16,661 matches
-
urmează a fi luată se conturează destul de bine. Spre deosebire de mediator, care este amplasat în interiorul triunghiului relațional format de cele trei părți (în care cele două părți se pot uni împotriva lui sau el devine un fel de zonă-tampon între părți), arbitrul rămâne detașat și neutru. Conducându-se după o serie de reguli și fiind împuternicit să realizeze înțelegerea, arbitrul va rezolva problema aflată în litigiu. Nu de puține ori însă arbitrul, prin decizia sa, poate crea o aparentă înțelegere echitabilă, fapt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cele trei părți (în care cele două părți se pot uni împotriva lui sau el devine un fel de zonă-tampon între părți), arbitrul rămâne detașat și neutru. Conducându-se după o serie de reguli și fiind împuternicit să realizeze înțelegerea, arbitrul va rezolva problema aflată în litigiu. Nu de puține ori însă arbitrul, prin decizia sa, poate crea o aparentă înțelegere echitabilă, fapt care, mai devreme sau mai târziu, va redeschide conflictul. Recurgerea la arbitrarea conflictului în justiție este extrem de costisitoare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lui sau el devine un fel de zonă-tampon între părți), arbitrul rămâne detașat și neutru. Conducându-se după o serie de reguli și fiind împuternicit să realizeze înțelegerea, arbitrul va rezolva problema aflată în litigiu. Nu de puține ori însă arbitrul, prin decizia sa, poate crea o aparentă înțelegere echitabilă, fapt care, mai devreme sau mai târziu, va redeschide conflictul. Recurgerea la arbitrarea conflictului în justiție este extrem de costisitoare și devastatoare. În literatura de specialitate se apreciază că organizațiile americane consumă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Federatiei Mondiale a Surzilor de la Tokyo (1991) s-au formulat mai multe recomandări cu privire la direcțiile de cercetare în sfera limbajului gestual. Una dintre ele afirma că persoanele surde care folosesc în mod fluent limbajul lor național sa fie recunoscuți ca arbitri legitimi ai folosirii corecte a acestui limbaj și să dețină poziții semnificative în eforturile ce se fac pentru cercetarea acestui limbaj. Prin urmare, se pledează pentru încurajarea implicării a tot mai multe persoane surde în cercetarea propriilor limbaje gestuale. Acest
Importan?a form?rii de interpre?i ?n limbajul mimico-gestual ?n Rom?nia by Florea Barbu [Corola-publishinghouse/Science/83961_a_85286]
-
locul cuvenit, În acest sens, procedurilor de reglementare, indiferent dacă este vorba despre lege sau regulament, despre compromis sau negociere. În această privință, trebuie să remarcăm, precum Theodore Caplow sau Louis Coser, că figura „terțului” evocă nu doar mediatorul sau arbitrul, ci și pe tertius gaudens care profită de ostilitatea Înconjurătoare pentru a-și urmări propriile interese. Dacă unii consideră, urmându-i pe Robert Dahl, Seymour Lipset sau Steve Rokkan, că multiplicitatea afilierilor și a intereselor, Întretăierea faliilor de separare și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fiecare grup se străduiește să apere cât mai bine interesele categoriilor pe care le reprezintă În cadrul negocierilor cu alte grupuri. Negocierile permit să se ajungă la pacte de neagresiune care, pentru a fi durabile, trebuie să fie garantate de un arbitru acceptat În mod legitim de toate părțile. La nivelul unei colectivități teritoriale, acest arbitru este statul, care are dreptul să impună, inclusiv prin forță, respectarea contractului. În plus, anumite categorii sunt incapabile să-și apere singure interesele: cei prea tineri
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
reprezintă În cadrul negocierilor cu alte grupuri. Negocierile permit să se ajungă la pacte de neagresiune care, pentru a fi durabile, trebuie să fie garantate de un arbitru acceptat În mod legitim de toate părțile. La nivelul unei colectivități teritoriale, acest arbitru este statul, care are dreptul să impună, inclusiv prin forță, respectarea contractului. În plus, anumite categorii sunt incapabile să-și apere singure interesele: cei prea tineri, prea bătrâni, bolnavi, handicapați, excluși etc. Acestea au nevoie să beneficieze de o solidaritate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
supunere, sclavie, Înrobire sau aservire, servitutea are specificul de a comporta și conotații pozitive și de a nu denota neapărat folosirea forței. Deși desemnează Într-adevăr o stare de privare completă sau parțială de libertate de acțiune și de liber arbitru, ea se referă de asemenea la noțiunea de sarcină sau de serviciu, precum și la principiul onoarei și la ideea de măreție. Vom aminti astfel de servituțile funcției politice sau ale profesiunii militare și ne vom referi nu la niște trăsături
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a responsabilităților care ne sunt Încredințate și a Îndatoririlor care decurg din acestea. ν Fără Îndoială că nimeni n-a exprimat acest paradox mai bine decât La Boétie (1530-1563), atunci când a Îmbinat cele două dimensiuni ale supunerii și ale liberului arbitru, intitulându-și lucrarea care i-a adus gloria Discurs despre servitutea voluntară (publicată În 1574). În fond, orice servitute este În egală măsură acceptată și suportată și fiecare muncește mai mult pentru a o perpetua decât pentru a o răsturna
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o „conștiință falsă”, care justifică situația sa prezentă și ansamblul sistemului economic și social conform intereselor clasei dominante. Marx a pus astfel, În termeni absolut noi, Întrebarea de ce oamenii acceptă să-și sacrifice În favoarea altora o parte din liberul lor arbitru, insistând asupra ideologiei care justifică acest sacrificiu și pe care o descrie ca pe un produs direct al condițiilor materiale proprii unui mod de producție dat. Școala de la Frankfurt, ai cărei principali membri au fost Horkheimer (1895-1973), Marcuse (1898-1979), Adorno
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În domeniul umanului (multe dezordini au loc fără perturbări majore și multe schimbări radicale se produc fără violență), ci utilizarea forței pentru a aduce atingere integrității persoanelor sau bunurilor. Trebuie notat totuși că forța și violența nu se identifică: un arbitru poate fi puternic fără a fi violent. Justiția s-a născut din necesitatea de a reglementa conflictele. Mass-media orchestrează violența, insistând asupra manifestărilor ei sociale ă agresiuni, crime, răzmerițe, insurecții, torturi, războaie sau atacuri teroriste ă, și orientează astfel alegerea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
știre, mai jignește pe cineva în termeni de mahala, cea care în loc să devină periferică se extinde neîncetat. G.B. este omul cavernelor care a fermecat mahalaua România. El va fi și votat de zeci de mii de decepționați. El va fi arbitrul scenei politice. Cu el ne vom integra. Cel mai grav mi se pare că ne-am obișnuit cu el. O ultimă știre efem: „G.B. și-a pierdut cheia de la Maybach!“, Ha-ha, dar el ni se insinuează mârșav în viață... Fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
s-au schimbat. Orașele mari voiau o echipă proprie. 1946 a însemnat sfârșitul Basketbal Association of America. Anul următor a devenit NBA. Când Philadelphia a realizat că va avea o echipă, un grup de oameni de afaceri, doi dintre ei arbitri, altul era Annenberg, l-au convins pe Eddie Gottlieb să devină antrenor. Desigur, eu eram crainic. Eram implicat și în alte proiecte mai mărunte. Comentam meciuri de box și lupte pentru echipa Philadelphiei. Ei te repartizau la o arenă. Câștigau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
povestirii, desemnîndu-i pe protagoniștii procesului narativ. Astfel, Vladimir Propp distinge șapte actanți specifici basmului rusesc: eroul, obiectul căutării, răufăcătorul, mandatarul, adjuvantul, donatorul, pretinsul erou, dar Etienne Souriau prezintă o schemă cu șase tipuri de actanți: forța orientată, valoarea, obținătorul, opozantul, arbitrul și adjuvantul. Pornind de la principiul conform căruia coerența textuală poate fi definită la nivel macrostructural, gramaticienii textului ajung la concluzia că se poate stabili o echivalență între structurile profunde ale textului și cele ale frazei, totalitatea textuală putînd corespunde unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii există în mod obiectiv diferențieri nu rezultă că norma cutumiară (care este în esență norma limbii istorice) trebuie neglijată prin promovarea normei prescrise, iar din admiterea voinței ca principiu al schimbării limbii literare nu se poate deduce admiterea liberului arbitru în normarea limbii. Ca atare, în stabilirea normei prescrise trebuie să se pornească de la norma cutumiară, abaterile de la aceasta fiind admisibile numai dacă sînt pe deplin întemeiate din perspectiva cultivării limbii, sistematizării, conformității cu situațiile originare etc. Variația și variabilitatea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pentru a antrena destinatarul într-o participare la problematizarea situațiilor prezentate. Stilul beletristic poate uza de cele mai numeroase și mai variate mijloace de expresie și poate actualiza oricare dintre virtualitățile limbii. Cu toate acestea, el nu presupune manifestarea liberului arbitru, deși ambiția de a realiza literatură în lipsa oricărui talent a dus uneori la rezultate ridicule, fiindcă libertatea lingvistică oferă condițiile urmării rigorilor artei. Taxonomia stilului beletristic cunoaște trei tipuri de limbaje de bază (limbajul prozei, limbajul poeziei și limbajul dramatic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Eshaton și istorie, a desăvârșitului cu relativul în existența umană aici și acum"46. 1.2. Obiect. Metodă. Criterii de selecție a faptelor providențiale 1.2.1. Obiectul teologiei istoriei îl reprezintă întreaga istorie a mântuirii (Heilsgeschichte), locul unde liberul arbitru se întrepătrunde cu Providența divină. Orice fapt istoric este un semn, nu pentru că orice eveniment istoric ar semnifica la fel de mult ca Învierea Domnului, kairos-ul central al istoriei, ci pentru că, după cum spune evanghelistul, "la voi însă și perii capului, toți sunt
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
potrivnicul și vrăjmașul nostru, diavolul"91. În istorie, la fel ca-n viață, omul are de ales între a face voia lui Dumnezeu și voia lui. Când cele două coincid, omul și-a împlinit destinul prin exercițiul plenar al liberului arbitru. Când însă voia sa sfidează, fie și fără să-și dea seama, voința divină, destinul și istoria se abat de la traseul lor firesc până la un alt kairos al opțiunii personale. Aflarea voii lui Dumnezeu este poate cel mai greu lucru
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
parțiale și poate realiza numai parțial înțelesul pe care-l discerne"92. Planul lui Dumnezeu este imuabil, el fiind dat odată pentru totdeauna. Numai că acest plan, consideră filozoful francez Jacques Maritain, este stabilit pentru eternitate luând în calcul liberul arbitru uman, pe care Dumnezeu îl vede în prezentul său etern. "Omul intră în acest plan nu ca să-l modifice, ci în virtutea dreptului său de a spune NU93. Dar dacă a spune " NU" proiectului divin reprezintă libertatea în potentia, a răspunde
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
stejarul Mamvri, ca persoană treimică, ce făgăduiește și împlinește pentru ca apoi să ceară înapoi, fără a da socoteală și pentru care totul este posibil, face posibilă credința în sensul iudeo-creștin. Împlinirea voinței divine se face prin aparenta abandonare a liberului arbitru tocmai datorită credinței că Tatăl știe mai bine ce îi trebuie fiului. Acceptarea necondiționată a voii lui Dumnezeu, deși poate fi confundată cu obediența, este cea mai plenară formă de libertate, iar Avraam crede asta fără tăgadă. Ascultarea lui Avraam
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de individ. Altfel spus, rolul individului este invers în raport cu societatea"16. În ce ne privește, istoria lumii este o multiplicare la scara universală a destinului omului. Oamenii sunt cei care fac istoria, iar aceasta decurge dintr-o combinație de liber arbitru și destin. Providența divină hotărăște când și unde se naște omul care, la un anumit ceas al istoriei, va întâlni propriul său kairos, his finest hour, momentul când va lua frâiele istoriei în mâinile sale pentru a-i hotărî cursul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
secole, sunt kairoi de istorie providențială. De aici convingerea noastră că există o iconomie divină a istoriei, fie ea "mână invizibilă" sau "viclenie a istoriei", tot așa cum, în viața fiecărui om, există un înger călăuzitor care nu anulează însă liberul arbitru. Dacă Introducerea am înfățișat-o cât mai complet cu putință, O teologie a istoriei rămâne a fi scrisă abia de acum înainte, prin analize mai detaliate, dintr-o perspectivă pluridisciplinară și, poate, cu mila Domnului, în adevăr, ale actelor providențiale
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
mă pasionau... aveau culoare, spectacolul depășea orice imaginație... mingile luau traiectorii incredibile... coreencele, japonezele, thailandezele, în fulgerătoare detente crăcite cu patos, executau un balet modern, de-o grație complicată, îmbinând forța delicată cu imprevizibilul bombat al clipei... în timpul unei partide arbitrului de scaun i s-a făcut, pur și simplu, rău... îl depășiseră! Gălăgioase, jucătoarele zbârnâiau în continuare, pătrunse de competiție... Le durea pe ele fix în cur de chinurile arbitrului! În pauze majoretele își ițeau picioarele zvelte zăpăcind publicul... și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
forța delicată cu imprevizibilul bombat al clipei... în timpul unei partide arbitrului de scaun i s-a făcut, pur și simplu, rău... îl depășiseră! Gălăgioase, jucătoarele zbârnâiau în continuare, pătrunse de competiție... Le durea pe ele fix în cur de chinurile arbitrului! În pauze majoretele își ițeau picioarele zvelte zăpăcind publicul... și eu ce naiba mai doream? Cafeaua nu-mi mai crea starea aceea de voioșie, de fericire minusculă, atât de necesară scrisului... *** Și se mai întâmpla ceva. Deși eram foarte singur, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
atîtea istorii moderne, și-a făcut un proces de conștiință pentru a găsi ajutorul necesar. Dar textul continuă prin a o descrie ca "inertă, ca un animal neputincios”, lucru care nu se potrivește deloc cu o interpretare a personajului ca arbitru decisiv, care și-a luat viața în mîini. În mod ironic, cîteva indicii din text ne duc cu gîndul la o anumită disfuncționalitate fizică, o slăbiciune de inimă în condițiile unei anxietății acute, ca influență ascunsă. În cursul nesiguranței angoasate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]