3,560 matches
-
morale care își au rădăcinile în legi biologice observabile, legi care maximizează șansele de supraviețuire și reproducție a individului. Această definiție dă un fundament biologic definiției sociologice a lui Durkheim deja enunțată. Ce este venerat în ritualul religios al societăților arhaice este sacralizarea legăturii sociale concretizate prin apartenența clanică. Sociologia nu a reușit să demonstreze că religia definește morala socială și structurează instituțiile ca familia (clanul), relațiile sociale, valorile morale (altruismul, iertarea, întrajutorarea, tabu-urile sexuale); în schimb opusul este simplu
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
SPECIEI ce dau naștere, printre altele, și religiei, cel puțin în forma ei de "factor de socializare". Aceste funcțiuni biosociale sunt atât de vitale pentru mamiferul social care este ființa umană, încât ele generează noțiunea de "sacru". În societățile tribale arhaice, fiecărui individ i se atribuia un totem, adică un simbol ce determina din ce clan face parte. Acesta punea individul în relație cu strămoșii și cu forțele supranaturale. Aceasta este una dintre formele cele mai rudimentare ale vieții religioase. Totemismul
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
melodia cuvintelor și propozițiilor, venite parcă dintr-un trecut îndepărtat și dispuse, cu detașare, pe un portativ imaginar”. Textul literar are un caracter pseudoritmic și o muzicalitate izvorâte în chip natural dintr-o serie de elemente poetice și sintactice: expresii arhaice, anumite forme populare, cadența cuvintelor care uneori imprimă prozei un ritm trohaic, folosirea infinitivului, gerunziului și participiului care sporesc armonia textului, imagini acustice etc. Excesul de lirism apropie romanul de o legendă, considera Alexandru Philippide. Vitoria Lipan are impregnată în
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
o sobrietate și o simplicitate antică”. Acest roman sadovenian are o valoare literară evidențiată, potrivit lui George Călinescu, prin „repeziciune și desăvârșit echilibru al expresiei”. În opinia lui Pompiliu Constantinescu, „inspirația acestui mare poet îmbrățișează într'o lumină de baladă stratul arhaic al vieții țărănești, în fundamentele ei etnice și etice”. Plecând de la o baladă populară, scriitorul combină liricul cu epicul într-un mod desăvârșit, realizând o creație literară în care suprapune realitatea pe un mit. Romanul reconstituie o lume arhaică, cu
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
stratul arhaic al vieții țărănești, în fundamentele ei etnice și etice”. Plecând de la o baladă populară, scriitorul combină liricul cu epicul într-un mod desăvârșit, realizând o creație literară în care suprapune realitatea pe un mit. Romanul reconstituie o lume arhaică, cu acțiuni neschimbate timp de milenii precum transhumanța periodică potrivit anotimpului. Povestea prezentată în "Baltagul" are un accent pronunțat de baladă atât prin crima păstorească care stă la baza sa și a măiestriei cu care Vitoria încearcă să descopere adevărul
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
cea mai răscolitoare, și artisticește cea care concentrează toate darurile de rapsod ale scriitorului”. În opinia sa, "Baltagul" semnifică o biruință a valorilor țărănești asupra înnoirilor ireversibile produse în satul românesc. Cu toate acestea, cadrul de viață nu rămâne unul arhaic și închis la înnoiri, ci asimilează acele modificări care nu contravin valorilor ancestrale ale comunității. „Prin puterea lui de cuprindere și sintetizare a vieții unei întregi colectivități, cu îndeletnicirile, credințele, folclorul și etnografia ei, "Baltagul" este o capodoperă și un
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
Sæmundar", "Edda lui Sæmundr", în opoziție cu "Edda Snorra", "Edda lui Snorri". Pornind de la presupunerea că Sæmundr, care a trăit cu un secol înaintea lui Snorri, ar fi redactorul culegerii de cântece din "Codex Regius" și ținând cont de caracterul arhaic al majorității cântecelor păstrate în acest manuscris, s-a crezut că această culegere i-ar fi servit lui Snorri ca sursă de informare atunci când a scris "Edda". Ca urmare, "Edda Snorra" este cunoscută și ca "Edda cea tânără" sau "Edda
Edda () [Corola-website/Science/311814_a_313143]
-
Dumitrescu a acordat prioritate, în creația sa, formelor vocale. Compozitorul se exprimă cel mai adesea în lucrările sale printr-un limbaj programatic. Textul și muzica populară românească i-au servit drept principală sursă de inspirație, conducându-l spre explorarea folclorului arhaic; există o serie de „motive-sigilii” care care dau omogenitate muzicii lui Gheorghe Dumitrescu. Limbajul său muzical valorifică o inspirație folclorică autentică, construind un discurs melodic marcat de cantabilitate. A fost distins cu premiile pentru compoziție Paul Ciuntu (1941), Robert Cremer
Gheorghe Dumitrescu () [Corola-website/Science/311935_a_313264]
-
ani ai secolului al XV-lea, și, prin tradiție, a fost adusă de Ștefan cel Mare de la Volovăț. Aceasta este cea mai veche și singura biserică de lemn medievală, cunoscută până în prezent, păstrată pe teritoriul României. Vechimea excepțională și planul arhaic îi conferă o valoare inestimabilă pentru arhitectura medievală din România și dincolo de granițele ei. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 337, având codul de clasificare . Biserica este compusă din trei părți
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
din tâmpla originală, integrate în actualul iconostas. În butea originală s-au păstrat două ferestre și bolta comună. Ferestrele înguste sunt tăiate dintr-un lemn așezat vertical în structură. Împărțirea bipartită într-un altar și un naos este o trăsătură arhaică în arhitectura religioasă de lemn a românilor. Ea a mai fost relavată arheologic în mai multe locuri din Moldova și se mai poate întâlni doar în câteva cazuri, cu totul de excepție. Planul cu trei încăperi s-a generalizat ulterior
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
și Pieniny, în satele Ždiar, Osturňa si Červený Kláštor ș.a. trăiesc descendenți ai românilor cunoscuți sub denumirea de gorali. În Ucraina Subcarpatică de astăzi, la câțiva km de granița de est a Slovaciei, trăiesc "volohii". Aceștia vorbesc o limbă românească arhaică. Locuiesc în număr mai însemnat pe valea râului Uj în localitățile Poroskove (Poroșcovo), Mirke (Mircea), Remety (Remeți), Simerky (Simeria), Kamenetz (Camineț) ș.a. Tot în Ucraina mai trăiesc comunități de huțuli, boiki și lemki care prezintă asemănări cu românii, polonezii, ungurii
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
măruntă, la care s-a mai adăugat una probabil ulterior. Tinda și naosul erau, conform tradiției secolului 18, despărțite de un perete cu o ușă în el. Spre altar erau, după cum ne informează Leontin Ghergariu, numai două uși, un aspect arhaic îndelung păstrat în bisericile de lemn ale Sălajului. Altarul reținea vechea fereastră spre răsărit, la care i se mai adăugaseră două, mai apoi.
Biserica de lemn din Mal () [Corola-website/Science/312314_a_313643]
-
pentru împlinirea dorințelor și așteaptă timp de un an îndeplinirea dorințelor. Unele persoane își pun o dorință aprinzând un foc și sar peste acesta pentru îndeplinirea dorințelor. Hıdrellez se sărbătorește încă cu mare fast în Anatolia - este un străvechi obicei arhaic. Motivele de Hıdrellez se pot întâlni de-a lungul timpului sub diverse forme și diverse denumiri. Venirea verii și învierea naturii a fost considerat un motiv de sărbătoare. Vezi: Kuran Kerim ( Sura Al-Kahf: 60-82)
Hıdırellez () [Corola-website/Science/312421_a_313750]
-
Valea Trotusului. Chiar dacă a studiat câtva timp sculptură, artistul se considera autodidact. De zece ani cioplește lemnul și toarnă metalul, reușind să finiseze opere cât să umple două camere ale unui muzeu... Lucrările lui Constantin Milea Sandu au o tentă arhaica și în același timp modernă, amintind oarecum de sculpturile lui Brâncuși și de tablourile lui Tuculescu. Titlurile sunt poetice: "Ielele", " Coloana Soarelui de Vis" etc. Prinși de grijile cotidiene ale tranziției intelectualii ignoră aproape în totalitate acest straniu muzeu, plin
Constantin Milea Sandu () [Corola-website/Science/310867_a_312196]
-
în reconstruirea conceptelor religioase manifestate prin intermediul misterelor. De reținut este că și primii creștini au fost văzuți în lumea romană inițial ca adepți ai unui cult de mistere. Drept surse ale riturilor care includ misterele au fost identificate atât inițierile arhaice și societățile secrete cât și un ansamblu de mituri proprii civilizațiilor agrare, în care este vorba de uciderea unui zeu ca punct de trecere la o temporalitate caracterizată de moarte, nevoia de hrană și procreare. sunt însă, sub forma în
Religiile de mistere () [Corola-website/Science/310882_a_312211]
-
sau subspeciilor. În unele cazuri, acest lucru se datorează lipsei de fosile, iar în alte cazuri, este din cauza diferențelor prea mici pentru a clasifica speciile din genul Homo . Specia Homo sapiens cuprinde, după unii autori, o întreagă listă de subspecii arhaice de om ("Homo"), ce contrastează cu oamenii moderni (subspecia "Homo sapiens sapiens"), din perioada începând în urmă cu 500.000 de ani. Alți autori consideră aceste subspecii drept specii. Lista „umbrelă” a acestor specii arhaice include "Homo heidelbergensis", "Homo rhodesiensis
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
o întreagă listă de subspecii arhaice de om ("Homo"), ce contrastează cu oamenii moderni (subspecia "Homo sapiens sapiens"), din perioada începând în urmă cu 500.000 de ani. Alți autori consideră aceste subspecii drept specii. Lista „umbrelă” a acestor specii arhaice include "Homo heidelbergensis", "Homo rhodesiensis", "Homo neanderthalensis" și, uneori, "Homo antecessor". Astăzi, se crede că oamenii moderni ar fi evoluat din indivizii cuprinși în categoria "Homo sapiens" arhaic, care, la rândul lor, ar fi evoluat din "Homo erectus". Varietățile cuprinse
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
Alți autori consideră aceste subspecii drept specii. Lista „umbrelă” a acestor specii arhaice include "Homo heidelbergensis", "Homo rhodesiensis", "Homo neanderthalensis" și, uneori, "Homo antecessor". Astăzi, se crede că oamenii moderni ar fi evoluat din indivizii cuprinși în categoria "Homo sapiens" arhaic, care, la rândul lor, ar fi evoluat din "Homo erectus". Varietățile cuprinse în grupul "Homo sapiens" arhaic sunt parte a speciei numită "Homo sapiens" întrucât mărimea creierului lor era foarte asemănătoare cu cea a oamenilor moderni. Mărimea creierului indivizilor "Homo
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
rhodesiensis", "Homo neanderthalensis" și, uneori, "Homo antecessor". Astăzi, se crede că oamenii moderni ar fi evoluat din indivizii cuprinși în categoria "Homo sapiens" arhaic, care, la rândul lor, ar fi evoluat din "Homo erectus". Varietățile cuprinse în grupul "Homo sapiens" arhaic sunt parte a speciei numită "Homo sapiens" întrucât mărimea creierului lor era foarte asemănătoare cu cea a oamenilor moderni. Mărimea creierului indivizilor "Homo sapiens" arhaic varia între 1.100 și 1.400 cm, care coincide cu intervalul de variație al
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
la rândul lor, ar fi evoluat din "Homo erectus". Varietățile cuprinse în grupul "Homo sapiens" arhaic sunt parte a speciei numită "Homo sapiens" întrucât mărimea creierului lor era foarte asemănătoare cu cea a oamenilor moderni. Mărimea creierului indivizilor "Homo sapiens" arhaic varia între 1.100 și 1.400 cm, care coincide cu intervalul de variație al volumului creierului oamenilor moderni. Neanderthalienii, deși erau destul de bine adaptați la mediul glaciar instalat în Europa, au dispărut din cauze încă incerte. Pierderea plantelor în urma
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
a se vărsa în Olt, un cioplitor unifacial terminal, pe galet oval din silex maroniu-cenușiu, având o patină foarte pronunțată și un lustru accentuat (8,8 x 9 x 3,6 cm). Se afirmă că această piesă aparține unei industrii arhaice a paleoliticului vechi. În 2009, dr. Petre Beșliu Munteanu a descoperit pe teritoriul comunei Racovița situl unei cetăți a cărei datări încă nu este cunoscută. P.B. Munteanu a început o campanie de atragere de tineri pasionați de istorie pentru a
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
atare și au fost menționate cel puțin cu 100 de ani mai devreme în anii 1200', ele precedând chiar și așa-zisul Imperiu româno-bulgar al Asăneștilor. Originiile culorilor basarabeștilor (aur cu roșu) trebuie căutate printre însemnele heraldice ale acestor Valahii arhaice din Grecia de azi. Teritoriul Valahiei tesaliene, a fost încorporat în secolul al XIV-lea, între 1318 și 1390, înlăuntrul frontierelor Principatului Catalan al "companiei" de mercenari hispanici care au ocupat și administrat că stăpânitori absoluți, independenți de tutelă bizantina
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
Arta din Grecia antică a exercitat o mare influență asupra culturilor multor țări, în special în domeniul sculpturii și arhitecturii. Ea poate fi împărțită din punct de vedere stilistic în patru categorii: geometrică, arhaică, clasică, si elenistică. Spre deosebire de alte popoare antice, grecii, prin arta lor magnifică, au glorificat umanitatea. Chiar și înainte de sosirea primilor greci în zonă, Insulele Ciclade din Marea Egee produceau opere de artă remarcabil de fin echilibrate și statuete albe, din marmură
Arta în Grecia antică () [Corola-website/Science/309078_a_310407]
-
lor nu au supraviețuit peste timp. Sculptura de mari dimensiuni și de mari ambiții (sculptura monumentală) s-a dezvoltat doar târziu, în secolul VII î.Hr., fiind, probabil, inspirată de contactele cu Egiptul. Prima perioadă a sculpturii grecești, cunoscută ca perioada arhaică, a durat cam până în anul 480 î.Hr. Tipurile ei caracteristice au fost nudul unui tânăr, în poziție verticală, și fecioara îmbrăcată, ambele sculpturi fiind reprezentate cu un zâmbet larg (evident o convenție fixă) pe față, care, astăzi, pare ciudat, "un
Arta în Grecia antică () [Corola-website/Science/309078_a_310407]
-
durat cam până în anul 480 î.Hr. Tipurile ei caracteristice au fost nudul unui tânăr, în poziție verticală, și fecioara îmbrăcată, ambele sculpturi fiind reprezentate cu un zâmbet larg (evident o convenție fixă) pe față, care, astăzi, pare ciudat, "un zâmbet arhaic". Într-un timp surprinzător de scurt, aceste personaje au devenit realiste și veridice, încetând să devină obiecte, ca un stâlp, cu intenția de a fi admirate doar din față. Redarea convențională a corpului (kouros) a fost înlocuită cu una mai
Arta în Grecia antică () [Corola-website/Science/309078_a_310407]