3,429 matches
-
de la Mileve ținut de Sfântul Augustin, ambele sinoade au condamnat doctrinele lui Pelagius și Caelestius ca fiind contradictorii credinței catolice. Pornind de la principiul că rezoluțiile sinoadelor provinciale nu au forță efectivă până ce nu sunt aprobate de autoritatea supremă a Bisericii Apostolice, Papa Inocențiu I a rânduit învățătura catolică despre păcatul originar și slavă, excluzându-i pe Pelagius și Caelestius, despre care i s-a spus că au respins aceste doctrine, din sânul Bisericii până ce le va veni mintea la cap. În
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
doua oară, aflat la Cucuz sau Arabissos, în Armenia Mica, care îi trimite scrisori Papei Inocențiu I pentru a-i cere ajutor împotriva lui Teofil din Alexandria, susținut de curtea imperială. Faptul că un patriarh apelează din nou la Scaunul Apostolic al Romei și Papa Inocențiu I va încearca să unească un Conciliu la Salonic, însă violențele și intrigile se opuseră reușitei acestui proiect, au făcut doar ca exilatul Sf. Ioan Crysostomul și se consoleze de aceste eforturi ale Papei scriindu
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
în special de pocăință și asceză. Când, la 24 februarie 1209, a ascultat Evanghelia despre trimiterea ucenicilor(Mt. X, 7 ș.u.), a devenit conștient de misiunea vieții sale: să-L urmeze pe Hristos printr-o viață dusă în sărăcie apostolică. Adăugându-i-se adepți, admiratori, s-a alcătuit o regulă de viețuire, cu scopul de a-l urma pe Hristos. În anul 1210, frații l-au rugat pe papă să le aprobe regula și să le permită predicarea itinerantă. Grație
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
promovat "doctor în dreptul civil și canonic" la "Universitatea La Sapienza din Romă", înainte de a intra în "Curia Română". A fost introdus în curia română de papă Alexandru al VIII-lea. În 1695, a fost promovat arhiepiscop de Tars și nunțiu apostolic la Lucerna, iar din anul 1698, până la sfârșitul anului 1710, a fost nunțiu apostolic la Lisabona, capitala Portugaliei. Papă Clement al XI-lea îl crease cardinal, în anul 1706. Michelangelo dei Conți a fost ales papă la 8 mai 1721
Papa Inocențiu al XIII-lea () [Corola-website/Science/305442_a_306771]
-
intra în "Curia Română". A fost introdus în curia română de papă Alexandru al VIII-lea. În 1695, a fost promovat arhiepiscop de Tars și nunțiu apostolic la Lucerna, iar din anul 1698, până la sfârșitul anului 1710, a fost nunțiu apostolic la Lisabona, capitala Portugaliei. Papă Clement al XI-lea îl crease cardinal, în anul 1706. Michelangelo dei Conți a fost ales papă la 8 mai 1721, luându-și numele de Inocențiu al XIII-lea (în latină "Innocentius XIII", în italiană
Papa Inocențiu al XIII-lea () [Corola-website/Science/305442_a_306771]
-
Medici rezultat dintr-o căsnicie secretă. Astfel Giulio a putut să ocupe fel și fel de funcții profitabile. De pildă, era: arhiepiscop de Florența (din 9 mai 1513), episcop de Albia (1513-15), arhiepiscop de Narbonne (din 14 februarie 1515), administratorul apostolic al episcopatului Albenga (1517-18), episcop de Bologna (1518), administratorul apostolic al episcopatului Embrun (1518), administratorul apostolic al episcopatului Ascioli Piceno (1518), episcop de Eger (1520 -23) și administratorul apostolic al episcopatului Worcester (1521-22). În data de 23 septembrie 1513 a
Papa Clement al VII-lea () [Corola-website/Science/305439_a_306768]
-
să ocupe fel și fel de funcții profitabile. De pildă, era: arhiepiscop de Florența (din 9 mai 1513), episcop de Albia (1513-15), arhiepiscop de Narbonne (din 14 februarie 1515), administratorul apostolic al episcopatului Albenga (1517-18), episcop de Bologna (1518), administratorul apostolic al episcopatului Embrun (1518), administratorul apostolic al episcopatului Ascioli Piceno (1518), episcop de Eger (1520 -23) și administratorul apostolic al episcopatului Worcester (1521-22). În data de 23 septembrie 1513 a fost ridicat în funcția de cardinal iar șase zile mai
Papa Clement al VII-lea () [Corola-website/Science/305439_a_306768]
-
funcții profitabile. De pildă, era: arhiepiscop de Florența (din 9 mai 1513), episcop de Albia (1513-15), arhiepiscop de Narbonne (din 14 februarie 1515), administratorul apostolic al episcopatului Albenga (1517-18), episcop de Bologna (1518), administratorul apostolic al episcopatului Embrun (1518), administratorul apostolic al episcopatului Ascioli Piceno (1518), episcop de Eger (1520 -23) și administratorul apostolic al episcopatului Worcester (1521-22). În data de 23 septembrie 1513 a fost ridicat în funcția de cardinal iar șase zile mai târziu Leon al X-lea l-
Papa Clement al VII-lea () [Corola-website/Science/305439_a_306768]
-
de Albia (1513-15), arhiepiscop de Narbonne (din 14 februarie 1515), administratorul apostolic al episcopatului Albenga (1517-18), episcop de Bologna (1518), administratorul apostolic al episcopatului Embrun (1518), administratorul apostolic al episcopatului Ascioli Piceno (1518), episcop de Eger (1520 -23) și administratorul apostolic al episcopatului Worcester (1521-22). În data de 23 septembrie 1513 a fost ridicat în funcția de cardinal iar șase zile mai târziu Leon al X-lea l-a numit diacon-cardinal al bisericii titulare S. Maria in Domnica. Din 26 iunie
Papa Clement al VII-lea () [Corola-website/Science/305439_a_306768]
-
În 1753, la moartea cardinalului Ruffo, Brachi devine secretar particular al Papei Benedict al XIV-lea. A fost ordonat preot în 1758. În timpul pontificatului papei Clement al XIII-lea, a obținut, în 1766, sarcina de a fi trezorier al Camerei Apostolice, care îl face șef al administrației financiare a Statelor Pontificale. La 26 aprilie 1773, a fost înălțat la demnitatea de cardinal-preot de Sant'Onofrio. A fost ales "papă" în conclavul din 1774-1775, mulțumită susținerii franceze, și și-a ales numele
Papa Pius al VI-lea () [Corola-website/Science/305445_a_306774]
-
tren pe ruta Viena - Cacica. La 15 august 1996, biserica din Cacica a fost declarată sanctuar diecezan, apoi prin decretul episcopal al PS Petru Gherghel din 15 august 1997, cu acordul Conferinței Episcopilor Catolici din România și în prezența nunțiului apostolic Janusz Bolonek, Sanctuarul din Cacica a fost declarat și recunoscut ca "Sanctuar național". În Anul Jubiliar 2000, ca urmare a cererii din 17 ianuarie 2000 a episcopului Petru Gherghel, biserica sanctuarului a primit titlul de "Basilica Minor", titlu acordat de
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
Cacica au fost următorii: cardinalul Luigi Poggi (2000), cardinalul Giovanni Battista Re, prefect al Congregației pentru Episcopi (2003), arhiepiscopul Henryk Józef Muszyński de Gniezno, primat emerit al Poloniei (2010), arhiepiscopul Ioan Robu din București, arhiepiscopul György Jakubinyi de Alba-Iulia, nunțiul apostolic Jean-Claude Périsset, episcopul Petru Gherghel de Iași, episcopul Anton Coșa de Chișinău, episcopul Mihaly Mayer de Pecs (Ungaria), episcopul auxiliar Aurel Percă de Iași, episcopul auxiliar Cornel Damian de București, episcopul auxiliar Marian Blazej Kruszylowicz de Szczecin-Kamien (Polonia). Biserica a
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
, născut cu numele de Bandulovic (n. 1593, Skopje, Macedonia - d. 27 ianuarie 1650, Bacău) a fost un arhiepiscop romano-catolic de origine bosniacă, care a îndeplinit funcția de administrator apostolic al credincioșilor catolici din Moldova (1644-1650). El este autorul așa-numitului "Codex Bandini". s-a născut în anul 1593, în orașul Skopje (Macedonia), într-o familie de origine bosniacă. Numele său de familie era cel de Bandulovic. A urmat studii
Marco Bandini () [Corola-website/Science/313081_a_314410]
-
de 16 decembrie 1643, papa Urban al VIII-lea l-a numit pe Marco Bandini ca arhiepiscop de Marcianopole, fiind hirotonit întru arhierie la Mănăstirea din Kiprovac la 21 august 1644. Papa l-a trimis apoi ca administrator sau vicar apostolic al credincioșilor catolici din Moldova. A plecat spre Țara Moldovei la 3 septembrie 1644, însoțit de secretarul său, Petru Parcevici, sosind la Iași la 21 octombrie 1644. Și-a îndeplinit misiunea apostolică timp de 6 ani în Moldova, îndeosebi la
Marco Bandini () [Corola-website/Science/313081_a_314410]
-
l-a trimis apoi ca administrator sau vicar apostolic al credincioșilor catolici din Moldova. A plecat spre Țara Moldovei la 3 septembrie 1644, însoțit de secretarul său, Petru Parcevici, sosind la Iași la 21 octombrie 1644. Și-a îndeplinit misiunea apostolică timp de 6 ani în Moldova, îndeosebi la Bacău (1644-1650), timp în care a redactat numeroase scrisori către superiorii din Roma, informându-i cu pivire la situația Bisericii Catolice din Moldova și primind indicații cu privire la modul de soluționare a diferitelor
Marco Bandini () [Corola-website/Science/313081_a_314410]
-
din Baia a devenit cea mai mare biserică catolică din Moldova de atunci, ea îndeplinind și funcțiunea de catedrală episcopală. Anul construirii bisericii nu este cunoscut, existând mai multe ipoteze cu privire la perioada ctitoririi. În anii 1646-1647 arhiepiscopul Marco Bandini, administrator apostolic al catolicilor din Moldova (1643-1650), scria că a văzut pe partea dreaptă a altarului Bisericii catolice de la Baia o inscripție potrivit căreia biserica a fost construită în anul 1410 de Alexandru cel Bun și închinată memoriei soției sale Margareta. Bandini
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
aceasta fusese ruinată din vechime și se slujea în sacristie. Comunitatea catolică din Baia era formată la acea dată din 44 de case cu 215 credincioși și era păstorită de preotul Gheorghe Gross. Marco Bandini, arhiepiscop de Marcianopolis și administrator apostolic al catolicilor din Moldova (1643-1650), a vizitat și el Baia în anii 1646-1647. El relatează că localitatea decăzuse. La acel moment nu mai erau decât 40 de case, cu 256 de catolici. După spusele sale, ""numai o singură biserică de la
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
București cu titlul de episcop titular de Iziriana, vechi centru episcopal din Numidia . A fost consacrat ca episcop la 8 decembrie 2003 în Catedrala Sf. Iosif din București de către arhiepiscopul Ioan Robu de București, asistat de arhiepiscopul Jean-Claude Périsset, nunțiul apostolic în România și Republica Moldova, respectiv de episcopul Petru Gherghel de Iași. Cu ocazia consacrării, ÎPS Ioan Robu i s-a adresat noului episcop auxiliar cu următoarele cuvinte: ""Dreptul canonic, dragă Cornel, arată că episcopul diecezan cu episcopul auxiliar trebuie să
Cornel Damian () [Corola-website/Science/313119_a_314448]
-
iulie 1924, arhiepiscopul Raymund Netzhammer s-a retras de la conducerea Arhidiecezei de București, episcopul Cisar fiind transferat la București în calitate de administrator diecezan. El a fost numit la data de 12 decembrie 1924 în funcția de arhiepiscop de București și administrator apostolic ad-interim al Episcopiei de Iași. Ca urmare a rapoartelor făcute de noul arhiepiscop cu privire la situația catolicilor din Moldova, Papa Pius al XI-lea îl numește pe Mons. Mihai Robu la data de 5 iulie 1925 ca episcop romano-catolic de Iași
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
primejdioasa și posibil eterna anihilare a celor răi decât o tortură eternă. Unii creștini consideră sufletul ca esența nemuritoare a omului - reședința sau locul voinței, înțelegerii și personalității umane. Alții resping ideea de nemurire a sufletului, amintind referința din Simbolul apostolic la "învierea trupului" (cuvântul Grecesc pentru corp/trup este "soma" σωμα, ce implică întreaga persoană, nu "sarx" σαρξ, termenul pentru "carne" sau "cadavru"). Ei consideră sufletul ca fiind forța vitală, ce se sfârșește în moarte și este restaurat prin înviere
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
conduși de preoți călugări pasioniști. Până la instituirea canonică a Arhidiecezei de București, la 27 aprilie 1883, întinderea teritorială de astăzi a fost administrată de Episcopii de Nicopolis ad Istrum din Bulgaria, care purtau în același timp și titlul de Administratori apostolici de Valahia cu sediul în Cioplea, de la înființarea acestei comunități . "„Dintre acești Episcopi de Nicopole, Paul Dovanlia a început din când în când să locuiască la București. În timpul epidemiei de ciumă (1792-1793), a stat la Mănăstirea Fraților Franciscani din București
Biserica Romano-Catolică din Cioplea () [Corola-website/Science/314751_a_316080]
-
1961, a fost docent la Seminarul din Brescia și, în același timp, a exercitat și ministerul pastoral, ca vicar cooperator, în parohia Sfântul Benedict, la periferia Bresciei. Chemat în slujba Sfântului Scaun, la 1 iulie 1963 ca atașat la nunțiatura apostolică din Panama, a frecventat cursurile Academiei Diplomatice Pontificale. Începând cu 1967 a fost transferat la reprezentanța pontificală din Iran, unde a rămas până în ianuarie 1971, când a fost chemat să slujească pe lângă Secretariatul de Stat, ca secretar particular al substitutului
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
văzut pe Antihrist la Wittenberg și peste tot unde intra protestantismul. Nu puțini oameni văd astăzi umbra lui Antihrist în ecumenism. Teologia catolică nu este chiar uniformă cu privire la Antihrist. Un consens există, desigur că nu poate fi vorba de Scaunul Apostolic. În timpul zilelor de reculegere din 2007, cardinalul Biffi, a declarat înaintea papei că Antihristul este reducerea creștinismului la o ideologie, în locul unei întâlniri personale cu Mântuitorul: „Antihristul se prezintă pe sine ca pacifist, ecologist și ecumenist. El va convoca un
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
a fost convocat de către Papa Pius al IX-lea prin scrisoarea apostolică "Aeterni Patris" din 29 iunie 1868. Prima ședință a avut loc în Bazilica Sfântul Petru în ziua de 8 decembrie 1869. Acesta a fost cel de al douăzecelea conciliu ecumenic al Bisericii Catolice. La conciliu au participat aproape 800 de
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
ex cathedra". În conformitate cu învățăturile Conciliului Vatican I și a tradiției catolice condițiile pentru o învățătură "ex cathedra" sunt: 1. "Pontificul Roman" 2. "vorbește "ex cathedra"" ("cînd este în ipostaza de Păstor și Învățător pentru toți Creștinii și în virtutea autorității sale apostolice....") 3. "și definește" 4. "că o doctrină despre credință sau morală" 5. "trebuie primite de întreaga Biserică" (Pastor Aeternus, cap. 4) Pentru ca învățăturile unui papă sau conciliu ecumenic să fie recunoscute infailibile, aceasta va exprima clar că Biserica o consideră
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]