3,252 matches
-
bază a locuitorilor a fost agricultura (reprezentată de culturi temporare-cereale, leguminoase și culturi permanente de vița-de-vie și pomi fructiferi), creșterea animalelor (bovine, ovine, porcine, caprine, păsări etc.) dar s-au adăugat extracția țițeiului, exploatarea cărbunelui, reparații auto ("SMAUC S.A.") prelucrarea argilei ("LUMCONS S.R.L."-Vladuleni). După perioada postdecembristă, s-a dezvoltat industria de panificație (5 brutării în prezent). Instituții importante: Primăria cu sediul în Bâlteni, instituții de învățământ pentru fiecare ciclu școlar, oficii postale (Bâlteni și Moi), "Centrul pilot de recuperare, pregătire
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
fundamentul parcului se regăsesc formațiunile hercinico-kimmerice ale promotoriului nord-dobrogean alcătuite din șisturi cristaline și sedimente paleozoice triasice și jurasice, cutate în orogeneza hercinica și kimmerică veche. În partea de nord a arealului în triasic, pește fundament s-au depus gresii, argile vișinii, calcare și dolomite, peste care se găsesc formațiuni jurasice cu argile cărămizii cu gresii și calcare organogene, ce au un caracter discontinuu. Peste acestea apar depozite subțiri paleogene medii și sarmațiene alcătuite din calcare, marne, argile și nisipuri. În
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
cristaline și sedimente paleozoice triasice și jurasice, cutate în orogeneza hercinica și kimmerică veche. În partea de nord a arealului în triasic, pește fundament s-au depus gresii, argile vișinii, calcare și dolomite, peste care se găsesc formațiuni jurasice cu argile cărămizii cu gresii și calcare organogene, ce au un caracter discontinuu. Peste acestea apar depozite subțiri paleogene medii și sarmațiene alcătuite din calcare, marne, argile și nisipuri. În partea sud, depozitele sarmațiene sunt foarte subțiri și cuprind argile marnoase și
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
au depus gresii, argile vișinii, calcare și dolomite, peste care se găsesc formațiuni jurasice cu argile cărămizii cu gresii și calcare organogene, ce au un caracter discontinuu. Peste acestea apar depozite subțiri paleogene medii și sarmațiene alcătuite din calcare, marne, argile și nisipuri. În partea sud, depozitele sarmațiene sunt foarte subțiri și cuprind argile marnoase și nisipuri. Peste acestea apar formațiunile pliocene, peste care sunt dispuse depozite loessoide pleistocene inferioare și medii, ce caracterizează cea mai mare parte a interfluviilor și
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
jurasice cu argile cărămizii cu gresii și calcare organogene, ce au un caracter discontinuu. Peste acestea apar depozite subțiri paleogene medii și sarmațiene alcătuite din calcare, marne, argile și nisipuri. În partea sud, depozitele sarmațiene sunt foarte subțiri și cuprind argile marnoase și nisipuri. Peste acestea apar formațiunile pliocene, peste care sunt dispuse depozite loessoide pleistocene inferioare și medii, ce caracterizează cea mai mare parte a interfluviilor și teraselor. În lunca Prutului sunt specifice depozitele holocene superioare alcătuite din depozite loessoide
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
Pintenii montani paleogeni provin din Carpații Orientali. Zona subcarpatica este constituită din formațiuni geologice neogene cutate. Dealurile înalte sunt modelate în depozite de fliș paleogen,predominant siliciclastic și uneori în depozite de molasa miocena, formate din gresii cu intercalații de argile, tufuri, gipsuri și sare. Dealurile mijlocii și scunde cuprind numeroase intercalații de roci argiloase. În unele părți apar calcare sarmatice și conglomerate. Culmea Ivănețu orientată nord-est sud-vest, se află la sud de Basca RozileI și se menține la circa 1000
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
este cea mai mare clădire din argilă din lume. De asemenea, este considerată de specialiști ca fiind cea mai mare clădire din spațiul Sudano-Sahelian, cu influențe islamice. Este situată în orașul Djené, Mali pe malul râului Bani. În anul 1988 a fost inclusă pe lista locurilor din
Marea Moschee din Djené () [Corola-website/Science/326371_a_327700]
-
moschee, suferind ulterior mici modificări. După aceea, sultanul și-a construit un nou palat în partea de est a locașului. Din punct de vedere arhitectural, moscheea era construită în stilul sudano-sahelian ce are drept caracteristici principale folosirea unor materiale precum argila, lutul, lemnul sau paiele. În scurt timp, orașul Djené a devenit unul dintre cele mai importante centre de învățământ islamic din Imperiul Mali, alături de Timbuktu. Reputația orașului s-a păstrat și a prosperat și în perioada Imperiului Songhai (1468-1591). În timpul
Marea Moschee din Djené () [Corola-website/Science/326371_a_327700]
-
este un monument național al statului Mali și este înscrisă încă din anul 1988 pe lista locurilor din Patrimoniul Mondial UNESCO Marea Moschee din Djené este cea mai mare moschee construită în stil sudano-sahelian din lume, având drept material principal argila, și totodată cea mai mare clădire din chirpici din lume. Locașul este construit pe o platformă ce măsoară aproximativ 75 de metri lățime și 75 de metri lungime și înaltă de 3 metri. Aceasta are rolul de a proteja deteriorarea
Marea Moschee din Djené () [Corola-website/Science/326371_a_327700]
-
cu o importantă diferență de nivel situată la poalele delului Copou. Terenul zonei este argilos, fiind străbătut de numeroase izvoare subterane care coboră de pe Copou în drumul lor spre șesul Bahluiului. Mult timp în această zonă au existat exploatări de argilă pentru construcții sau olărit, argila extrasă aici fiind folosită la doar câteva sute de metri distanță, într-un cartier al olarilor situat aproximativ pe locul actualei Piețe a Unirii. În apropierea acestei zone, la doar câteva sute de metri înspre
Esplanada Elisabeta din Iași () [Corola-website/Science/326416_a_327745]
-
nivel situată la poalele delului Copou. Terenul zonei este argilos, fiind străbătut de numeroase izvoare subterane care coboră de pe Copou în drumul lor spre șesul Bahluiului. Mult timp în această zonă au existat exploatări de argilă pentru construcții sau olărit, argila extrasă aici fiind folosită la doar câteva sute de metri distanță, într-un cartier al olarilor situat aproximativ pe locul actualei Piețe a Unirii. În apropierea acestei zone, la doar câteva sute de metri înspre Păcurari, a ființat prima grădină
Esplanada Elisabeta din Iași () [Corola-website/Science/326416_a_327745]
-
2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă un relief cu un ansamblu de abrupturi (piramide rezultate în urma eroziunii solului), forme modelate de-a lungul timpului în rocă sedimentară (nisipuri, pietrișuri, argile), prin acțiunea aerului (ingheț, dezgheț, vânt) și a apei (spălare, șiroire).
Piramidele de la Slătioara () [Corola-website/Science/326421_a_327750]
-
De fapt armele și sculele fermiere din fontă erau foarte răspândite în China pe la secolul V înainte de Hristos, în timp ce în secolul III înainte de Hristos la topitoriile în medie erau angajați peste 200 de oameni. Aceste furnale primordiale aveau pereți din argilă și foloseau minerale bogate în fosfor pentru fondanți. Eficiența furnalelor a fost îmbunătățită în această perioadă de către inginerul Du Shi (circa anul 31 după Hristos) care a aplicat ajutorul roților de apă pentru acționarea foalelor piston la forje. De mult
Furnal () [Corola-website/Science/322517_a_323846]
-
m (2 stânjeni), cu profil tot pătratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn încastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se armă puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleava și lâna de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armaturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel că profilul efectiv al puțului se reducea în final de la 2,8 x 2,8
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
al Târnavei Mari, și are drept scop alimentarea cu apă potabilă și industrială a municipiului Mediaș și, în subsidiar, atenuarea undelor de viitura și combaterea inundațiilor în bazinul Târnavei Mari. Barajul de pământ, de tip neomogen, cu ecran central de argilă, are o înălțime de 36 m și o lungime la coronament de 475 m și realizează un lac de acumulare cu un volum util de 9,8 milioane m. Pentru evacuarea apelor mari, barajul este prevăzut cu un deversor pâlnie
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
alimentare cu apă. Barajul Măneciu, amplasat pe râul Teleajen, imediat aval de confluenta cu râul Telejenel, are înălțimea maximă de 80 m și lungimea la coronament de 750 m. Este construit din materiale locale, respectiv: nucleul de etanșare,central, din argilă, protejat amonte și aval cu câte 2 strate de filtre, iar prismele de rezistență din balast și anrocamente. Condițiile geologice au impus etanșarea fundației cu voal de injecții de adincime, executat din galeria de vizitare dela baza nucleului , extins spre
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
cernoziomurile apar în special în zone de câmpie, dar și de deal, podiș sau piemonturi joase, unități de relief cu altitudini de la 15-20 până la 150-200 de metri. Materialul parental este reprezentat în special de roci sedimentare (loess, depozite loessoide, luturi, argile, marne, calcare, gresii, etc.). Clima este specifică zonei de stepă cu precipitații de 400-500 mm și temperaturi de 9,5-11,5°C, evapotranspirația peste 700 mm, indicele de ariditate frecvent 20-24, iar regimul hidric nepercolativ. Vegetația sub care s-a
Cernoziom () [Corola-website/Science/329865_a_331194]
-
teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o arie naturală (cu un deosebit interes geologic, floristic, paleontologic și peisagistic) formată din două corpuri de teren dispuse în dreapta și stânga văii Milcovului, cu abrupturi săpate în calcare, marne, argile, gresii; cu un bogat conținut de faună fosilă atribuită Sarmațianului. Flora rezervației este reprezentată de mai multe specii cu elemente continentale, submediteraneene, pontice, europene, central-europene și euroasiatice. Printre exemplarele floristice rare, sunt întâlnite speciile pontice de saschiu ("Vinca herbacea"), gura
Pădurea Reghiu - Scruntaru () [Corola-website/Science/328238_a_329567]
-
o dată necunoscută. În partea de NE, se găsește cisterna circulară, cu adâncimea de 5,35 m și diametrul de 3,40 m. Aceasta este căptușită cu piatră nisipoasă, iar sub acest placaj, pe fundul cisternei, se găsește un strat de argilă pentru impermeabilizare. Deschiderea este mai îngustă și la săpăturile din 1905 au fost identificate unele amenajări pentru colectarea apelor pluviale. Tipologic, „cetatea” Oratia nu este o adevărată cetate, ea corespunzând mai curând fortificațiilor de mici dimensiuni, al căror rol era
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
situat în partea sud-vestică a Podișului Podoliei și se caracterizează printr-un relief deluros, dealurile fiind succedate de depresiuni, orientate de-a lungul râurilor. Bazinul Iagorlâcului este bogat în calcare nisipoase și calcare cochilifere, acoperite cu o cuvertură de loess, argile leossoidale și luturi, cu soluri de cernoziom. Cea mai mare parte a bazinului râului Iagorlâc este valorificată sub terenuri agricole, și doar partea superioară a râului este împădurită. Valea râului nu este șerpuită, având forma V-ului latin, cu o
Râul Iagorlâc () [Corola-website/Science/328362_a_329691]
-
după cum au arătat analizele hidrochimice, are un conținut bogat de săruri minerale, care au un efect curativ asupra organismului uman. Încă o curiozitate încă incomplet explicată a peșterii este și faptul ca fiecare sală și galerie subterană este captușită cu argile fine de diverse nuanțe de culori, datorate mineralizării aleatorii : verde, albastru, roșu, negru, alb... Speologii amatori au plămădit pe anumite trasee subterane, stranii figurine din argilă, care folosesc drept indicatoare ingenioase spre diferite săli și labirinturi interesante pentru vizite. Când
Peștera Emil Racoviță () [Corola-website/Science/328363_a_329692]
-
a peșterii este și faptul ca fiecare sală și galerie subterană este captușită cu argile fine de diverse nuanțe de culori, datorate mineralizării aleatorii : verde, albastru, roșu, negru, alb... Speologii amatori au plămădit pe anumite trasee subterane, stranii figurine din argilă, care folosesc drept indicatoare ingenioase spre diferite săli și labirinturi interesante pentru vizite. Când bate vântul afară, circulația aerului din peșteră este accelerată, iar când acesta încetează, particulele fine se depun și aerul devine atunci mai curat în peșteră decât
Peștera Emil Racoviță () [Corola-website/Science/328363_a_329692]
-
baza unui perete de calcar, urmată de un culoar de 10 metri - descendent. Acesta conduce într-o sală cu lungimea de 30 de metri și înălțimea de 4-5 metri. Planșeul inferior - neted în prima parte a sălii, este acoperit de argilă și calcar depus sub formă de crustă. În continuare planșeul acoperit de o îngrămădire de blocuri, urcă în trepte spre vest, având forma unui amfiteatru. Din peretele estic al sălii se desprind câteva diverticule. Cel mai semnificativ element al peisajului
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă colinară ce adăpostește resturi de faună fosiliferă (de moluște) depozitată în straturi de nisipuri și argile, atribuită Sarmațianului.
Punctul fosilifer Băiceni () [Corola-website/Science/327621_a_328950]
-
mică altitudine din Bucovina (600 m). În imediata vecinatate a Pietrei Pinului, s-au descoperirit rezerve de apă minerală termală slab sulfuroasă, oligo-minerală. Este situată la 1,5 km în aval de confluența cu pârâul Voroneț. Acesta cuprinde depozite sedimentare (argile sapropelice și gresii albe cuarțifere) formate în Oligocen în urma cu circa 30 de milioane de ani, aflate la nivelul unui afloriment situat pe un versant acoperit cu blocuri de stancă și grohotiș. Aici s-au descoperit resturi fosile de pești
Piatra Pinului și Piatra Șoimului () [Corola-website/Science/327231_a_328560]