5,949 matches
-
o pivniță. De cum am coborât treptele umede am simțit, cu groază, că mi se încolăcește ceva apăsător pe piept. Am ieșit imediat, să cer ajutor celor care mă urmăreau, dar acum străzile erau pustii, nu se mai vedea nici o lumânare aprinsă, un întuneric de nepătruns domnea peste tot. Disperat, m-am oprit la prima casă și am bătut în geam. Nu mi-a răspuns nimeni, în schimb am auzit pe cineva fugind, ieșind din curte, apoi pe poartă și pierzîndu-se în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai sânt și astea? să vânezi cerbi în mlaștină?", ambiție, "acum, dacă tot am plecat n-aș vrea să mă fac de rîs", teamă, "dacă o să vomit?" Odată, cu Emilia, împrumutasem o mașină și, amândoi beți, am gonit, cu farurile aprinse, pe șosea până ce am călcat un iepure care alergase orbit, înnebunit, ca să scape. După ce l-am călcat și am oprit, ne-am dat jos, am văzut bucata de carne însîngerată de pe șosea, apoi m-am dus în spatele mașinii ca să urinez
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
timpurie a unor boli pe care, cu mijloacele obișnuite, le putem descoperi abia mai târziu. ― Adică să-mi fac o carte de vise proprie? am râs. ― Nu râde, zise el serios. E o investigație științifică despre care se discută din ce în ce mai aprins. Și pe urmă trebuie să fie foarte interesant să-ți revezi visele după un timp, să-ți dai seama ce te persecută în somn, ce obsesii revin; ți-ai înțelege, poate, viața mai bine decât dintr-un jurnal obișnuit... Așa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
naște mort. 25 decembrie Fratele Augustei a venit să-mi reproșeze că o neglijez. I-am zis: Nu e nevoie să fii mitocan. Reputația pe care o ai în privința asta îți ajunge. " 26 decembrie Azi noapte am adormit cu lumina aprinsă, citind. M-am trezit târziu, spre dimineață, când ferestrele începeau să se albească, deoarece nu apucasem să trag jaluzelele. Mă uit afară. Iarnă blândă. Mă bucur că nu mai rabd de frig și că respir liniștit. Cu restul voi mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cândva, cu Bătrânul, n-o împiedica deloc să-și asigure cu ajutorul altora plăcerile de care trupul ei încă tânăr avea nevoie. Se șoptea chiar că era rea de muscă și că nu alegea mult când vroia să-și răcorească sângele aprins. Portarul, Aristide, ba chiar și câțiva îngrijitori s-ar fi bucurat de favorurile ei capricioase. Căci a doua zi Moașa se purta cu ei de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic. Numai Arhivarul nu se consolase, se pare, să se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
decât sentimentul că nu lăsase nimic la întîmplare. Încât, aș spune, resentimentele bătrânilor față de ea erau afectuoase. Când o bufniță și-a găsit să devină limbută chiar în dreptul ferestrelor Moașei, mulți s-au oferit să iasă pe țărm cu felinare aprinse, ca să prindă pasărea blestemată ori măcar s-o alunge. Țin minte bine întîmplarea. Moașa a răbdat atunci o noapte, două, trei, pe urmă a început să dea semne de nervozitate. Umbla nedormită și se plângea de dureri de cap. Le-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se răzbune; tresărea noaptea de fiecare dată când auzea poarta scârțâind. Îmi plăcea trupul ei cu miros de busuioc, dar după ce o iubeam, în timp ce stăteam întins în pat mă simțeam dintr-odată în întunericul răcoros din cameră ca pe cărbuni aprinși. Făceam eforturi ca să fiu afectuos, să nu mă scol. Ca întotdeauna, ca să folosesc un cuvânt mai onorabil, mă plictiseam repede. Și abia așteptam să plec. Totuși influența ei a fost mare asupra mea. Marta mi-a dat ceva din calmul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și mă ținea captiv. Apoi în locul necunoscutului a apărut individul cu mers de pisică, iar eu am constatat că mă aflam în camera mea și mă miram de ce i se vedea individului umbra fără să fie nici soare, nici lumina aprinsă. "De ce m-ai urmărit, domnule?" l-am întrebat. El s-a îndreptat spre ușă și, înainte de a ieși, a ridicat din umeri: "Nu știu". Dar umbra lui a rămas în cameră ; ba chiar am văzut-o tîrîndu-se încet ca o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
puternică. Știam de la bătrâni că pereții erau căptușiți cu oglinzi, că nu existau nici o fereastră și nici o mobilă, în afară de masa așezată în centru și de cele două fotolii de răchită, că până și tavanul, de care atârna un candelabru uriaș, aprins, și podeaua erau îmbrăcate în oglinzi mari, venețiene, și totuși m-am zăpăcit. Sala era un fel de incubator enorm și strălucitor, mai degrabă pătrat decât dreptunghiular, în care din toate părțile mă întîmpina, uluită, figura mea, reflectată în sute
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o săptămână, ci și mai mult, numai să nu se știe orfani și liberi. Dinu mi-a atras atenția că nu găsisem momentul cel mai potrivit pentru astfel de ieșiri. ― Dar când e momentul potrivit? am sărit eu, încă mai aprins. Dacă ți-aș fi vorbit așa acum o lună mi-ai fi zis că "nu e cazul, riști să afle Bătrânul cum gândești și să te pui în pericol". Acum când Bătrânul e mort, te temi de moartea, lui, cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care îl prind bine. Umblă repede. Coboară de pe trotuare fără să-și schimbe mersul, dar de două ori din trei se urcă pe trotuarul opus făcând o mică săritură. La volanul mașinii e distrat și lasă adesea semnalizatorul de direcție aprins, chiar după ce a luat curba. Totdeauna cu capul gol. Aer de om informat" Cifrele lui Tarrou erau exacte. Doctorul Rieux știa el ceva. O dată corpul portarului izolat, îi telefonase doctorului Richard, ca să-l întrebe despre cauza acestor febre inghinale. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
frumoasa lumină transparentă care se lăsa peste oraș, se înălțau vechile mirosuri de carne friptă și de alcool cu anason. În jurul doctorului, chipuri hilare se răsturnau de bucurie spre cer. Bărbați și femei se agățau unii de alții, cu obrazul aprins, cu toată enervarea și strigătul dorinței. Da, ciuma încetase o dată cu teroarea și aceste brațe care se înlănțuiau mărturiseau într-adevăr că ea însemna exil și despărțire în sensul adânc al cuvântului. Pentru întâia oară, Rieux putea să dea un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o anumită oră - ora 4 din dimineața zilei de 4 februarie. M-am culcat cu o îndreptățită stare de îngrijorare, în calitatea mea de copil. Somnul m-a biruit și... la ora 4 dimineață mă trezesc din somn cu lampa aprinsă și oarecare agitație în rândul alor mei. Ce se întâmplase? Ora sfârșitului lumii viețuitoare îmbogățea gospodăria noastră cu apariția unei vițele frumoase cu pete de alb pe firavu-i trup ce tremura în mijlocul casei pe o rogojină și învelită cu un
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
drumul șerpuitor de țară, cu o singură bandă. A mers o vreme pe acel drum îngust, după care a intrat din nou pe autostradă. Însă atunci l-a zărit iarăși, silueta lui neagră apărându-i în oglinda retrovizoare, cu farurile aprinse. BMW-ul se întorsese. Kishon încercă să rămână calm. Poate că mașina aceea nu îl urmărea, ci aprținea statului și încerca să-l oprească. Greșise cu ceva? Avea vreo lumină defectă? Se hotărî să oprească. Dar nu exista nici un refugiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
carusel învârtindu-se în depărtare. Pe măsură ce se apropia de el, muzica se auzea mai tare. Părea să străbată o pajiște: cu fiecare pas pe care îl făcea, din pământ se iveau flori în nuanțe strălucitoare de violet, galben și roșu aprins. Maggie se uită peste instrucțiunile scrise luate din e-mailul lui Liz. Pentru a ajunge la camera în care se găsea Maggie Costello cea virtuală, locul de întâlnire pentru jocul de simulare a păcii, trebuia să apese pe butonul Hartă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o mână de ajutor! Încă puțin și-am să mă zdrobesc de pământ. — Uite, domnu’ Reilly, spuse cu respirația tăiată unul dintre cei care îl ridicau. Masa-i chiar la spatele nostru acu’. Voi fi aruncat într-unu dintre cuptoarele aprinse, înainte ca aventura asta nenorocită să ia sfârșit. Ar fi fost mult mai înțelept să mă adresez grupului, vorbind de la nivelul dușumelei. — Pune picioarele jos, domnu’ R. Masa-i chiar sub tine. — Încet, spuse Ignatius întinzând cu multă prudență în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de detectiv. În cele din urmă, lui George îi veni în minte un loc în care putea să stea cel puțin jos și să se odihnească: Catedrala Sfântul Ludovic. Se așeză într-una dintre băncile de lângă un stativ cu lumânări aprinse și își decoră cu desene mâinile, având pachetele puse teanc alături de el. Când termină cu decoratul mâinilor, luă o carte de rugăciuni de pe pupitrul din față și privi prin ea, împrospătându-și cunoștințele vagi pe care le avea despre mecanismele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zise ea. De-a dreptul grozav. Își dorea ca soțul ei să discute cu Jennifer, dar, din nefericire, Rob zbura spre Ohio, unde filmau un reportaj TV despre el. Acea discuție, despre care era sigură că urma să fie foarte aprinsă, trebuia să mai aștepte. Capitolul 63 Mergând cu tramvaiul subteran de la Clădirea Senatului către Sala de mese a Senatului, senatorul democrat de Vermont, Robert Wilson, se întoarse către senatorul democrat de California, Dianne Feinstein, și spuse: Cred că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tatăl lor, se Înveselesc și Înfloresc. Fără să mai Întrebe nimic, Asya s-a Întors la cartea ei de colorat. I-a făcut clovnului costumul portocaliu și dinții verzi. Tocmai când era pe cale să-i coloreze pantofii Într-un roșu aprins, s-a oprit și a Început s-o imite pe bunică-sa. — Draga mea, draga mea! Pământul e mămica ta, apa e tăticul tău. Bunica Gülsüm s-a făcut că nu observă. Încurajată de indiferența ei, Asya și-a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aia au Încetinit amândouă. Acolo, la jumătate de milă de ele, În largul mării, un bărbat stătea În picioare Într-o barcă neîncăpătoare cu motor În care se mai aflau alți câțiva pasageri, ținând Într-o mână o țigară abia aprinsă, iar În cealaltă, un copac fantastic alcătuit din baloane colorate În nuanțe vii de galben, portocaliu și roșu. Poate că era un vânzător de baloane obosit, tată a numeroși copii, care scurta drumul spre casă trecând de pe o coastă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
gelatinoasă, ceva amorf, pe jumătate lichid, pe jumătate solid. Ochiului Divin din Înaltul cerului, casa familiei Kazanci Îi pare probabil o sferă strălucitoare de scânteieri murdare În mijlocul umbrelor nopții. Majoritatea Încăperilor sale sunt tăcute și Întunecate, doar În câteva e aprinsă lumina. Unul dintre locuitorii casei familiei Kazanci treji la ora asta e Armanoush. S-a trezit devreme și a intrat imediat pe internet, dornică să le povestească membrilor de la Café Constantinopolis despre incidentul șocant de ziua trecută. Le-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi respins, ridiculizat sau criticat la sfârșit. Într-un moment În care Întregul Imperiu Otoman era sătul de Întreprinderi glorioase, mișcări revoluționare și diviziuni naționaliste, Într-un moment În care comunitatea armeană era extrem de fertilă În ideologii inovatoare și dezbateri aprinse, În intimitatea casei sale el scria o carte pentru copii. Să scrii o carte pentru copii În armeană era ceva cu nu mai fusese niciodată făcut Înainte, ceva aproape de neconceput. De ce nu exista nici măcar un text literar În domeniul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și-a scos una din brățările cu mărgele și i-a dat-o travestitei cu părul rășu. Aceasta a acceptat bucuroasă darul, și-a pus brățara la mână și cu niște degete ale căror unghii aveau o manichiură perfectă, roșu aprins a ridicat o cutie de Cola dietetică, de parcă ar fi toastat pentru Asya. Urmărind scena cu niște ochi uimiți, Armanoush se Întreba ce ar scoate Jean Genet din ea. Cola aia dietetică cu aromă de cireșe și vanilie, brățările cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
le împart cu tine. Ai gustat vreodată pîine proaspătă de la foc și apă de la izvorul care răsare printre rădăcinile astrale, aromate, strălucind de lumină, ale arborelui cosmic, întotdeauna înviorat și însuflețit? Ai simțit energia care aleargă ca un meteorit, ca aprinsa trecere a cometei?... Sau simpla însetare și apoi găsirea apei în arșița verii? Eu aș vrea să împart acestea cu tine... ca apropierea de a fi mai mult... dacă ai fi în starea de a le vedea, de a le
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
coridor decorat cu mai mult bun simț decât s-ar fi așteptat. Pereții de un verde pal, plini de tablouri cu curse de cai, contrastau ciudat cu așteptarea sa de a fi introdus într-un loc acoperit în pluș roșu aprins. Singurul lucru indecent era dat de îngustimea coridorului care îi făcea pe cei prezenți să se înghesuie unul în celălalt pentru a-l traversa. Fraulein Keller ținea mâinile întinse pentru a-i lua shuba, însă Porfiri fu șocat de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]