovidiu, Metamorfoze, IV). f) Tot despre un sacrificiu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nificare draconomorfă (cu aripi și coadă de șarpe) a vântului de nord, care-și avea lăcașul într-o peșteră din muntele tracic Haemus. p) Să-l mai amintesc pe hiperboreeanul Abaris (secolele VII- -VI î.e.n.), așa cum apare acesta în tradiția antică. Preot al zeului Apollo Hiperboreeanul, Abaris era și el un „călător prin văzduh” (aerobates), având ca vehicul o săgeată de aur. Chiar numele său pare să-i confirme această aptitudine : gr. a-baris = „fără greutate, ușor” (așa cum apare la Aristotel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ale legendei referitoare la „dispariția” lui Empedocle. r) Ca și Mircea Eliade (148), Ioan Petru Culianu (56, p. 34) consideră pe drept cuvânt că deplasarea în văzduh este una dintre facultățile cele mai importante ale iatromanților și taumaturgilor din tradiția antică. Deplasarea se efectuează fie „în carne și oase” (Abaris, Empedotim, Musaios, Phormion, Parmenide), fie „cu spiritul” (Aristeas, Epimenide, Hermotim, Cleonim). Karl Meuli, E.R. Dodds și alți autori (67, pp. 166 și urm. și p. 188) au susținut, pe de o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
față. Se știe - sau cel puțin se bănuiește - rolul major pe care l-a jucat balaurul în mitologia geto-dacilor. Nu deținem totuși informații documentare precise în această privință. Cu atât mai mult, nu ne este permis să neglijăm unele texte antice care cuprind oarecare informații (chiar dacă vagi și ambigue) referitoare la această problemă și, mai ales, privitoare la relația care ne interesează acum în mod deosebit, aceea dintre balaur și preot. Textele despre care aminteam se referă la Galerius (ajuns împărat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acest „ticălos” : „Colcăiau în el cruzimea naturală a unei fiare și o sălbăticie străină sângelui roman” (De mortibus persecutorum, IX, 2) (208, p. 61). De altfel, exagerări similare (dictate însă de alte conside rente) se regăsesc și la alți autori antici. Vorbind despre cucernicia femeilor gete, Strabon citează dintr-o carte (pierdută azi) a comediografului Menandru (secolul al IV-lea î.e.n.), în care un get misogin se plânge că din cauza femeilor se aduc jertfe „de câte cinci ori pe zi” (Strabon
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se regăsesc și la zeița traco-frigiană Bendis (Bentis la lituanieni, Bindus la iliri) și la zeul traco-get Derzelates (Darzales la traci) (14, p. 135). Teonimul Bendis s-ar traduce, în acest caz, prin (Zeița) care leagă (110, p. 48). Autorii antici elini au identificat-o pe zeița tracă Bendis fie cu Hecate, fie cu Artemis, iar cei romani, cu zeița Diana. Hesychios din Alexandria scria în Lexiconul său următoarele : „Bendis : Artemis la traci, la atenieni sărbătorirea zeiței Bendis” ; și, mai departe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un microspațiu haotic. Rolul de călăuză al „firului Ariadnei” nu dispare, ci se resemnifică. Doar într-un spațiu reordonat eroul va fi în măsură să-și găsească reperele care să-i călăuzească întoarcerea. 3. Dedal și Ariadna Potrivit unor mitografi antici și unor exegeți contemporani (124, pp. 169-170), nu Ariadna, ci Dedal (la rugămintea și prin inter- mediul acesteia) i-a dat lui Tezeu ghemul și soluția folosirii lui. Scenariul este aparent logic. Pare firesc ca acela care cunoaște taina Labirintului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
știrbească faima sau să ia locul maestrului. Nu pare plauzibil. Crime mult mai atroce abundă în mitologia greacă, fără ca vinovații - de la Zeus până la cel mai umil muritor - să fie sancționați în vreun fel. Miturile grecilor și, în general, cele ale anticilor nu sunt, în primul rând, lecții de etică și echitate. Pe de altă parte, „sacrificarea ucenicului de către arhitect” pare a fi un motiv arhaic degradat, acela al sacrificiului ritual înfăptuit în vederea întemeierii creației. Motivul „arhitectul care, din invi- die, își
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
numai tangențial, de arhetipul firului vieții și al destinului tors, depănat și tăiat de (semi)divinități - exclusiv feminine - precum Ursitoare (Urzitoare ?) la români, Moire la greci, Parce la romani, Norne la nordici ș.a.m.d. Observ deci, deocamdată, că mitografii antici care i- au atribuit Ariadnei (și nu lui Dedal) rolul de a-i fi oferit eroului ghemul și soluția folosirii lui sunt parcă mai aproape de adevăr : „Ariadna, îndrăgostindu- se de el, i-a dat un fir și l-a învățat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fi uitat să înlocuiască de pe catarg steagul negru (consemn al eșecului) cu cel alb (consemn al izbânzii), motiv pentru care Egeu, disperat, s-ar fi aruncat de pe stânci în marea ce-i poartă până astăzi numele (111). Fără îndoială, mitografii antici - explicând sinuciderea regelui printr-o banală neglijență în mânuirea consemnelor - au „îndulcit” tradiția, dând uitării sau nemaiînțelegând rostul unui obicei rebarbativ. De fapt, Tezeu nu a uitat să arboreze la catarg steagul alb. Dar anume acest semn al izbânzii sale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]