6,861 matches
-
de G. Ibrăileanu), militează pentru modernizarea politică, e un spirit european, adept al liberalismului occidental și al căii industriale pentru prosperitate economică (la fel ca E. Lovinescu), situându-se la polul opus „Gândirii” și autohtonismului. Z. relevă și importanța contribuției ardelene în istoria culturii și civilizației românești, prin aceea că a dezvoltat substanțial ideile de romanitate, unitate și continuitate și a venit cu un avans de civilizație (Concluzii pentru cultura României întregite). Pe de altă parte, moralistul desenează cu o peniță
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
o poveste de spus la gura sobei sau la Întruniri politice (...). Nimic mai caracteristic de felul cum evoluează Moldovenii plecați din Moldova. Ardelenii, de pildă, oricât s-ar găsi ei În București sau În Vechiul Regat, ei se simt Întâi Ardeleni și pe urmă bucureșteni. Moldovenii, din contra, Întâi se simt bucureșteni și pe urmă... iată că sunt moldoveni” .
CAROL I ŞI ORAŞUL IAŞI, A DOUA CAPITALĂ A ROMÂNIEI. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1280]
-
militarizării în granițe. Cronica cuprinde însă istoria românilor în ansamblul istoriei universale, de la „facerea lumii” până la 1825. Prin prezentarea cronologică a evenimentelor și prin modul de utilizare a izvoarelor, nemenționate și puține la număr în raport cu cele folosite de istoricii Școlii Ardelene, dar recurgând la informații din literatura istorică sud-slavă, neglijată de aceștia, autorul rămâne tributar mentalității istoriografiei medievale. El apelează la sinopsisuri și scrieri istorice în latină și germană, în prima parte (până la istoria Bizanțului, în secolul al XI-lea) folosește
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
grănicerești bănățene. Cronica include și informații oferite de izvoare arheologice, epigrafice, numismatice, de cărțile populare și de folclor. Problema cuceririi și romanizării Daciei, cu referiri mai bogate la Banat („Dația Ripenzi sau Râpărea”), tratată nu foarte diferit în raport cu istoricii Școlii Ardelene, este susținută cu noi argumente, aduse de descoperirile arheologice din regiune. Din Evul Mediu românesc reține, insistând asupra Banatului și Transilvaniei, urmărite în contextul istoriei Europei Centrale, cu referințe mai sărace la Țara Românească și cu totul sumare pentru Moldova
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
de vervă și imaginație. Limba cronicii, interesantă sub raport lingvistic, abundă în arhaisme, regionalisme din sud-estul Banatului și în termeni străini, mai ales germani, desemnând noțiuni militare și administrative. Topica frazei, cu predicatul la sfârșit, este proprie și scrierilor Școlii Ardelene. Întemeietor al istoriografiei bănățene, spirit iluminist, S. de H. se integrează, dintr-o perspectivă complementară, în ambianța istoriei sud-est europene. SCRIERI: Însemnări de cronică de protopopul Nicolae Stoica și alții, în N. Iorga, Observații și probleme bănățene, București, 1940, 97-118
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
Patria”, „Ardealul administrativ”, semnând versuri, proză (dintre care se remarcă evocarea lirică, plină de culoare, Hotoan, în „Nord-Vestul”, 1940), cronici, articole, note, traduceri, reportaje. Consacrarea e marcată de includerea lui, cu șase poeme, în antologia lui Emil Giurgiuca Poeți tineri ardeleni (1940). După Dictatul de la Viena se refugiază mai întâi la Sighișoara, apoi vine la București, unde își va petrece restul vieții. Colaborează la „Ardealul”, „Dacia”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Curentul literar”, „Universul literar”, „Națiunea” (director: G. Călinescu), „Revista româno-maghiară” ș.a. Publică
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
la Oficiul Farmaceutic al Capitalei. Trimite sporadic, în special traduceri, la „Flacăra”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”. Debutează editorial târziu, în 1969, cu volumul Cântec pe zare. S-a spus că versurile de început ale lui S. conferă un aspect nou peisajului ardelean, „în culori estompate de o tristețe fumurie”, fiind și o poezie a ciclurilor naturii, dominată însă de ezitare, de abstragere din cotidian, rar „luminată de un gând liniștitor” (Emil Giurgiuca). Înrâurit de Ion Barbu, pornind din filonul ilustrat de Riga
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
De-a nopții stihine./ O, zărilor, zări, / Aprinse chemări, / Rostiți să vină / Din vis și lumină/ Cel Mire-nsetat/ De-ntâi sărutat/ La plaiul de Jos/ La pieptul duios, / La inima sfântă/ Ce geme, pământă!” SCRIERI: [Versuri], în Poeți tineri ardeleni, îngr. Emil Giurgiuca, București, 1940, 204-210; Cântec pe zare, pref. Vlaicu Bârna, București, 1969; Poemul Salamandrei, București, 1971. Traduceri: Sütő András, Biruință în zori, București, 1949. Repere bibliografice: Valentin Strava, în Poeți tineri ardeleni, îngr. Emil Giurgiuca, București, 1940, 203
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
pământă!” SCRIERI: [Versuri], în Poeți tineri ardeleni, îngr. Emil Giurgiuca, București, 1940, 204-210; Cântec pe zare, pref. Vlaicu Bârna, București, 1969; Poemul Salamandrei, București, 1971. Traduceri: Sütő András, Biruință în zori, București, 1949. Repere bibliografice: Valentin Strava, în Poeți tineri ardeleni, îngr. Emil Giurgiuca, București, 1940, 203 ; Dumitru Micu, „Cântec pe zare”, RL, 1969, 39; Virgil Gheorghiu, „Cântec pe zare”, VR, 1970, 4; Camil Baltazar, „Poemul Salamandrei”, VR, 1972, 3; Nae Antonescu, „Poemul Salamandrei”, ST, 1972, 4; Vlaicu Bârna, Valentin Strava
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
Moartea lui Dante Alighieri, Craiova, 1911; Goethe, Herman și Dorothea, pref. trad., Sibiu, 1912. Repere bibliografice: Dan Smântânescu, Un uitat: Mihail Strajanu, AO, 1934, 71-73; C. Ș. Făgețel, Mihail Strajanu, R, 1940, 9-11; Bucur, Istoriografia, 115-116; Ion Pătrașcu, Un dascăl ardelean în Oltenia: Mihail Străjan, „Studii vâlcene”, 1974; Dicț. lit. 1900, 818-819; Dicț. scriit. rom., IV, 412-413; Firan, Profiluri, II, 275-277. D. M.
STRAJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289967_a_291296]
-
find prezentă aici cu versuri și cu o povestire romantică, Logodnica contelui Stuart. Revista „Convorbiri literare” o face cunoscută, publicându-i mai multe poezii în 1898. Titu Maiorescu credea a recunoaște în lirica ei semnele certe ale unei renașteri culturale ardelene. A mai scris în „Tribuna poporului” din Arad. Ultimii ani de viață îi sunt măcinați de tuberculoză. S.-R. cultivă aproape exclusiv lirica erotică. De o sensibilitate autentică, ascuțită de boală și de o puternică decepție sentimentală, autoarea este înrâurită
SUCIU-RUDOW. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290010_a_291339]
-
la adresa Rusiei, dar și pentru a nu bulversa opinia publică internă, fără Îndoială ostilă unei alianțe cu Monarhia dualistă ce supunea românii transilvăneni la un tratament discriminatoriu. Regele Carol I a intervenit, adeseori, pe lângă oficialitățile austro-ungare În sensul ameliorării situației ardelenilor, Încercând să-și atragă de partea sa și sprijinul Berlinului. Suveranul avea să-i mărturisească lui Bülow, abia numit În 1888 ministru plenipotențiar la București, că menținerea bunelor raporturi ale României cu Triplicea sunt posibile În măsura În care conducerea acesteia se află
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
-o ameliorarea relațiilor cu Monarhia dualistă. În 1893 Încetează „războiul vamal” și se Încheie o nouă convenție comercială, pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate, așa cum, În 1895, cu prilejul vizitei lui Carol I la Ischl, Împăratul a grațiat personalitățile ardelene ce participaseră la acțiunea Memorandumului <ref id="170">170 Gh. Nicolae Căzan, Șerban Rădulescu-Zoner, op. cit., p. 218-219. </ref>. Actele de curtoazie au continuat și În anul următor, când Franz-Iosef a efectuat o vizită la București și, mai apoi, la Sinaia
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
la Sárospatak, unde era director de școală János Tolnai, un prieten al lui Hartlib. A rămas acolo vreme de patru ani, la cererea insistentă a principelui Rákóczi. Sprijinit cu entuziasm, pune bazele învățământului latino-maghiar, care-i va apropia mult pe ardeleni de Europa Centrală și de Vest în secolul următor. Iluminismul Școlii Ardelene are, cu certitudine, izvoare rozicruciene și pansofice. În acest răstimp publică lucrarea Schola pansophica (1651) - o „cheie” pentru înțelegerea întregii sale activități și opere reformatoare. Și tot acum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Hartlib. A rămas acolo vreme de patru ani, la cererea insistentă a principelui Rákóczi. Sprijinit cu entuziasm, pune bazele învățământului latino-maghiar, care-i va apropia mult pe ardeleni de Europa Centrală și de Vest în secolul următor. Iluminismul Școlii Ardelene are, cu certitudine, izvoare rozicruciene și pansofice. În acest răstimp publică lucrarea Schola pansophica (1651) - o „cheie” pentru înțelegerea întregii sale activități și opere reformatoare. Și tot acum publică lucrarea sa de administrație școlară Leges scholae bene ordinatae (Regulile școlii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
modificare, fără măcar să corecteze greșelile de ortografie, romancierul reproduce, în schimb, în josul unor pagini, extrase din presa timpului și din discursuri parlamentare (N. Iorga, Barbu Delavrancea, Take Ionescu ș.a.), edificatoare istoricește. Este un document impresionant, relevând condiția tragică a unui ardelean ce îndură foame, frig, boală, și în cele din urmă moare răpus de tifos. Mărturisind condițiile în care a copiat conținutul caietului (acasă și prin alte părți, inclusiv în cazarmă, în timpul serviciului militar), naratorul relatează experiențe proprii, comunică gânduri, stări
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
în prim-plan, căpătând chip și grai. Personajele pregnante - Teofil, Boldisar - se îndeletnicesc cu scrisul, ceea ce permite autorului exorcizarea și obiectivarea propriilor reflecții literare. Încă de la apariție, Frigul verii (1985) a fost apreciat ca un roman de observație în filieră ardeleană. În realitate, această tradiție este doar reperul în funcție de care V. își ia în mod vizibil distanțele. Atunci când i se ivește prilejul, refuză explicit orice legătură între propria experiență empirică și lumea ficțiunilor sale. Deoarece nu a cunoscut grozăviile războiului, el
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
Tot el este autorul unui apel pentru un cămin studențesc la Cluj, în timp ce Anton Bibescu, ministrul României la Washington, apără, într-un ciclu de articole, cauza României înaintea opiniei publice americane, susținut și de seria „Scrisori din America”, iscălite Ion Ardeleanul și Ion Iosif Schiopul. Pe lângă rubricile „Viața politică”, „Cronică politică”, „Informațiuni”, ziarul dispune de un foileton literar, de o rubrică de informații cultural-artistice, de o cronică a revistelor românești, maghiare și germane și de articole literare. După portretele câtorva filosofi
VOINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290635_a_291964]
-
, gazeta apărută la București între 10 septembrie 1944 și 9 aprilie 1945 și la 10 septembrie 1945. Subintitulata „Săptămânal de atitudine națională”, V.T. e redactată de un grup de publiciști ardeleni, multi refugiați, militanți pentru eliberarea Transilvaniei și înlăturarea consecințelor ce decurgeau din Dictatul de la Viena. Principalii colaboratori sunt Vasile Netea, Ilie Dăianu, Coriolan Gheție, E. Boșca-Mălin, Gabriel Țepelea, Olimpiu Boitoș, I. D. Suciu, Cornel Regman, Ion Apostol Popescu. Cu versuri figurează
VOINŢA TRANSILVANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290633_a_291962]
-
independent de seară”. Pe frontispiciu apare mențiunea „Fondat în 1906”. Fondatori: George N. Caranfil, Ion Măgură; directori: Const. Mihăileanu, Vlad Dimitriu (din 1927), George C. Plesnilă, Alexandru Guțu (din 1930). Gazeta face politică național-țărănistă, ceea ce explică interesul declarat pentru fruntașii ardeleni ai partidului, ca și numărul mare de colaboratori din Transilvania: Ion Agârbiceanu, Ștefan Meteș, Emil Isac, Al. Vaida Voevod, George Sofronie, Teofil Bugnariu, N. Ghiulea, Sever Stoica, Ștefan Bezdechi, Victor Iancu, Aron Cotruș, Aurel Vlad, Iuliu Maniu, mai toți prezenți
VREMEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290653_a_291982]
-
, revistă apărută la Oradea, bilunar, de la 1 ianuarie 1892 până la 1 septembrie 1905, sub direcția și redacția lui Iustin Ardelean. Un timp acesta a avut diverși asociați, fie în calitate de redactori responsabili (Ion Iosif Schiopul), fie în calitate de „colaboratori primari” (Antoniu Popp, E. Pădan, Adrian P. Deseanu). Alți colaboratori au fost G. Bodnariu, G. Dudulescu, G. Andron Galbinescu, D. Popovici, I. Bota
VULTURUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
N. Pop. Se folosesc însă de obicei pseudonime: Aquila, Greurușul, Cato, Gligor, Cloșca, Don Ramiro, Azi-Buchicescu, Ion de la Avrig, Iustinianus, Ascanio, Mureșanul ș.a. Dacă la început V. intenționează să critice nu atât păcate general-omenești, cât mai ales înclinarea unor români ardeleni către ceea ce nu are legătură cu tradiția și nu este „străbun”, cu timpul programul se va lărgi. Se publică versuri și schițe pe tema neînțelegerilor provocate de vulgarizarea darwinismului, despre raporturile între creditori și datornici, despre lipsa de cuvioșie a
VULTURUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
soarele. El recurge la spiritus loci spre a glorifica fermitatea, cumpătarea, dârzenia. În același timp este un poet structural nonconformist: blamează, scutură de convenții, asanează, dezgheață, ascute simțurile și rațiunea, îndeamnă; exprimă o atitudine de esență etică în spiritul poeților-tribuni ardeleni, face pedagogie socială. Versurile apar ca o reacție justițiară a unei conștiințe lucide, măsură supremă a valorilor. Bunăoară, în Aripi pentru Manole mitul icaric este reinterpretat în sensul accentuării nu a nevoii omului de a zbura, ci a existenței vămilor
VODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]
-
în chip fantezist, lucrarea are, în schimb, meritul de a fi subliniat însemnătatea literaturii populare ca tezaur al specificului național. Din cultura veche P. menționează pe Neagoe Basarab, „erudit al epocii sale”, pe Coresi și Varlaam, cronicarii și cărturarii Școlii Ardelene, iar între primii noștri poeți, pe Iancu Văcărescu, Costache Conachi, Anton Pann. Partea a doua subliniază însemnătatea „direcției noi” și a personalității lui Titu Maiorescu, aproape toți junimiștii fiind incluși în lucrare. Mihai Eminescu este văzut prin prisma portretului pe
POP-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288895_a_290224]
-
nu corespunde cu perioadele de elaborare, și aceasta atât din cauza ritmului de lucru al scriitorului, cât și din cauza imixtiunii ideologicului ori chiar a cenzurii. De aceea, cu toate că se afirmă deplin după 1970, poetul ar trebui încadrat mai degrabă în ramura ardeleană a generației ’60, alături de Ioan Alexandru și Ana Blandiana, cu care este congener prin obârșie și prin afinități. „Primitiv modern” (Marian Popa), P. este un poet tradiționalist prin materialul inspirației și modernist prin imagerie și poetică. Nostalgia vârstei edenice a
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]